Dan Voiculescu Blog – Acest blog va cuprinde adevarurile lui Voiculescu. Despre politica, despre presa, economie si viata, trecut, prezent si viitor. Pot fi adevaruri subiective sau unilaterale, dar mereu adevaruri.
Pentru Jademan: Să-l plătesc pe Badea să NU vorbească ?! Nu m-am gândit. Cum ar fi o emisiune în care Badea doar s-ar strâmba la ziare?
Pentru Luci: celebritatea nu e valoare în sine, uneori este exact reversul valorii.
Pentru Cristina: Nu elitist, poate valoros. Pentru că au fost invitate persoane care auconstruit, care au adăugat valoare societăţii româneşti.
Pentru Andy: Premiile din acest an respectă structura propusă de tine.
Pentru ramo: melodia sau robbie?
Pentru RuBen: Nici speranţă, nici model. Doar încerc să fac ceea ce trebuie.
Pentru Daniel v.: Am ajuns la aceeaşi concluzie : aici reuşim să comunicăm autentic.
Pentru claudiaNY: Admir sincer pe toţi aceia care se luptă cu viaţă, care îşi caută destinuldincolo de graniţele reale sau simbolice. Ştiu că vei reuşi şi acolo şi aici.
Pentru Rodica: Încercăm să premiem valoarea, nu popularitatea.
Pentru andron: Mă bucur că-l preţuieşti pe Mircea Lucescu. Este, cu adevărat, o personalitatea sportului românesc.
Pentru Marius: Bloggerii sunt oameni liberi, nimic nu-i poate opri să întrebe, întâlnirea vafi deschisă oricărui dialog decent.
Pentru andy: Performanţa adevărată este rară. Şi, de aceea, mi-aş dori ca întotdeauna marii campioni să fie răsplătiţi consistent pentru performanţele lor.
Pentru Cristi A: Criteriile sunt neschimbate, indiferent de contextul întâlnirii.
Pentru Romania inedit: Este normal să fie aşa.
Pentru ellasarya: Ironia e semn de inteligenta. Sunt vârfuri ale societăţii româneşti în ansamblul său.
Pentru Stefano: Am încercat să invit, în limita posibilului, valori româneşti autentice.
…Ce ma intereseaza este un comentariu privind esecul/semi-esecul start-up-ului politic ce se numeste PUR/PC…
Motto 2:
anamaria spune:
Iunie 3rd, 2009 at 8:43 pm e
In urma cu cativa ani, cand tocmai iesisem de pe bancile liceului, m-am inscris si eu in PC, PUR la acea vreme. Din pacate, toti, dar absolut toti cei de acolo au umblat numai dupa capatuire si nu i-au interesat problemele reale si nici tineretul… Atunci am vazut un fost ministru al dumneavoastra, pentru care aveam cel mai mare respect, destrabalandu-se ca ultimul mahalagiu. Tot acolo am vazut un presedinte de filiala ce alerga pe marginea unei piscine numai in chiloti, mimand ca zboara, insotit de grupul de amante.
Motto 3:
anouk spune:
Iunie 1st, 2009 at 12:44 pm
“…Domnule Voiculescu, ati primit vreodata un feed-back de la un tanar care a incercat sa se inscrie in partid, in teritoriu, nu in Bucuresti? Daca nu vi-l ofer eu: conducerea locala este alcatuita din aceeasi unsurosi oameni de afaceri locali, ca si la celelalte partide… Credeti ca as accepta vreodata sa activez sub conducere unor asemenea indivizi? Cum sa schimbam noi tinerii tara asta, daca organizatiile de tineret ale partidelor sunt un fel de exponate de vitrina, fara nici un rol in conducerea partidului, bune de aratat pe la chefuri si intalniri: Uite, ba, cati tineri avem noi in partid,astia-s viitorul, tata, vezi ce ascultatori impart afisele cu fosilele astea pe care le promovam pe la alegeri?
Partidul Conservator a început mediocru. Şi a continuat ceva mai slab. A fost un start-up călduţ. Şi-a devenit un follow-up de-a dreptul rece.
Motivul ?
N-a avut marketing politic. N-a avut public-ţintă. Nici context. Nici oportunitate. A apărut ca o mişcare atemporală, care vorbea despre valori. Şi alte chestii bizare. Cam aşa apăreau partidele în secolul al XIX-lea. Doar că acum e alt secol.
Totuşi, chiar şi aşa, PC s-a mişcat rezonabil un timp. A dărâmat nişte baroni locali. A dat spre 20 de preşedinţi şi vicepreşedinţi de Consilii Judeţene. A fost ”soluţia salvatoare” când România intrase în blocaj politic (Mai târziu, după ce criza a trecut, ”salvatoare” a fost înlocuită cu ”imorală”)
Şi, apoi, s-a dezumflat. A pierdut din ritm şi viteză.
Cine-i vinovat?
Eu, în primul rând. Pentru că, gogeamitea mogulul, nu m-am priceput la comunicare şi PR. Am început, prin 1990, fiind “generalul lui Ceauşescu”. După câţiva ani de luptă, când Băcanu şi-a cerut scuze, n-am mai fost chiar general; am devenit “beneficiarul conturilor”. Când începusem să mă obişnuiesc cu postura, din lipsă cronică de probe, am fost retrogradat: iată-mă “colaborator al poliţiei politice”. Puteam să mă resemnez şi cu asta, dar nu era suficient: trebuia să fiu “turnător”. Şi, pentru ca groaza să fie completă, nu puteam fi turnător de rând – din aceia care vorbeau despre colegul cutare; nu, din ăsta n-am fost. În schimb, îmi turnam rudele. E drept, fără să spun un cuvânt despre ele. Sigur, deci nu chiar rudele, ci “cadrul” care a contribuit la fuga acestora din ţară; un biet funcţionar idealist, rătăcit într-un regim totalitar, strivit sub talpa turnătorului Voiculescu. Bine, bine, dar unde-i “cadrul”? Păi nu e! Pentru că rudele au plecat cu voie, nu au fugit. Ahaaa, deci ”cadrul” însemna ”contextul” !?!
Precum în povestea lui Dănilă Prepeleac – care-a plecat la târg cu doi boi ca să facă afaceri şi s-a întors cu o plasă – eu am pornit la drum fiind “a prominent member of Ceausescu’s intelligence service”, mai exact “general in Ceausescu’s intelligence service, a fact which is well documented” (Tom Gallagher, “Return of the Poet”, 14 octombrie 2000, “Central Europe Review”) şi am sfârşit, patetic, ca un turnător care, în mod oarecum spectaculos, n-a reusit sa toarne pe nimeni.
Pe lângă această luptă pentru imagine – pe care eu am pierdut-o – Partidul Conservator a plătit în ultimii ani preţul mentalităţii de ”asistat” în care s-au complăcut mulţi dintre liderii săi. Nu-i nevoie de prea mult efort electoral: ”face Voiculescu o alianţă şi ne bagă-n Parlament”; nu-i nevoie de cine ştie ce relaţie cu presa: ”are Voiculescu televiziuni”; nu-i nevoie de donaţii şi cotizaţii: ”nu-i Voiculescu miliardar?”
În acest ritm, Partidul Conservator şi-a pierdut entuziasmul. Vitalitatea. Bucuria de a face politică. Iar astfel de căderi se plătesc. Iată de ce ne aflăm acum într-un punct critic: PC se va reforma radical sau va dispărea.
Eu – atât cat mai contează opinia mea platonică de fondator – cred într-un alt PC. Viu, proaspat, solid. PUR. Un PC tânăr, foarte tânăr, cu idei, cu forţă autentică, eliberat de inerţii şi neputinţă.
Recunosc, nici eu nu mi-am petrecut week-end-ul făcând calcule, estimând procente sau jucându-mă cu marja de eroare. Nici eu nu n-am stat treaz toată noaptea, numărând mandatele şi alergând minutele care mă despart de miracolul deschiderii secţiilor de vot. Nici eu nu m-am repezit în cabina de vot cu privirea fixă a omului convins că votul său poate schimba lumea. Şi, da, recunosc, nici eu n-am refuzat apa şi hrana de grija procentului de prezenţă la vot.
Avem alegeri libere, iar opţiunea de a merge sau nu la vot este parte integrantă a acestei libertăţi.
Puseurile de severitate pedagogică ale celor care ne avertizează că avem obligaţia de a ne prezenta ordonat la vot mă amuză. Mai există oameni care îşi imaginează că libertatea se impune! Din lipsă de informaţie, de simţ al istoriei sau, pur şi simplu, dintr-un deficit de inteligenţă.
Prezenţa la vot este direct proporţională cu valoarea candidaţilor, instituţiilor şi ideilor.
Dacă produsul este prost, nu poţi certa clientul pentru că nu-l cumpără.
Votul din datorie faţă de Europa, invocat de la Cotroceni, este o inepţie abstractă.
Votăm, dacă ne hotărâm să o facem, pentru noi înşine, nu pentru, de exemplu, acei extremişti olandezi care afirmă că nu vor să se mai irosească fondurile europene cu România.
Votez sau nu, doar pentru că sunt liber, responsabil şi lucid.
Voi pentru ce (n-)aţi votat?
Pentru andy: Afacerile şi politica nu funcţionează după acelaşi sistem. Sau, cel puţin, aşa ar trebui să fie.
Pentru demostene: Din când în când testează-ţi validitatea convingerilor încercând să argumentezi din „partea cealaltă”.
Pentru Dorina Avramut: Nu si de b, r.e.s.t.a.u.r.a.t.o.r.i.
Pentru Delia: E greu să schimbi paradigmele, dar am înţeles, după mult timp, că e obligatoriu.
Pentru Patriotul: încurajez, în continuare, libera exprimare.
Pentru Rodica: Am spus-o şi în conferinţă: ideile geniale se pot aplica sau nu. Noi am căutat acele idei bune, care pot fi şi puse în practică. Cam asta înseamnă un business.
Pentru Alina: Mulţumesc.
Pentru Violet: Ceva asemănător am încercat să transmit şi eu.
Pentru Alina, din nou: Va trebui să precizez celor de faţă că nu ne-am înţeles dinainte pentru acest mesaj. Iar ţie, că nu e doar o “vagă impresie” ci o bună observaţie politică.
Pentru Petronela: Sau elan. Cu “e” mic.
Pentru Corbalb: Ideea mea este simplu de enunţat şi provocator de împlinit: o tânără generaţie prosperă şi implicată. Îmi asum dimensiunea utopică.
Pentru eu şi atât: Statul este construit de şi din oameni. La fel şi legile. Ideal ar fi ca libertatea oamenilor să fie limitată doar de propria lor conştiinţa.
Pentru ramo: Conservăm o ordine firească a lucrurilor – de care mulţi au devenit străini – în condiţiile în care anormalul a devenit uzual.
Pentru RaduB: N-am început seria de întâlniri cu tinerii ca să împart carnete de partid. Pentru asta sunt alte metode, mult mai simple. Dar, crezi sau nu, niciodată nu m-a interesat numărul adeziunilor, ci calitatea lor.
Pentru Sisokoki: Deci ai învăţat ceva despre business, ţi-ai cumpărat un spaţiu publicitar cu un mic compliment. Oricum, te mai aştept.
Pentru YODA: Am trimis deja linkul echipei mele de la cabinet.
Pentru RuBen: Iar întâlniri vor mai fi, şi – în măsura în care există interes – nu doar în Bucureşti.
Pentru anamaria: Nu pot fi toţi hoţi. Este, daca vrei, statistic imposibil. Dar, e adevărat, sunt mulţi. Şi trebuie eliminaţi.
Pentru Ben: Te aştept (cu carte, cu tot) la următoarea întâlnire!
Pentru Luci: Luci, dacă întâlnirea de ultima dată a reuşit să-ţi ofere un răspuns, indiferent care ar fi acela, înseamnă că – măcar în parte – a fost un succes. Iar Flaviu este, într-adevăr, un tânăr de viitor. Te invit să-i cunoşti si ceilalţi colegi ai săi, fiindcă vei avea o surpriză cel puţin la fel de plăcută.
Pentru ramo: Dacă întâlnirile ar conţine “poveşti şi ipocrizii” – după cum bine le defineşti tu – ne-am pierde timpul.
Pentru Cristina: Este esenţial să-ţi analizezi lucid propriile posibilităţi. Şi în business, şi în politică. Giani este unul dintre cei mai apropiaţi oameni de lângă mine. Eu ştiu asta, şi el ştie că eu ştiu.
Pentru romania inedit: Şi e cu atât mai bine cu cât are cui să împărtăşească.
Pentru Lucian: Vino la una dintre întâlniri. O sa fiu acolo cu cartea pe care o doreşti si eventual o dedicaţie.
Pentru toţi cei care şi-au manifestat intenţia de a-i oferi un cămin motanului Felix: Mi-a fost greu să decid unde ar trebui să meargă micul Felix. Toţi cei care şi-au exprimat intenţia de a-l adopta, aveau – cel puţin din punctul meu de vedere – aceleaşi şanse. Pentru motan, însă, lucrurile au fost mai simple. Între el şi Raluca a fost dragoste la prima vedere. Iar în asemenea circumstanţe, credeţi-mă, niciun mogul nu se poate opune!
Pentru mery: Să înţeleg că, într-un final, comentariul este un compliment? Atunci, mulţumesc!
Pentru andron: Din “filiale” sau nu, un salvator e mereu bine venit. Dar cred mai mult în forţa unui grup de tineri lucizi şi determinaţi, capabili să impună schimbările, nu doar să le aştepte.
Pentru Alex: O să găseşti oligarhul despre care vorbeşti în alte zone. Pe mine mă vei găsi aici.
Pentru Valcu: Te contrazic. Nu prea găseşti pe toate drumurile un aşa motan!
Pentru Ioana: Şi la fel de bun şi comentariul.
Pentru Luci: Micul Felix a mers la cineva care-i poate oferi un cămin, fără a face un efort financiar.
Pentru daniel v.: Da, se vede c-am am fost patron de presă… Lăsând gluma la o parte, am lansat apelul pentru “salvarea” micului Felix cât de repede s-a putut.
Pentru blow ya mind: Lasă-mă sa mai verific, încă o dată, lista.
Pentru mirko: Aşa e, n-ar strica deloc.
Pentru gopol: Mulţumesc, dar… doar sfânt!? Puţin, omul are ambiţii mai mari. Dar, dacă vrei, îl facem pe TRU apostol.
Pentru anamaria: Poate, dar e mai corect să-l încredinţăm spre adopţie.
Pentru daniel v.: Dacă aş da un răspuns politic, aş zice că pe Elena Băsescu o pot salva, din politică, doar votanţii (altor partide). Dar n-am să fac aşa ceva.
Pentru andron: Domnilor, e un blog pentru toate vârstele, să nu mutăm discuţia în zona 18+.
Pentru Dorina Avramut: Dar dacă se transformă în una dintre “Pisicile aristocrate”?
Pentru MAX: Dacă eşti unul dintre cei “100-200 care au ce să spună”, crede-mă, sunt dispus să te ascult.
Pentru Monica: Recunosc, e o idee tentantă. Dar n-aş vrea sa fiu chiar atât de invidiat…
Pentru Ziarul Strada Mare: Sa nu-mi spui că şi tu crezi ca Felix ar ridica ziarul… Nu de alta, dar mai ştiu vreo 2 patroni de presă care au gândit aşa.
Pentru Augustine: Am spus-o de multe ori şi o repet: mulţi dintre colegii mei politicieni, indiferent de nivelul de studii, n-au învăţat încă lecţia “carităţii oneste”.
Pentru edith: De multe ori, voluntariatul formează personalităţi puternice.
În următoarele trei luni, şase bloggeri tineri vor primi o bursă lunară de 300 de euro. Ceva mai lipsiţi de griji cotidiene, ei se vor putea concentra asupra „operei”. Dacă valoarea acesteia creşte, prelungim sau mărim bursa. Şi tot asa. Până îl batem pe Zoso. Orice ar însemna asta. (Mărturisesc că nu am înţeles prea clar despre ce e vorba; totuşi, aud că provocarea supremă a oricărui blogger din România e asta: ” să îl bată pe Zoso”. )
Bursele care vin direct din vânzarea celor 2 spaţii de publicitate merg la:
Da, e adevărat, Felix a plecat. Vioi, vesel, fără nicio remuşcare, motanul Felix s-a urcat agil în braţele noii sale stăpâne şi a părăsit cabinetul senatorial, fără să privească o clipă înapoi. A renunţat la putere si glorie mediatică, alegând să se bucure de tihna unei vieţi anonime – dar sigure! – în mijlocul societăţii civile.
Ceva în genul lui Emil Constantinescu.
Responsabilă pentru destinul pisoiului este de-acum înainte Raluca, o superbă fetiţă de 9 ani. Mama ei, Luminiţa, i-a pledat extrem de convingător cauza:
LUMINITA spune:
Iunie 2nd, 2009 at 2:23 pm
Fetita mea (are 9 ani) iubeste foarte mult pisicile si ma roaga de mult timp sa-i aduc o pisica acasa. Hraneste toate pisicile din parc. Desi i-am luat multe pisici de plus, nu este multumita. Nu am fost hotarata sa-i iau o pisica, pana cand nu l-am vazut pe Felix in ziar. Sunt convinsa ca va fi fericita, si deja caut un pisoi asemanator in cazul in care Felix va ajunge la alt camin.
Toate cele bune.
Nu ştiu dacă e cazul să mai explic că a primat ”interesul superior al pisoiului”. Că nu am făcut “preselecţii”, “jurii” şi “regulamente” – pentru că în tot acest timp Felix ar fi rămas al nimănui.
Pentru moment, Raluca şi motanul sunt în perioada de acomodare. Dacă totul decurge bine – urmează ceremonia.
Vă mulţumesc pentru solidaritate. E al doilea lucru bun făcut de blogul ăsta, după reglarea aerului condiţionat al lui Mircea Badea la ”maxim 25”.
Săptămâna asta o deplasare mă ţine departe de întâlnirea noastră uzuală. Recuperăm săptămâna viitoare, când, dacă tot vom fi la Clubul Diplomaţilor pentru cafeaua de rigoare, m-am gândit să adaugăm bloggerilor o serie de oaspeţi de seamă: Radu Beligan, Emil Constantinescu, Mircea Lucescu, Florin Piersic, Patriarhul Daniel, Mircea Geoană, Călin Popescu Tăriceanu – şi mulţi, mulţi alţii.
Şi să oferim, cu această ocazie, Premiile de Excelenţă ale Fundaţiei pentru Dezvoltarea României.
Urmăriţi mai jos filmul evenimentului de anul trecut şi, dacă vă interesează, exprimaţi-vă.
P.S. Bloggerii vor beneficia de masa plasata cel mai bine. Dar rămâne între noi…
Sâmbătă am vorbit despre start-up în afaceri. E abia un început. Public mai jos filmul întâlnirii, cu observaţia că nu ştiu ce a taiat Giani Croitoru la montaj, ca ”să iasă Mogulul bine”.
Nota-bene: Pe parcursul conferinţei am avut în spate un roll-up al ”Tinerilor Conservatori”. Sigla lor este pasarea pheonix – simbol, spun ei, al renaşterii conservatorismul românesc din propria cenuşă.
Ideea e că aripile pasării îmi veneau cumva în cap, dându-mi un aer incert de diavol sau înger. Motiv de fierbere pentru acelasi Giani Croitoru, care acuza în stânga şi-n dreapta : ”L-aţi făcut pe dom’ profesor drac!”. La care un mucalit i-a răspuns: „Lasă, Giani, să vadă toată lumea cum îl visează Traian Băsescu noaptea!”.
E greu. Al naibii de greu. Nu cred că am întâlnit, în blogurile trimise de voi, două sau trei care să nu merite atenţie şi sprijin.
Dar demnitatea de mogul prevede, în fişa de post, şi luarea unor decizii dificile. Aşa că am tăiat de pe listă aproximativ 60 de bloguri. Nu pentru că nu ar fi bune, ci pentru că le lipseşte „ceva”: un domeniu clar definit de interes, mai multe „postări”, un plus de atenţie la grafică. Îi sfătuiesc pe toţi cei „respinşi” să remedieze problemele până la următoarea strigare, care va avea loc peste trei luni.
Am păstrat pentru marea finală 24 de bloguri. În primul rând pentru a vă oferi tuturor ocazia să vă spuneţi părerea, să comentaţi, să votaţi (aşa cum mi-a cerut cineva într-un comentariu). În al doilea rând pentru a mai câştiga timp de lectură.
În cursul acestei săptămâni se va negocia cu cei care au trimis oferte pe adresa coolmogul@yahoo.com . Până joi vă puteţi scrie opiniile. În week-end anunţăm premianţii. Cred că vom avea 6 sau 7 câştigători.
