Intalnire cu Dan Voiculescu

E de notorietate faptul că nu-mi place Traian Băsescu. Totusi, observ în unele canale media, de ceva vreme, o înversunare personală, subiectivă, tot mai puternică la adresa acestuia. Sau a echipei sale. Mai puternică decât ne-am astepta, uneori, de la jurnalisti. Traian Băsescu face rău României – e indiscutabil. Încă cinci ani cu un factor destabilizator ca el îmi par de neimaginat. Nu ştiu însă dacă înverşunarea subiectivă în media e o soluţie justă. Sau eficientă.

Nu-i o concluzie, ci mai degrabă o întrebare pe care vi-o adresez. Care e punctul dincolo de care un jurnalist devine “luptător”, nu “comentator”? Poţi deveni – tu, jurnalistul – pătimaş şi pasional pentru un scop politic just?

Am un tânăr colaborator care s-a nimerit în trecere, săptămâna trecută, la Hotel Sinaia. Si am putut întelege, indirect, starea de anxietate pe care o generează o întâlnire neplanificată cu gripa nouă. Deocamdată, majoritatea dintre noi ne confruntăm numai cu un pericol-TV. Auzim estimări, planificări, opinii. Sunt însă oamenii – precum părintii copiilor de la scoala 153 sau părintii tinerilor de la Hotel Sinaia – pentru care gripa noua e o problemă reală, gravă, imediată. Si mă tem că vom trece din ce în ce mai mult din zona unui pericol-TV în cea a unui pericol imediat.

În astfel de momente – când un pericol gestionabil, dar serios, bate la usă – ti-ai dori să trăiesti într-o tară cu altfel de politicieni. Politicieni capabili de unitate operativă. Politicieni capabili de conducere eficientă. Nu într-o Românie a lătrăilor politici – cu gândul numai la pasatul responsabilității, găsitul vinovatilor si inventarea smecheriilor de PR.

România se confruntă cu o provocare importantă. Poate cea mai importantă din ultimii ani. Si ar trebui să ne găsească maturi. Cu capul pe umeri. Nu – nu trebuie să ne iubim, nu trebuie să ne facem bezele si complimente, putem să mai scăpăm si un cot sau două în lupta politică. Totusi, în momentele grave, toată ”hârjoana” asta ar trebui să se oprească. Există un punct al minimei decente – pe care ar trebui să-l avem în sânge.

Poti păcăli o criză politică. Poti duce de nas chiar si o criză economică. Dar unor oameni care au copii sau părinti bolnavi (si care privesc la estimarea celor ”20000 de morti”) nu le mai e suficient că ”Patriciu e de vină”, ba ”Videanu e de vină”, ba ”Voiculescu e de vină”, ba ”Blaga e de vină”.

Nu vinovati trebuie să căutăm. Si nici măcar eroi. Doar normalitate. Un guvern functional, un presedinte responsabil, o administratie condusă eficient, capabilă să se mobilizeze în momente grele.

Atât.

E week-end, am timp de navigat. Navigat virtual.

Pentru că persistă în eroare, vreau să-i explic lui Nenea Cosmos că Apărătorii Patriei reprezintă graniţa colegiului 8. N-am treabă cu Şerpăria, n-am fost acolo, n-am luat voturi de acolo – nu-i colegiul meu. În plus, vei vedea pe o analiză zonală a votului (pe care ţi-o pot trimite) că ariile de vot pro-Voiculescu din colegiul 8 sunt asociate cu studii mai înalte şi venit ridicat. Nu falsifica realitatea doar pentru că nu-ţi place.

Alt nene, Nenea Lars, ne invită cu oarecare tandreţe (“dragi moguli”) la asta. OK, lasă-ne în mod transparent adresa.

Şi, la final, uite aici o veste cu adevărat proastă pentru actualul preşedinte. Tocmai acum, când trebuia să salveze ţara de mine…