Ieri am trecut (e drept, mai pe fugă decât mi-as fi dorit) pe la bradul instalat pentru copiii de pe strada Argeselul. Copii care în urmă cu două luni erau încă terorizati de amplasarea halucinantă a unui centru de toxicomani în buza scolii lor.
Acum centrul s-a inchis si copiii au început să zâmbească. Unde mai pui că de Crăciun vine pentru ei Mosu’…
Astăzi, în drum spre reuniunea PC de la Alba Iulia, m-am oprit în dreptul casei lui Lucian Blaga de la Lancram. Si mi-am amintit că, până la 4 ani, poetul n-a scos niciun cuvânt. A tăcut 4 ani, apoi a început să vorbească (relativ) fluent.
O amintire tonică în zgomotul acut de azi, când toti urlă si se întrerup reciproc.
Fundatia FACIAS a câstigat procesul cu Guvernul României. Guvernul este obligat de instantă (până acum era obligat doar de lege…) să emită în 30 de zile normele de aplicare pentru Legea 1/2009 (prin care sunt protejate atât drepturile chiriasilor, cât si cele ale proprietarilor – nu doar ale unora, ca până acum).
Asta e: trăim într-o tară în care trebuie să obligi Guvernul cu tribunalul să-si facă treaba.
Propunerea privind retrocedarea patrimoniului sindical a fost respinsă ieri în Senat.
Prin retrocedarea patrimoniului sindical către confederaţiile naţionale reprezentative s-ar fi asigurat sindicatelor independenţa financiară şi, implicit, ar fi fost protejate de presiunile şi condiţionările factorilor politici. Este o măsură adoptată de toate ţările din fostul bloc comunist, România fiind, cum altfel, ultima care încă nu a făcut acest demers extrem de necesar.
Am iniţiat acest proiect, la solicitarea sindicatelor, împreună cu 21 de parlamentari. Am considerat că este un demers absolut apolitic. De altfel, Biroul Permanent al Senatului, la cererea mea expresă, a acceptat ca proiectul să poată fi semnat de cât mai mulţi senatori şi deputaţi, de la toate grupurile parlamentare, chiar şi după intrarea sa în procesul legislativ.
Comisia juridică din Senat a întocmit Raport favorabil, recomandând adoptarea acestui proiect.
Ieri, 8.12, propunerea a ajuns în plen. Fiind organică, erau necesare 69 de voturi «pentru». Nu le-a obţinut, în principal, pentru că senatorii PD-L au ales să se abţină de la vot. N-au avut curajul să voteze nici « pentru » (pentru o lege absolut necesară dar care, fatalitate, era propusă de Voiculescu) nici «contra» (contra dorinţei legitime a tuturor confederaţiilor sindicale din România). Au ales o soluţie laşă. S-au abţinut. E criză şi-n Parlament. Criză de cohones.
Nu e prima dată. Identic s-au comportat senatorii PDL în cazul altui proiect care avea defectul de a fi iniţiat de Voiculescu – prin care se propunea creşterea cu 10% a celor aproximativ 30000 de pensii extrem de mici acordate pentru invaliditate gr. I. Era o creştere fără niciun impact asupra bugetului public, dar vitală pentru persoanele cu grave dizabilităţi.
Şi cu acel prilej, vajnicii senatori PDL şi-au asumat o poziţie demnă şi curajoasă: s-au abţinut.
Repet, e criză, criză acută.
Regret că a câstigat Traian Băsescu.*
Nu pentru mine, pentru că, mă credeti sau nu, din punctul meu de vedere miza nu a fost niciodată personală. Nu câstigam nimic dacă Mircea Geoană devenea presedinte, nu am nimic de pierdut dacă Traian Băsescu rămâne în functie.
Am însă convingerea că România a pierdut o sansă importantă în data de 6 decembrie 2009.
Sigur, sunt oameni care au convingeri diferite de a mea. Este normal să fie aşa. Este natural si profund democratic.
În anul 2009 încă ne mai permitem să avem viziuni distincte. Desi, unii dintre noi, plătim scump luxul de a gândi diferit.
Îmi doresc ca si în următorii ani să ne mai putem exercita liber «dreptul la diferentă». Va fi tot mai greu, dar, pentru că suntem oameni liberi si hotărâti, vom reusi.
După ce ieri seara toată lumea câstiga, astăzi, se pare, mai toată lumea pierde.
Evident, până la urmă, totu-i doar o problemă de timp.
* Până când PSD va adopta o decizie oficială privind contestarea alegerilor, iau de bune rezultatele BEC.
Azi voi citi. Vreau o zi fără prea mari agitatiuni electorale.
Personal, asa cum o arată cifrele, n-am nimic de câstigat sau de pierdut din lupta presedintilor. Miza e la nivel ideologic, moral si social. Miza este mai binele României.
Însă acest mai bine poate fi decis doar de români.
În rest, dacă vreti cifre si analize, mergeti în blogroll-ul din dreapta. Sunt acolo oameni care se pricep la asta.
Am apărut în Libertatea. Deci sunt manechin?
Problema e asta. Nu defilarea indoielnică de ”dezvăluiri”, nu succesiunea zglobie de mitinguri – ci hopul economic care se apropie.
Această campanie electorală trebuia concentrată, dacă am fi ascultat exclusiv de glasul ratiunii si de interesul national, în jurul pasilor concreti pentru depăsirea cu succes a unor ani de supraîncărcare la plata creditelor. Meritam să avem presedintele cu cele mai bune solutii la sahul economic. Solutii probate în dezbateri.
Am avut parte, în schimb, doar de poluare electorală.
O Românie înfierbântată si divizată. Dar mai e putin.
La multi ani, România!
P.S. Mai tinerii mei colaboratori – toti pasionati de rugby – mi-au sugerat aceste imagini. E uimitor si emotionant cum pot trăi imnul acesti ”munti” de bărbati.
