Ian 31

Există vreo trei doctori nigerieni ori egipteni care mă anuntă zilnic în căsuta de mail, la categoria spam, ba că am câstigat un milion de euro, ba că urmează să primesc o mare mostenire.

Acum, după ce-am învătat ce-i ăla spam, pe mine un mesaj de sters în plus nu mă deranjează; dar pe doctorul nigerian nu-l văd bine. Omul se joacă cu focul.

Mâine-poimâine îl ia vreun serviciu vigilent la ochi: „Un misterios doctor nigerian gestionează fondurile lui Voiculescu” sau „Dubioasa mostenire egipteană a lui Voiculescu – cercetată de ANI”.


Ian 29

Voluntar sau nu, Robert Horvath îmi trimite comentariul săptămânii. Si, la drept vorbind, surprinde corect situatia:

„Domnule Voiculescu

Citesc cu mult interes tot ce se intampla in tara pe plan politic. Din pacate nu se intampla nimic.”

Ian 28

Se pregătesc congrese la PSD, PNL şi la PC. Fierbere, strategii, alianţe, ambuscade, funcţii.

Inevitabil, cineva va ajunge sau va rămâne preşedinte la PSD. Şi? Va înceta dezertarea parlamentarilor? Primarii rămaşi fără fonduri nu vor mai trece de partea puterii? Vor creşte pensiile sau salariile din educaţie şi sănătate? Mi-e teamă că nu.

La PNL, foarte probabil, Crin Antonescu îşi va reîmprospăta echipa. Şi? Parlamentarii şi primarii PNL vor rezista ispitei scurtăturii spre putere? Fiscalitatea va deveni eficientă şi flexibilă? Sunt, din nou, sceptic.

La PC se schimbă garda. Vor veni, sper, lideri tineri, inteligenţi, determinaţi. Vor propune şi promova o nouă viziune! Şi?

De fapt, vor deţine măcar un strop de putere reală actualii şi viitorii preşedinţi ai acestor partide într-un stat în care Preşedinţia, Guvernul, Parlamentul, Ministerul Public şi serviciile secrete sunt autoritar controlate de CELĂLALT PARTID?

Mi-e teamă că NU.

În acest moment, nu-i nici un secret, în România există un singur partid cu putere politică reală. Ba chiar un singur om, dar asta este deja specific naţional.

Aşadar, la o evaluare realistă, noilor preşedinţi nu le rămâne decât bucuria platonică a statului de lider al Opoziţiei. În alte state, această poziţie are rolul său, în România, în această Românie de după 2009, liderul opoziţiei are infinit mai puţină putere şi influenţă decât un banal secretar de stat care a avut, la timp, înclinaţie către portocaliu. Şi, astfel, în următorii ani, PNL şi PSD riscă să macine în gol bruma de resurse de care mai dispun pentru a se impune drept, imense realizări, „principal partid de opoziţie” sau „cel mai activ partid de opoziţie”. Iar liderii lor vor mai înscrie puncte simbolice la câte o emisiune televizată sau la câte o moţiune plecată din start fără şanse. Deci, foarte puţin. Ba chiar nimic.

Şi atunci, mă întreb, n-ar fi mai util ca, în loc de pantomimă politică, opoziţia să înceapă să existe?

Iar opoziţia, această opoziţie confruntată cu actualul regim, nu poate exista decât dacă acţionează unitar. Este nevoie acum, nu peste doi ani, de o Alianţă Social-Liberală. PSD şi PNL trebuie să înţeleagă că nu se luptă cu un partid, ci cu un sistem care dispune integral de resursele instituţionale, financiare şi coercitive ale statului român.

Acţionând separat, în logica unei rivalităţi în interiorul opoziţiei, structurile teritoriale ale PSD şi PNL vor fi, în doi ani, decimate de migraţia spre putere. Iar dacă cineva îşi face iluzii că în 2012 poate câştiga puterea, chiar într-o alianţă, obţinând 54-55% din voturi înseamnă că s-a născut după 6 decembrie 2009.

Actualul regim nu poate fi schimbat decât cu peste 70% din voturi. Iar o alianţă cu o istorie de doar 6-7 luni între politicieni care, timp de 2 ani, s-au atacat, nu va putea ajunge la un asemenea nivel în opţiunile de vot ale românilor.

De la cetăţenii români fără simpatii politice până la simpli membri de partid, aleşi locali sau parlamentari, toţi avem nevoie de o viziune şi un obiectiv realizabil pentru a continuă să sperăm.

În prezentul context politic, opoziţia unită este singurul proiect care poate constitui o alternativă credibilă la actualul regim şi poate stopa dezertările şi chiar disoluţia partidelor.

Pentru ca PSD şi PNL să nu devină, treptat, doar partide istorice, trebuie formată, în cel mai scurt timp, Alianţa Social Liberală, trebuie elaborat un program politic temeinic şi trebuie construit un guvern din umbră solid, care, prin contrast, să demonstreze precaritatea Executivului în funcţie şi să-i convingă pe români că există alternativă. România are personalităţi marcante, în politică şi în afara ei, care ar putea restaura, chiar şi din umbră, încrederea românilor în funcţia de prim-ministru.

Altfel, dacă ne irosim timpul cu mize simbolice, rezultatele la alegerile locale şi parlamentare din 2012 vor fi, în mod fatal, doar simbolice.

Aşadar,

Domnule Diaconescu, domnule Geoană, domnule Mitrea, domnule Năstase (ordinea este strict alfabetică) vă întreb public, ca cetăţean român şi coleg de opoziţie, cum vedeţi viitorul PSD, al opoziţiei şi al democraţiei în România?

Domnule Antonescu, stimaţi colegi liberali, cum vedeţi viitorul PNL, al opoziţiei şi al democraţiei în România?

Ian 28

Un tânăr prieten din televiziune îmi vorbise despre piesă cu ceva vreme în urmă. O numea „un manifest al dezamăgirii”. Când am auzit-o, întâmplător, am înteles imediat că despre ea vorbea.

Pentru că evită teribilismul si excesele „artistice”, aproape fiecare cuvânt al acestui manifest e matematic corect. E matematic dureros. O spun sincer.

Dar spun la fel de sincer că, tocmai pentru că e totul atât de greu, tocmai pentru că trebuie mereu făcut totul (aproape) din nimic – ăsta e locul potrivit. Ce-am avea de făcut în Elvetia, de pildă? Sau în Austria? Sau în Germania? Totul e făcut, e rezolvat, e de-a gata, e curat lacrimă; altii au pus la punct deja acolo un mecanism ca si perfect, asfel încât te simti la fel de util cât un bob de mazăre.

Pe când în România e aproape totul de făcut de la zero. Ori de regândit. Ori de refăcut.

Dar poate-s eu ceva mai agitat din fire…

Ian 26

Filip mi-a dat o idee excelentă: promovarea aici a afacerilor demarate de tineri. Iată ce scrie el:

Impreuna cu 4 prieteni in urma cu 2 ani am lansat un proiect care se numeste http://www.hipermarketimobiliar.ro . Este un site construit in sistemul FSBO (vanzare / inchiriere fara comision si fara intermediari). Mai precis este un site de anunturi imobiliare premium (anunturi imobiliare platite) care pune in legatura directa proprietarii particulari de imobile cu cumparatorii particulari fara a percepe comision.

Da, veti găsi aici – într-un fel sau altul – un mediu propice pentru promovarea tânărului capital românesc.

@anonimus, codrin s.a.: Planurile de afaceri retinute după toate etapele sunt într-o fază operatională. Ca atare, nu mai au un caracter public, se discută direct cu initiatorii, e alegerea lor să vorbească despre asta sau nu.

@ goanga: ”Ce îsi doreste mogulul?” Dincolo de lucrurile simple – cele mai bune în viată – precum sănătatea si bucuria celor din jur, mogulul îsi doreste să lase în urmă lucruri care depăsesc aria simplei lui bunăstări. Dar asta nu se poate întâmpla atâta timp cât oamenii vor fi învătati să creadă că o persoană capabilă să genereze profit si plus-valoare e rău-intentionată, necinstită, malefică etc.

@ corbalb: Răspunsul îl vei găsi mai sus.

@ gigi: Un fotoliu mare de piele si o burtă plină nu te fac neapărat fericit. Si, la drept vorbind, prefer scaunele tari. Plus că sunt la dietă…

@ Mihai Matei: E o idee, vorbim.

Răspunsuri la Politologie interactivă

@ codrin: Ofensiva tinerilor nu poate deveni o realitate decât mizând pe un rezervor masiv de tineri valorosi si dispusi să se implice. Există premise pentru moment – dar doar atât.

@ iri: E ca la un club de fotbal, bănuiesc. Ideal e să cresti cât mai multi tineri din propria pepinieră, nu să ”transferi”. Dar asta cere timp, răbdare, 3-4 ani stai mai în coada clasamentului. În ultimii doi ani PC a crescut tineri buni, a căror evolutie o urmăresc discret. E momentul integrării lor line în primele esaloane.

@ Eva: Oamenii cinstiti preferă tăcerea.

@ exasperat: Am notat.

@ Gabriel: Mi-ar plăcea să vorbim.

@ andron: Ar trebui să te implici mai mult, acum e momentul corect.

@ speolog: Suntem de acord, dar ce se mai poate face acum?

@ Miha: Am trăit s-o aud si pe-asta!

@ ratio: Analiza e bună. Pasii mici au tinut si de un an electoral greu, în care miscările sunt dificile.

@ Iepurele de Martie: Ai avea vreme să faci câteva observatii pe marginea doctrinei PC?

@ Mihai: Conservatorismul nu se mai limitează de mult la simpla ”conservare”, a depăsit semantica acestui cuvânt. Nu conservi nici universul dintre 1945 si 1989, nici cel dintre 1866 si 1945.

@ ionut ciobanu: Analiză suplă, lucidă, multumesc.

@ Gabi: De acord, forta în teritoriu determină puterea agregată a partidului.

@ Lara Mar: Ei, Carol al III-lea tocmai a impus alt partid.

@ Antoneta: Foarte la obiect, mi-ar plăcea să tinem legătura.

@ Eugen Blajan: Cu face-lift-ul nu-s personal de acord, în rest analiza de pozitionare e exceptională.

@ brad: Din nou, o analiză foarte inteligentă. Cum Dumnezeu reusim să tinem în umbră atâtia oameni de valoare?!

@ Dan Doboseriu: E o idee de imn…

@ andy: O voi face.

@ Sisokoki: Corect. Corect. Corect.

@ Mihai: Când organizăm seminarul? Moderezi?

@ codrin: Ce analiză! Esti foarte bun: ”De regula, partidele mici au ajuns insa doar vehiculul de propulsare legitima a unei elite (fondatorii si grupul din jurul acestora) catre pozitii de putere politica. PC trebuie sa ia o optiune ferma impotriva acestei tendinte altfel isi va mentine statutul dezavantajos de club englezesc, elegant dar fara reprezentativitate. Cu toate ca s-a bazat pe o larga platform corporatista de comunicare PC nu a reusit sa se impuna drept reprezentant legitim al grupului pe care vrea sa-l reprezinte: clasa mijlocie. Intre timp clasa mijlocie inferioara din Romania traieste o drama existentiala: tinde spre un statut superior cu nevoi in crestere, munceste in medie 12 ore pe zi si este rasplatita de catre angajatori mai degraba cu titluri (partener, manager de cont pana la manager de raft) decat cu banii care sa reflecte munca lor. Mai mult decat atat, obtinerea unei locuinte personale devine prohibitiva, la fel accesul la serviciile de sanatate private sau la timp de dezvoltare personala. Intrebarea defintiorie pentru PC este in aceste zile: PC vrea sa reprezeinte middle-class si majoritatea tacuta dar ei stiu asta?”

@ corbalb: DA!

@ Toni: Spui asa: ”Scena politică actuală mai permite cresterea unui partid, sistemul nu este “înfundat”, mai degrabă este erodat, un partid creştin democrat, cu un program clar, cu alianţe strict definite şi respectate, cu oameni credibili şi hotărâţi să-şi impună viziunea asupra viitorului României are toate şansele să acceadă la guvernare, sau, cel puţin, în Parlament, prin propriile forţe.” Si atunci, de ce solutia crestin-democrată nu a dat roade în ultimele două cicluri electorale?

@ Adi: Asa cred si eu, cu o observatie: e nevoie si de politici sociale într-o tară cu problemele României. ”Eu cred ca PC (dupa nume) ar trebui sa fie un partid de dreapta. Un partid al micilor intreprinzatori, al profesionistilor in diverse domenii de activitate, in general un partid al neasistatilor sociali, al celor capabili sa se descurce prin forte proprii, prin talent, creativitate si munca, cu conditia sa fie lasati in pace. Si cred ca PC trebuie sa militeze tocmai pentru ca statul “sa-i lase in pace” pe toti acestia.”

@ Duma: Idei multe si bune.

@ Luci: ”Atata timp cat ai strategi buni, exista un loc in politica”. Am, dar a durat mult până să-i găsesc. Pe blog.

@ Acuvio: Ai sintetizat viata politică românească: ”Aşa că la partide e naşpa.”

@ mogul: Cel mai sever si mai lucid critic.

Ian 26

Public acest mesaj prin intermediar, căci locul în care mă aflu – în trecere rapidă – are prize cu exces de personalitate, gata oricând să-mi scurt-circuiteze laptopul.

Cu bateria descărcată si calculatorul inert, asadar, amân pe mâine răspunsurile despre P.C.

Uite, ăsta-i un motiv bun de trecut la smartphone!

Ian 24

1. Prin vara lui 2009, condeierii de la DC mă luau peste picior: ”ce bine scrie mogulul pe blog, poate îl angajăm si noi dacă ne întelegem la bani”. Si uite-asa, ca să le fac în ciudă, am devenit jurnalist. Iar mâine, după o absentă cauzată de campania electorală, revin în fortă.

2. Tot mâine îmi propun să răspund pe larg întrebărilor acumulate aici în ultima vreme. Si, mai ales, sugestiilor privind Partidul Conservator. Câteva dintre ele sunt exceptionale, am economisit bani buni de consultantă. Si mă gândesc serios să facem un seminar pe tema asta.

3. Când ai plecat la drum, în presa scrisă, cu o tipografie second-hand, un format mic, scolăresc si o mână de oameni, un articol ca acesta te face nostalgic.

Ian 23

O provocare mai veche, de la prietenul Mordechai. Pe ce teme vom râde după ce trece gloria flăcării viole(n)te? Ei bine, nominalizarea mea merge spre conflictul dintre grupuri, echipe, curente, generatii la congresele politice care vor urma.

Si, dacă tot veni vorba, vă recomand o proză din acelasi Moshe&Mordechai (varianta completă aici):

”Mă ia în primire unchiu Sandu.

– Ia zi, tinere…

– Ce să zic?

– Păi, acum e vremea voastră. Aţi făcut pe naiba. Noi am muncit. Am făcut şantier. Am construit şi aţi venit voi, că sunteţi voi deştepţi. Şi uite ce s-a ales.

Nu ştiu despre care noi vorbeşte. Nu stiu ce şantiere a făcut el. A fost normator la IAS. Şi s-a pensionat pe la vreo 50 de ani pe caz de boală. Acum o arde toată ziua pe banca de lăngă chioşcul de ziare cu alţi juni ca el.

– Facem şi noi ce putem- simulez un răspund total aiurea.

– Faceţi pe dracu’! De ce nu-l lăsaţi pe Vadim şi-i furaţi voturile? Şi pe Băsescu aţi vrut să-l lucraţi!

– Lasă că…

– Nu las deloc. Aţi vândut tot în ţara asta. Pe vremea lu’ Ceauşescu făceaţi şcoală şi acu’ îi daţi cu drogurile. Tu când termini, când dai bacalioreatu’?”

P.S.: Multumesc pentru sugestiile din postul privind Partidul Conservator. Voi răspunde detaliat în curând, Codrin m-a convins să reiau răspunsurile ”pe stil vechi”.

Ian 22

Cred că ne-apropiem usor aici de acel user-generated content – spaima mogulilor de pretutindeni. În pielea cărora n-as vrea să fiu în acesti ani de provocări si transformări pentru mass-media…

Am ales câteva epigrame reusite, cred că mai multe decât îmi propusesem initial. Am si cenzurat câteva variante câstigătoare putin prea licentioase sau incorecte politic. În rest, rămâne cum am stabilit.

acsy

În loc de “pixel”, “violet” si-”admiratoare”,
Propun si eu sa facem un catren
Cu “prostanac”, “motan” si “tonomat”,
Pe care Felix sa-l citeasca-n plen.

Nicu

Secretul succesurilor (sic!)

Cu flăcări violet şi-o blondă admiratoare,
Cu ţaţe şi lichele – atâtea câte-ncap,
Traian Băsescu iar căzu-n picioare
Şi evident că Boc, din nou în cap!

calinu

Boc dixit

Azi mi-am luat pulover violet,
Sa ma feresc de pixelul albastru,
Sa am si eu admiratoarea mea
Chiar daca tara merge spre dezastru

f.

De nu esti admiratoare
Si spui c’un pixel nu-i concret,
O sa auzi, din intamplare,
De inchizitia violet.

jesuis

Riscurile bailor de multime

Din stolul de admiratoare,
Naiva, una a-ntrebat:
– De ochiul violet al EB-ei
Tot pixelul e vinovat?

Marius Adrian Porojnicu (Denis)

“Admiratoare”, “pixel”, “violet”
Făcut-ai, Felix, ditamai concursul.
Ţi-o spun însă la modu’-ăl mai direct:
În veci motanul n-o să bată ursul.

cristi

Îmbrăcată-n pixel negru,
Pe sub violeta zare,
Criza spuse-n ton integru:
“Nu sînt eu, o-admiratoare”

Adi

Turism electoral

Un pixel lipsa si-o flama violet
Au dus la vot puhoi de-admiratoare .
Dar voturi multe i-au adus , discret,
Din sectie-n sectie niste-autocare .

Mihu Daniel

In PIX ELena e troiana
Inconstient ADMIRAT OARE?
Ca Troia, Romania-i rana,
VIOL ETern la guvernare!

gipione

Parca are trei ochi …

Cu unu vede violet
si-un pixel de pe sevalet,
cu altul cauta licoare
cu celalalt … admiratoare.

Toni

Exerciţii impuse

Azi, mogulul, mi se pare,
Face-o glumă… violet.
Să devin admiratoare…
Pentr-un pixel… şi-un banchet?!

Marius Adrian Porojnicu

Hai cu vaccinul!

Epidemia violet,
Raspandita d’un pixel,
Are multe admiratoare !
-Ne-o putea scapa Cercel ?

stefan p

A fost un pixel violet !
Striga cu foc o`admiratoare
Dar mie , cetatean debil
Tot palma peste bot imi pare

Iepurele de Martie

Dacă pixelul albastru dovedeşte o trucare,
Tot la fel se poate spune de culoarea violetă:
A trucat cu ea scrutinul – e, probabil, o reţetă
Folosită de Băsescu spre-a vrăji admiratoare.
(Trebuie să le-ameţească, dacă vrea o midinetă,
Căci, oricum, la cum arată, omul altă şansă n-are.)

Anca Balan

Cand pixelul e violet
Si-admiratoarea ezotera
Inseamna ca in Parlament
E-o lume nitelus tembela….

Ian 22

Sunteti la curent cu evolutiile recente din PC? Sugestii? Idei?

1. Care credeti că e pozitionarea ideologică naturală a acestui partid?

2. Ce erori din trecut se cer evitate?

3. Scena politică actuală mai permite cresterea unui partid sau sistemul vi se pare deja „înfundat”?

Revin în câteva ore.