Intalnire cu Dan Voiculescu

1. Am văzut cu oarece întârziere ideea celor de la Agentia de rating politic privind invitarea bloggerilor la evenimente politice într-un mod similar presei clasice. Sunt perfect de acord si multumesc de sugestie. Pentru acreditări la evenimentele mele, trimiteti un mail pe coolmogul@yahoo.com. Pentru evenimente PC, desi bănuiesc că pot pune o ”pilă”, e mai bine să vorbiti direct cu noua echipă de conducere, prin biroul de presă.

2. Vineri si-a serbat ziua de nastere, la cabinetul meu senatorial din sectorul 4, Ioana Alexandra. Care a împlinit 3 ani, se teme de baloanele colorate si îl consideră pe Scooby Doo cel mai bun prieten. La multi ani, Ioana!

Nu sunt amicul partidului portocaliu și nu vreau să-i fac favoruri. Așa cum am scris în câteva rânduri, cred că șansa României nu stă în guvernul PDL – oricât s-ar agita acesta – ci într-o reunire parlamentară și politică progresivă a Opoziției PNL-PSD+PC. După cum o arată și ”piața transferurilor” din ultimele zile, aici, în aceste partide, e concentrată în mare măsură expertiza de nivel guvernamental: aici sunt marii finanțiști, aici sunt diplomații de valoare, aici sunt specialiștii în protecție socială s.a.

Și totuși, în calitate de adversar asumat al PDL și al președintelui Băsescu, vreau să le dau acestora un sfat gratuit și bine-intenționat: abandonați brambureala executivă actuală și TRECEȚI LA UN GUVERN DE SPECIALIȘTI ÎN ABSORBȚIA DE FONDURI EUROPENE. În acest moment – o știm cu totii – situația frizează dezastrul. Riscăm sistarea finanțărilor aferente perioadei 2007-2013, adică tot ceea ce am negociat în plan financiar la aderarea în UE. Există din ce în ce mai mulți euro-parlamentari care cer revizuirea negocierilor cu România, care se dovedește un partener neserios, capabil să atragă numai 10% din cele 20 de miliarde de euro care îi erau destinați.

Deschideți ochii! Banii Europei nu sunt un moft, ci șansa României de a intra cu capul sus în lumea civilizată. Sunt planul nostru Marshall. Iar guvernul PDL, în loc să-l speculeze, să-l ”stoarcă” la maxim, se joacă politic cu salariile marilor actori și cu impozitarea pensiilor. Mizați acum, cât mai e timp, pe un guvern orientat pe absorbția de fonduri structurale până în 2012. Dați posibilitatea de a coordona ministere unor tineri care cunosc logica instituțională a UE.

E pentru binele României. Adică, probabil, și pentru binele vostru.

Două mărturii exceptionale despre lupta cu un sistem poate incompetent, poate cinic, poate doar insuficient de rodat si de bine gândit. Le public, multumindu-le celor care ne pot ajuta prin povestile lor.

Narcis Daju, managerul GorjNews.ro:

”La Târgu Jiu, Ziarul online de investigaţii http://www.gorjnews.ro şi Radio Târgu Jiu derulează din noiembrie 2009, din resurse proprii, campania socială “Cancerul nu ucide, statul român, da!”, în cadrul căreia am prezentat, printre altele, cazul unui profesor, diagnosticat şi tratat greşit de sinuzită timp de un an, interval in care i s-a dezvoltat în spatele nasului o tumoare. A aflat că are cancer, ultimul stadiu, şi în loc să o apuce încet spre cimitir, a ajuns, cu ajutorul creditelor angajate de toate rudele, la o clinică din Freiburg condusă de un medic român. A fost tratat acolo timp de două luni, şi acum este sănătos şi şi-a reluat activitatea profesională. CJAS Gorj nu i-a eliberat Formularul E112, pentru că niciun medic din România nu a vrut să completeze înscrisurile aberante solicitate conform cadrului normativ actual. Concret, ca sa beneficiezi de Formularul E112, este obligatoriu ca un medic să completeze într-un tipizat care oricum este foarte greu de găsit că niciunde în România nu poate fi tratată afecţiunea intr-un interval de timp rezonabil. Este deplasat să ceri unui medic să se pronunţe asupra intregului sistem sanitar autohton, plus ca ar trebui in lege sa se faca diferenta intre a trata si a vindeca, atata timp cat viata ne este data o singura data si nimeni nu vrea sa faca experiemente pe propria persoana. Ar fi extraordinar daca s-ar reusi schimbarea cadrului normativ care reglementeaza eliberarea Formularului E112. Ori statul roman sa spuna, cu sinceritate, ca nu sunt bani, si sa scuteasca familiile muribunzilor de travaliul cumplit de a alerga de la un centru universitar la altul in speranta obtinerii Formularului E112, de care medicii se fac ca nu stiu nimic, ori aceasta comunicare sa se faca, pe cat posibil, intre casele de asigurari si medicii care au pus diagnosticul, interval in care pacientul sa fie deja la tratament, acolo unde sansele sale de salvare sunt maxime.”

Magda Ciobanu ne împărtăseste o experientă directă, nemijlocită:

”De 5 ani , din iunie 2005 sunt bolnava de limfom Hodgkin stadiul IV-B , in ciuda pronosticului ca nu apuc luna mai 2007, sunt inca in viata datorita dorintei mele nebune de a trai si de a invinge boala, Pe langa faptul ca am luptat si lupt din rasputeri sa inving boala am avut in cei 5 ani mult de lupta si cu sistemul RO. Am obosit si sunt cu nervii intinsi la maxim.Nu mai am forta necesara, eu trebuie sa-mi canalizez energiile spre vindecarea mea, nu sa stau sa bat din usa in usa pt a obtine formularul E112.

Scurt rezumat al povestii mele in lupta cu sitemul Ro http://magdaciobanu.wordpress.com/about/

Pe 2 mai 2007 am facut transplant de celule stem la aceiasi clinica unde a plecat si domnul Daniel Raduta “Fondazione Centro S. Raffaele del Monte Tabor Instituto di Ricovero e Cura a Carattere Scientifico-Unita Operativa di Ematologia e Trapianto di Midollo Osseo.”-Italia-Milano. De 3 ani merg in Italia, dar acum se pare ca nu mai pot pot continua tratamentul si investigatiile daca nu obtin formularul E112.

Prima mea cerere pentru obtinerea formularului E112 a fost in martie 2007 si s-a solutionat in 21.04.2008 (dupa un an!!!) Primul formular E112 (21.04.2009-21.10.2008)
Al doilea formular E112 (18.20.2009-17.04.2009)
Al treilea formular (17.04.2009-18.10.2009)

In 9 oct 2009 am depus documentele necesare prelungirii valabilitatii formularului E112 valabil in perioada 17.04.2009-16.10.2009 . Scrisoarea medicala depusa se afla la mine pe blog : http://magdaciobanu.wordpress.com/2010/02/24/scrisoare-medicala-italia-17-09-2009/

In 23oct2009 am primit o adresa de la Presedinte Director General -Adina Geana cu nr inregistrarea 27951-prin care eram instiintata ca “dosarul este inca in lucru pana in momentul reglarii disfunctionalitatilor sesizate”(vezi anexa).
Motivatia verbala a respingerii a fost:”Ti-am dat o data, de doua ori-da tu vrei de noua ori??? Pe scurt nu se poate obtine la nesfarsit si ori ma fac bine ori mor odata.Eu stiu ca se poate obtine acest formular pe perioada nedeterminata-adica pana la solutionarea tuturor problemelor.Imi doresc si eu sa obtin un formular pe o perioada nedeterminata ca sa scap de stresul asta.

Din momentul respingerii(23oct 2009) si pana acum medicii din Italia au fost indulgenti si m-au tratat si fara formularul E112 ,dar nici acolo nu se poate la infinit, asa ca m-au instiintat frumusel sa fac rost de formular ca sa putem continua tratamentul si investigatiile sau de bani.

Pe 11 febr 2010 ai mei au fost la CASMB – Str Branduselor nr2-4 sect.3 Bucuresti sa depuna in dosarul care se afla in lucru noua scrisoare a medicilor din italia, datata din 4 febr 2010 in care este explicat ca trebuie sa continui taratmentul ACOLO. Mi s-a pus in brate raportul pe care medical curant trebuie sa-l completeze din nou deoarece trebuie intocmit un nou dosar fiindca cel care era in lucru nu mai este valid intrucat la mometul depunerii vechiului dosar formularul era inca in perioada de valabitate si am solicitat prelungirea lui.Acum a expirat perioada de valabilitate si trebuie intocmit un nou dosar de solicitare a formularului. Am vorbit cu medicul meu curant care este foarte cooperant si mi-a spus “Magda eu nu am ce sa-ti scriu in plus fata de cel precedent care a fost respins. Mergi si vorbeste personal cu DR Anamaria Nitulescu si intreab-o ce trebuie scris ca sa-l aprope si eu il completez.” Si uite asa au inceput drumurile mele la CAMSM-Mosilor, unde nu este de gasit Dna doctor Nitulescu

Maine se fac doua saptamani in care am facut drumuri inutile la CASMB- Sediul Mosilor (Calea Mosilor, nr. 274, etaj 2, BUCURESTI – cladirea “Nufarul”)

Tata si Valentin au fost la CASMB (EU SUNT IN ITALIA)-in vederea unei audiente la dna Dr Anamaria Nitulescu:

Joi (11.02.2010) – biroul inchis din cauza unei inundatii

Marti (23.02.2010) a fost tata cu Valentin in audienta la CASMB, dar doamna Nitulescu nu era.Era un alt medic care ii tinea locul.

Concluzia discutiei : Trebuie sa intocmesc un nou dosar…”

Mi-am asumat niste angajamente în problema sistemică ridicată de miscarea din jurul lui Daniel Rădută – încep să mă achit de ele. Declaratia de mai jos, însotită de o interpelare, încearcă să deschidă un drum tehnic, aplicat, în acest domeniu.

Pe de altă parte, mărturisesc că evit să mă angajez public în această cauză. Miscarea de solidaritate din jurul lui Daniel Rădută a fost prea curată si prea întemeiată ca să riste si cea mai vagă ”stricăciune” politică ori imagologică (sau, cum scria Victor Ciutacu pe undeva, să fie alterată din ratiuni de mogul rău).

Asadar, oameni buni, eu nu vreau să mă ”bag”. Cred că e mai bine ca tema institutională a oricărui caz similar celui al lui Daniel Rădută să fie sustinută exclusiv de societatea civilă, fără smecherii politice cinice si fără ”lovituri de imagine”. Ideea e doar să nu pierdeti spiritul miscării voastre, să stiti ce să cereti în mod rezonabil – si cui. Eu sugerez mai jos o primă variantă.

Ghişeu unic pentru formularul E112

”Daniel Mădălin Răduţă este un tânăr român de 29 de ani care, în octombrie 2009, a fost diagnosticat cu leucemie acută limfoblastică. În cazul unui asemenea diagnostic unica soluţie o reprezintă un transplant medular. Şi, pentru că în România, din motive ce ţin, în egală măsură, de sărăcie şi incompetenţă administrativă, nu există nici tehnică medicală ultramodernă, nici o bază de date solidă de donatori de celule stem, singura şansa a acestui tânăr o reprezintă un transplant la o clinică din străinătate, costul acestei intervenţii depăşind 100.000 euro. Printr-o excepţională mişcare de solidaritate, desfăşurată, în principal, în mediul electronic, suma necesară va fi strânsă din donaţii.
Acest caz repune în discuţie incapacitatea statului român de a asigura dreptul la viaţă şi la asistenţă medicală de specialitate. Situaţia este cu atât mai gravă cu cât calitatea de cetăţeni europeni le oferă românilor un arsenal important de drepturi, inclusiv pe acela de a-şi trata afecţiunile în altă ţară membră UE.
Conform articolul 22 alin. (l) lit. (c) din Regulamentul (CEE) Nr. 1408171 o persoană are dreptul să beneficieze de îngrijiri medicale în alt stat membru UE decât statul competent (de afiliere), pe cheltuiala acestuia din urmă, în cazul în care această persoană a fost autorizată de către instituţia competentă să se deplaseze în alt stat membru pentru a primi tratament medical corespunzător stării sale de sănătate. Pentru a beneficia de acest drept, cetăţenii români trebuie să îndeplinească formalitatea completării Formularului E112.
Însă, ca în atâtea alte cazuri, statul român, prin iresponsabilitate şi birocraţie, a reuşit să anuleze şi acest drept. Nu a desfăşurat o companie publică de informare referitoare la formularul E112 şi a creat proceduri extrem de complicate, ce descurajează orice bolnav care are nevoie acută de tratament.
Pentru a schimba această situaţie, care descalifică statul român şi pe toţi demnitarii săi, se impune simplificarea etapelor necesare completării formularului E112 după sistemului ghişeului unic şi stabilirea unei durate maxime de finalizare a întregii proceduri, care, în opinia mea, nu ar trebui să depăşească 10 zile. În acest sens, solicit public premierului Boc, ministrului sănătăţii Attila şi preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate Nicolae Duţă să facă demersurile necesare organizării ghişeului unic pentru formularul E112. Sper că avem toţi înţelepciunea de a lupta pentru viaţă, dincolo de orice rivalităţi politice.
În ultimă instanţă, diferenţa dintre populism şi responsabilitate o reprezintă faptele noastre.” (Luni, 22 februarie 2010, Senatul României).

O constantă a tărilor occidentale prin care-am trecut în ultimii ani: cărucioarele. Bulevarde si parcuri întesate cu cărucioare. Cărucioare-n metrou, pe aeroport, în restaurante si săli de sport. Un peisaj pe care nu-l vedeai în anii 90.

Ca orice colt de lume civilizată (unde piata muncii si drepturile femeii suferă schimbări dramatice în ultimul secol), Europa se luptă cu criza natalitătii. Si – o demonstrează ”invazia” cărucioarelor – se luptă cu succes. După ”eliberarea” din anii 60-80, când familia a părut o institutie perimată, uncool, în anii 2000 familia traditională (cu grija ei pentru copii, pentru o constructie trainică în doi, pentru valori esentiale) se întoarce. Inclusiv în România.

Si cred că e datoria noastră strategică să o ajutăm. Iată proiectul de lege pe care l-am gândit în acest sens:

Propunere legislativă pentru încurajarea natalităţii

Expunere de motive

Efectele acestui fenomen de scădere accentuată a populaţiei României au repercusiuni dramatice la nivel social, economic şi politic. În primul rând se va accentua dezechilibrul dintre populaţia activă(15-64 de ani) şi populaţia pasivă(peste 65 de ani), crescând rata de dependenţă cu consecinţe grave, precum falimentul sistemului public de pensii, scumpirea accelerată a forţei de muncă autohtonă şi scăderea productivităţii economiei naţionale. În aceste condiţii, fondurile pentru asistenţă şi protecţie socială vor scădea semnificativ, iar investiţiile de la bugetul de stat în domenii strategice precum educaţia, sănătatea şi cercetarea vor fi complet insuficiente.
Totodată, reducerea populaţiei va diminua rolul politic şi economic al României în Uniunea Europeană. De exemplu, numărul de europarlamentari români va scădea, se va diminua reprezentarea României în structurile Uniunii Europene şi, implicit, influenţa statului român se va reduce considerabil.
Din punct de vedere economic, România, va deveni o piaţă mai mică şi mai scumpă, va fi neatractivă pentru investiţiile străine, rămânând la statutul minor de simplă piaţă de desfacere şi fiind total dependentă de produsele şi tehnologia din import. Treptat, acest fenomen de dependenţă se va deplasa dinspre sfera economică spre cea politică, statul român devenind incapabil să-şi promoveze interesele strategice.
În aceste condiţii, o politică solidă şi coerentă de încurajare a natalităţii a devenit o prioritate naţională.
Din păcate, demersurile anterioare care vizau susţinerea natalităţii, în principal, prin măsuri de asistenţă socială, s-au dovedit ineficiente, mai ales pentru că nu au reţinut efectele migraţiei asupra populaţiei României.
Prin prezenta iniţiată legislativă propunem măsuri de încurajare a natalităţii orientate, în special, către populaţia activă, bine conectată la mediul economic şi cultural. Concret, susţinem scutirea de la plata impozitului pe salariu, a impozitului pentru un singur imobil şi subvenţionarea dobânzii pentru un singur credit ipotecar. De aceste facilităţi va beneficia, fără discriminare, orice cetăţean român care este părintele natural al cel puţin 3 copii, pe toată perioada în care are în îngrijire trei copii. Astfel, susţinem atât natalitatea cât şi creşterea şi educaţia copiilor.
Fiecare dintre cele trei măsuri de susţinere este temeinic fundamentată, astfel încât să asigure un echilibru între investiţia statului şi efectele benefice pentru economia şi societatea românească.
Reţinând doar scutirea de la plata impozitului pe salariu şi nu pe alte venituri, măsura se adresează populaţiei cu venituri mici şi medii care îşi procură mijloacele necesare existenţei din salariu. Implicit, se creează garanţia că beneficiarii sunt persoane active care desfăşoară o activitate legală, remunerată şi astfel statul îşi investeşte resursele în propriul viitor.
Scutirea de la plata impozitului pentru un singur imobil nu va afecta semnificativ veniturile la bugetul de stat dar va fi motivaţie importantă pentru persoanele cu venituri mici şi medii.
Subvenţionarea dobânzii pentru un singur credit ipotecar oferă beneficiarilor şansa de a achiziţiona mai uşor o casă pentru ei înşişi sau pentru copiii lor, fiind, evident, o altă măsură de încurajare a natalităţii şi susţinere a familiei.
În mod evident, aceste măsuri, care nu vor dezechilibra bugetul de stat, pot încuraja semnificativ natalitatea în rândul populaţiei active a României, prevenind un dezastru demografic cu consecinţe extrem de grave la nivel social, economic şi politic.
Din aceste considerente, înaintăm Parlamentului, spre dezbatere şi adoptare, Propunerea legislativă pentru susţinerea creşterii natalităţii.

Lege pentru susţinerea creşterii natalităţii

Art. 1. (1) Creşterea natalităţii reprezintă o condiţie esenţială pentru asigurarea securităţii politice, economice şi sociale a societăţii româneşti.
(2) Statul roman are responsabilitatea de a promova politici publice care să încurajeze creşterea natalităţii.

Art.2. În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) copil – persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani si nu a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu, în condiţiile legii;
b) părinte natural – persoana, femeie sau bărbat, care are calitatea de mamă sau tată, conform certificatului de naştere al copilului.

Art.3. Persoanele care sunt părinţii naturali a cel puţin 3 copii, beneficiază de următoarele drepturi:

a) Scutire de impozit pe veniturile din salarii;
b) Scutire de plata impozitului pentru o singură clădire şi un singur teren;
c) Subvenţionarea dobânzii de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, pentru un singur credit ipotecar în valoare de maxim 50000 de euro.

Art.4. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele prevăzute la art.3 pentru a beneficia de drepturile prevăzute de prezenta lege sunt următoarele:

a) sunt cetăţeni români;
b) domiciliază în România;
c) au în întreţinere cel puţin 3 copii;
d) nu au antecedente penale;

Art.5. Drepturile prevăzute de prezenta lege sunt garantate fără nicio discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, origine socială, opinie politica sau altă opinie, de naţionalitate, apartenenţă etnică sau de situaţie materială.

Art.6. În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul va aproba Normele metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentei legi.

Discutia despre pierderea alocatiei de către copiii din familii cu venituri “mari” mă face să grăbesc o dezbatere programată pentru săptămâna viitoare. Când voi publica aici, pe blog, un proiect legislativ menit să încurajeze natalitatea (si) în rândul tinerilor din familii active social.

Până atunci, întrebarea mea este: credeti că mai putem face ceva pentru a combate căderea demografică care se conturează în anii 2020, pentru a stimula si părintii dinamici, cu job-uri acaparatoare, să aibă copii (iesirea lor de pe această “piată” fiind, în tot Occidentul, o cauză a căderii demografice) – sau doar mă îmbăt eu cu apă rece?

Daniel.

Tocmai ti-am aflat povestea – gratie unor oameni care au stiut să intre si pe geam pentru tine (si care au toată admiratia mea: Anca, Mile, Chinezu, Lucian, Daniel, Iulius, Tiberiu, multi altii). Si tocmai am luat contact cu o miscare de solidaritate uluitoare pentru societatea românească.

Mă voi implica în trei moduri în cauza ta. Primul, printr-o contributie personală (o spun de la bun început, pentru că îmi imaginez că prima reactie o unora va fi asta: ”dar tu, mogulele, ce faci?”). Apoi, aducând alături de noi o serie de oameni care (din motive inexplicabile, zic unii) tin la mine si au un suflet mare: persoane din compania iubitoare de conspiratii si mâncătoare de oameni Grivco, tonomate din trustul Intact, parlamentari din monstruoasa coalitie 322, voluntari din Fundatia pentru Dezvoltarea României, prieteni, cunoscuti.

În al doilea rând, voi încerca să atrag atentia si presei clasice asupra cazului tău – având aici nevoie de sprijinul unei fete energice si bătăioase pe nume Camelia.

În al treilea rând, voi încerca să stabilesc, prin mijloace parlamentare, care e rolul statului în situatii de gen. Ce se întâmplă acolo unde sistemul sanitar nu îsi permite să acopere costul unor operatii costisitoare, dar vitale? E suficient să spună ”nu pot”? Să ridice din umeri? Să-si abandoneze pacientul? Nu ar trebui să existe mijloace alternative menite să favorizeze măcar găsirea unei solutii rapide? Printr-o fundatie de stat capabilă să coordoneze eforturile societătii civile, printr-o legislatie care să favorizeze solidaritatea publică, prin scurtarea birocratiei măcar în cazurile în care orele sunt pretioase, decisive. Va trebui să lămurim toate aceste lucruri – despre care am fost chestionat de Anca Bundaru:

Cat timp credeti dle Voiculescu ca sistemul va mai fi o piedica in calea unor bolnavi ca Daniel Raduta si de ce oameni simpli din online, ca prietenele mele, il pot ajuta mai repede decat statul sa se vindece sau… mai mult sa traiasca? De ce circuitul contributiilor catre sanatate e asa cancerigen?

Până atunci, însă, respiră lin, Daniel. Va fi bine.

Citesc, analizez, compar, caut lămuriri (am vrut să scriu ”culeg informatii”, dar am tăiat): este iPad-ul o sansă pentru revigorarea presei mondiale în contextul multiplelor crize care îi dau târcoale (internet vs. print, căderea bugetelor de publicitate) ?

Mordechai scrie că sunt în fruntea listei de inamici care urmează să fie tracasati de Cotroceni si de tot soiul de agentii, ”comitii” si comitete în următoarea perioadă. Urmat (onorant!) de Crin Antonescu si Mircea Dinescu.

Informatia e partial corectă. Cu observatia că de implementarea ”tracasării” se va ocupa – în plus fată de informatiile lui Mordechai – încă o doamnă, seducătoare si voluptoasă. Lucru care promite să transforme vendetta politică a Cotroceniului într-un soi de hârjoană senzuală. Într-un tango…

Cât despre fondul problemei, plasarea în fruntea listei îmi satisface un orgoliu din copilărie. Orgoliu de copil sărac, căruia mama îi repeta consolator: ”Dă-le-n colo de haine moderne, important e să fii tu primul din clasă.”

Real Kafka a descoperit în arhive cum judecătorii intransigenti ai moravurilor de azi erau ieri ceva mai permisivi. Nimic nou.

În sfârsit, Daily Cotcodac a obtinut în exclusivitate imagini de la ”mogulărie”. Paradoxal, oricât de rău si impartial ca tot românul se dă autorul, se vede cu ochiul liber că-i tonomat: face toti banii!

O analiză lucidă a sistemului instituţional românesc reconfigurat după rezultatul alegerilor prezidenţiale din decembrie 2009 demonstrează că, practic, dintre cele trei puteri fundamentale consacrate constituţional, au mai rămas două (executivă şi judecătorească), ba chiar doar una şi jumătate pentru că Ministerul Public funcţionează, de cele mai multe ori, ca o prelungire a Executivului.

Din păcate, în contextul migraţiei constante a parlamentarilor către Putere, forul legislativ, pare condamnat la statutul de vasal al voinţei prezidenţiale şi la un rol strict simbolic. De altfel, refererendumul privind trecerea la un Legislativ unicameral, redus numeric, se încadrează perfect în logica rudimentară a Puterii conform căreia Parlamentul este, în esenţă, inutil.

Dar şi în cadrul singurei puteri care rulează la capacitate maximă – puterea executivă – s-a produs o deplasare previzibilă şi foarte importantă. Dacă, inclusiv în perioada guvernării PSD-PDL, guvernul, chiar cu domnul Boc în frunte, se bucura de o oarecare autonomie, actualul Cabinet Boc a devenit o simplă anexă a Preşedinţiei. Situaţia este cu atât mai alarmantă cu cât este cunoscută şi, foarte grav, acceptată de majoritatea societăţii româneşti.

Dacă avem un Guvern, sprijinit de o majoritate construită, abia acum, prin soluţii profund imorale, domnule Băsescu, ce sens concret mai are Parlamentul?! În actualul context această întrebare are doar un caracter retoric.

În aceste condiţii, ce mai poate face opoziţia? Aparent paradoxal, există un singur răspuns: Opoziţia poate şi trebuie să facă un Guvern.

În contextul în care puterea executivă, controlată autoritar de Traian Băsescu, dictează totul în România, unicul demers eficient al Opoziţiei rămâne crearea unei alte structuri de esenţă executivă, capabilă să restabilească un foarte necesar echilibru de forţe.

Această structură trebuie să fie un guvern din umbră serios, format din personalităţi politice şi economice, care să răspundă punctual demersurilor puterii şi să ofere românilor şansa unei alternative reale la actualul regim. Printre altele, acest guvern trebuie să propună o nouă viziune bugetară şi să promoveze perspectiva opoziţiei asupra unor legi fundamentale pentru societatea românească – Legea unitară a pensiilor, Legea salarizării unice.

Pentru a depăşi cadrul dezbaterilor de principiu, am convingerea că PSD+PC şi PNL vor demonstra, încă o dată, că au înţelepciunea de a depăşi rivalităţile politice şi vor ajunge la un consens rapid asupra persoanei primului ministru. Personal, aş susţine fără rezerve varianta unui premier independent, după modelul Johannis.

Acest guvern din umbră este deja legitimat de cel puţin 50% dintre românii care s-au prezentat la vot pe 6 decembrie 2009 şi care şi-au dorit explicit un guvern format de PSD+PC şi PNL.

După congresele partidelor parlamentare din opoziţie (20 februarie PSD, 28 februarie PC şi 5 martie PNL) trebuie demarate negocieri transparente (indiferent de locul acestora, chiar şi la Grivco!) pentru a găsi rapid o soluţie comună, evitând astfel capcana “rivalităţii pentru statutul de lider al opoziţiei”, care ar servi doar intereselor puterii.

Dacă, din contră, formaţiunile din opoziţie vor rămâne blocate în proiecte separate, nimeni şi nimic nu va putea opri abuzurile actualului regim. De altfel, continuarea fenomenului migraţiei spre putere al parlamentarilor şi aleşilor locali ar putea determina disoluţia formaţiunilor politice ostile partidului-stat.

Totalitarismul puterii nu poate fi neutralizat decât printr-un “totalitarism al opoziţiei”.