Intalnire cu Dan Voiculescu

Propunerea lui Alexandru Beldiman – să nu se mai încurcăm în detalii si să trecem direct la sanctificarea lui Traian Băsescu – a creat oarece mobilizare. Avem deja o propunere solidă de nume, venită de la Petre Cristian: Sfântul Traian Moguloctonul. Si câteva argumente grele.

Primele vin de la Nenea Lars, care a lucrat pe baza criteriilor oficiale de canonizare:

1. Ortodoxia neîndoielnică

Păi nu botează el păgânii?

2. Moartea martirică pentru dreapta credinţă

Mda, aici avem o problemă, înţeleg că nu putem avea sfinţi în viaţă. Dar dacă interpretăm metaforic această condiţie, suspendarea din mandatul trecut l-ar putea califica.

3. Înfruntarea de suplicii pentru mărturisirea dreptei credinţe

Mai ştiţi ce i-a sărit toată lumea în cap când s-a dat în fapt că ţine cu Steaua când a fost cu Jiji la şpriţ? Sau când frate-său i-a botezat nepoata domnului Mondial?

4. Puterea de a-şi închina viaţa celei mai desăvârşite trăiri morale şi religioase

Băi, omul şi-a făcut biserică în curte! Aia cu morala e posibil să fie greşeală de traducere.

5. Puterea de a săvârşi minuni în viaţă şi după moarte

Iar cu moartea? Tot metaforic interpretând, Băse ar fi în stare să iasă preşedinte şi când nu candidează, prin voturile morţilor. Deci trebuie să mai aşteptăm pentru confirmare.

6. Puterea de a apăra eroic credinţa şi Biserica Ortodoxă

Are putere să facă ce vrea el. Nu zice să şi facă ceva.

Victor Ciutacu a completat:

1. Pentru că a lucrat regimul comunist din interior (şi puţin cu detaşare, la Anvers). S-a demonstrat asta la condamnarea festivă a regimului roşu din Parlament.

2. Pentru că, deşi a recunoscut că a scris camioane de declaraţii către Securitate, nu se mai găseşte nici măcar una. Magician nu e, deci clar are puteri supranaturale.

3. Pentru că a dispus deconspirarea Securităţii şi, trecând peste resentimentele faţă de sistemul opresiv şi brutal, a avut puterea supraomenească să-l facă demnitar pe securistul Silvian Ionescu. Şi pe securistul Stanca general, fiindcă promovările în regimul care-i poartă numele se fac doar pe criterii de competenţă.

4. Pentru că, deşi nu e corupt şi a lucrat la stat după abolirea comunismului pe care l-a urât din toată fiinţa, familia lui are proprietăţi de milioane. Asta-i minune!

5. Pentru că a salvat sarea şi poşta de moguli şi i-a făcut pe intelectuali fani OTV.

6. Pentru că nu l-a atins pe copil şi i-a sărit ăluia capul ca lovit de flacăra violet.

A punctat serios si Iri:

Pentru ca poate sa faca invizibila o flota intreaga si s-o mentina asa mai bine de 10 ani! (mai ceva ca iluzionistii).

Nici completările lui GentleArsonist nu-s de neglijat:

1. Nu fumeaza, nu bea alcool, nu se inconjoara cu femei usoare, nu injura.

2. Stiti cum se spune… “bataia e rupta din rai”.

În sfârsit, Sebra:

1. Pentru că are momente când prevede viitorul – vezi anunţul legat de câştigarea alegerilor,făcut înaintea închiderii urnelor; şi ”nu vom ieşi prea curând din criză”.

2. Îndemnarea la cumpătare – un whisky bun se bea doar cu 3 cuburi de gheaţă.

Am uitat ceva?

S-a întâmplat.

Azi, 40 de pensionari din Bucuresti au venit la Grivco pentru a vorbi despre cum le sunt afectate drepturile de o reformă a pensiilor plină de bâlbe si erori. Despre cum creste vârsta de pensionare la femei în domenii unde munca e atât de grea, încât 65 de ani reprezintă un orizont optimist de viată. Despre situatia nemeritată în care sunt pusi marii actori ai României – reprezentati la întâlnire de marea doamnă care este Rodica Popescu Bitănescu. Si multe, multe altele. Detalii puteti găsi aici.

P.S. O parte a presei s-a agitat o vreme: chiar e Coalitie? Vin ”greii”? E rost de-un scandal? Ba chiar, în mod bizar si amuzant, exact la ora stabilită pentru începerea dezbaterii, curentul în zona Băneasa a fost întrerupt putin, ”strategic”. La fata locului, lucrurile s-au linistit: ”sunt doar niste pensionari amărâti…”. Ori asta nu e o stire în România de azi.

Apropierea unor partide cu platforme si orientări diferite e anevoioasă. Sunt în joc idei, orgolii, strategii de actiune. Si, paradoxal, uneori nu-i suficientă doar o Putere arogantă, incompetentă si cu reflexe de partid-stat pentru a ajuta Opozitia să treacă peste toate si să-si pregătească unitatea.

E nevoie, probabil, de mai mult: de o cauză dreaptă. Si nu una politică – e greu să mai găsesti în politică dreptate în stare pură – ci de o cauză socială justă. Această cauză justă se developează acum, sub ochii nostri. Si vizează milioane de pensionari care sunt sau vor fi nedreptătiti de o reformă a pensiilor făcută fără ascultarea tututor părtilor.

Multe din principiile care stau la baza actualei reforme a pensiilor sunt corecte – si am vorbit despre asta încă de la începutul lui 2009. Aceste principii sunt însă utilizate de Guvern ca mască pentru un lung sir de erori si injustitii flagrante. Este injust, de exemplu, să împingi atât de sus vârsta de pensionare la femei fără le întrebi si pe ele dacă trăiesc si muncesc precum în vestul Europei. Este neonorabil să invoci presiuni ale Uniunii Europene în acest sens – acolo unde ele nu există. Este cinic să fortezi cresterea vârstei de pensionare pentru categorii profesionale care lucrează în conditii speciale – pentru că vrei să-i trimiti pe oameni, după servici, direct la cimitir, fără a le mai da ocazia să se bucure de sistem. Este jignitor să cobori de pe scenă artisti uriasi ai României, obligându-i să se încline pentru dreptul la o bătrânete senină.

Toate aceste suferinte, ignorate în mod oficial de Guvern, sunt provocări explicite la adresa Opozitiei. Si se vor transforma în poveri dacă vor fi neglijate în favoarea unor lupte politice interne.

Unirea actualei Opozitii si-a găsit, asadar, cauza socială dreaptă. Ea se poate face în jurul drepturilor pensionarilor, primul pas fiind o masă rotundă reunită PSD+PC-PNL-Pensionari, săptămâna viitoare, la Parlament. Numai solidarizarea opiniei publice, sindicatelor, pensionarilor si Opozitiei poate corecta suita de erori si abuzuri care compromit o reformă necesară.

Mâine, de la 14.30, la Grivco are loc a doua editie, adaptată si revizuită, a coalitiei Grivco. Presa are acces.

Îi sunt dator lui Alexandru Beldiman. Îi suntem toti datori, de fapt. Pentru o idee excelentă, postată recent pe acest blog:

”Fara nici o legatura cu ce s-a discutat pina acum, vreau sa spun ca mi-a venit o idee. Stim cu totii de propunerea de sanctificare a lui Eminescu. Fara a dori sa discut pe aceasta tema, propun sanctificarea lui Traian Basescu. In definitiv, de ce nu? Cine ar merita, mai mult, sa fie sanctificat? Cine ne-a salvat de “moguli” si de “comunisti”? Cine lupta contra coruptiei? Cine are grija de noi? Cine este tatucul nostru? Cine este Mesia, salvatorul si eroul neamului, singurul om cinstit din politica romaneasca, daca nu din intreaga tara, cine este cel mai inteligent, cel mai competent? Cine este cel mai iubit fiu al poporului, cel mai iubit dintre paminteni, cel care nu poate fi atacat, in primul rind, pentru ca e inatacabil (e fara pata) si, in al doilea rind, pentru ca, a-l ataca pe salvatorul neamului, inseamna sa te faci vinovat de tradare de tara? Cine intruneste toate aceste calitati si multe altele (limba e prea saraca pentru a le putea descrie pe toate)? Ati ghicit – zeul chel, Traian Basescu. Asadar, propun, cu toata seriozitatea, ca Basescu sa fie sanctificat. Nu stiu care sint treptele ce trebuie parcurse, pentru asa ceva. Presupun ca trebuie facuta o cerere, catre Biserica Ortodoxa Romana. Eu zic sa facem aceasta cerere. Pentru a fi cit mai convingatoare, trebuie sa fie semnata de cit mai multi oameni. Cu cit mai multi, cu atit mai bine. Daca se poate, tot poporul. Si, cind BOR va vedea ca tot poporul cere sanctificarea lui Traian Basescu, nu va avea de ales si o va acorda. Altminteri, se va lasa cu manifestatii de strada.”

Subscriu cuvânt cu cuvânt, nu mai e nimic de adăugat. Drept pentru care trec chiar eu, împreună cu initiatorul, la organizarea initiativei civice pentru sanctificarea lui Traian Băsescu. Vă propun ca în următoarea săptămână să organizăm chiar aici, pe blog, plecând de la ideile lui Alexandru Beldiman, un „conclav” menit să găsească cele mai solide argumente teologice în favoarea sanctificării. Să construim un dosar „beton”, care să nu poată fi contestat de nimeni. Vom lansa ulterior o petitie menită să stângă cât mai multe semnături (probabil milioane). Si abia apoi, cu temele bine făcute, cu poporul strâns unit în jurul ideii, vom încerca să convingem autoritătile religioase de temeinicia initiativei noastre.

Provoc, pentru început, o serie de condeie publice la argumentatie: „De ce trebuie Traian Băsescu să fie declarat sfânt?”. Leapsa pentru: Victor Ciutacu, Mircea Badea, Julius Constantinescu, Chinezu, Mordechai, Adrian Năstase, Vlad Petreanu, Real Kafka, Iosif Buble, Anca Bundaru, Codrin Scutaru, Nenea Lars, Ioan T. Morar, Cristian Teodorescu, Zoso si ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, Tiberiu Lovin.

A fost “fixatia” mea: un site mai interactiv si un blog al Fundatiei pentru Dezvoltarea României.

E OK?

Un comentariu la postarea privind Legea 1/2009. Sec si direct. De la Cristina.

”In opinia mea atata vreme cat “rechinii imobiliari” nu vor solutiona retrocedarile “pe rol” sa le spunem nu cred ca are cineva interes sa fie aplicate normele legii 1/2009. Mai mult se pare ca exista si cazuri de fraudare a documentelor dosarelor de retrocedare, astfel incat oamenii cinstiti sunt evacuati de catre pseudoproprietari. Ma intreb cat va mai dura aceasta tura vura din politica, cat vor mai fi avizi de putere si cand le va pasa de noi, pentru sunt convinsa ca mai exista si alte legi in aceeasi situatie (legi care de fapt nu sunt legi – nefiind aplicate). Intrucat Guvernul nu emite Normele de aplicare ale legii, sa intelegem ca interesele primeaza, asadar pana cand opinia publica nu va intelege si va ataca acest domeniu probabil ca va exista acest lant al amenzilor executor judecatoresc – guvern. Halal alesi – halal tara! Sper totusi in schimbare…si evolutie…”

Motto:

O sursa a unitatii noastre ne-a informat ca Voiculescu Dan din Franta i-a relatat lui Voiculescu Sofia din Buc, Patinoarului 13 A (obiectivul):

“…Imi este tare dor de voi si regret enorm ca nu putem fi împreună. Soficutule, abia astept sa vin acasa să fiu cu tine. Tati, poti sa fii mandru de baiatul tau.” (Dosar de urmărire)

Există oameni care mă stiu. Mă stiu din presă, din ”imaginea publică” pe care mi-am făcut-o eu sau mi-au făcut-o altii.

Si există oamenii care mă cunosc. Mă cunosc personal sau, într-un caz mai fericit, mă ”intuiesc” deasupra imaginii care transpare adesea de la televizor, din presă, din editoriale.

Tuturor, dar mai cu seamă celor din urmă, as vrea să le spun: aveti încredere în mine. Într-o persoană reală (cu plusuri si minusuri, dar reală) nu într-o fantomă mediatică realizată din decupaje, calomnii si rivalităti politice.

Nu: nu am făcut politie politică si nu am avut un angajament cu Securitatea. Acesta este, de altfel, primul verdict venit de la CNSAS, înainte de a deveni inamicul declarat al presedintelui Traian Băsescu. A fost darul acestei inamicitii publice să schimbe radical, peste noapte, optica unor institutii.

Ceea ce era ”alb” a devenit ”negru”. În arhive au început să apară tot soiul de documente bizare, care nu corespund uzantelor de îndosariere. Oameni care se declarau în scris prieteni si-au dat seama că, de fapt, în urmă cu zeci de ani au fost persecutati (de parcă persecutia e un act pe care-l întelegi retroactiv). Bucăti din declaratiile celor care mă urmăreau au fost extrase ”obiectiv” si ”deontologic” din dosar, fiind folosite, culmea, tot împotriva mea. Si asa mai departe.

Desi e tentant, n-am de gând să intru în jocul justificării. Nu voi publica zecile de pagini în care sunt urmărit, înregistrat, măsurat si caracterizat ca ”element turbulent”. Nu voi repeta la nesfârsit că munca în comertul exterior implica explicarea fiecărei întâlniri si fiecărei plimbări.

Voi spune doar atât: sunt convins că justitia, oricât de chinuită e ea în acesti ani, îsi va face datoria. Si va stabili adevărul.

Azi s-au petrecut tot soiul de evenimente pasabile, tranzitorii – dar si un eveniment major: Iustin a împlinit 9 ani. Ocazie cu care a anuntat răspicat că vrea să devină politist, ca tata, nu profesor, ca mama.

Stiu asta pentru că Iustin tocmai si-a sărbătorit ziua la cabinetul meu senatorial din sectorul 4. Unde, pentru că dispunem de o sală ”sănătoasă” de evenimente, ne-am gândit să oferim tuturor copiilor posibilitatea de a se ”serba” cu tort, confetti si jucării. Basca magician (Mircea), Bugs Bunny (Loredana) si Minnie Mouse (Bianca) pe post de animatori.

E vorba, pe scurt, de un proiect lansat recent în colegiul senatorial 8. Unde puteti înscrie si voi, din vreme, un micut căruia doriti să-i faceti o surpriză de ziua lui. Efortul nu-i mare, iar bucuria copiilor acoperă toată zgura pe care trebuie s-o înghiti zilnic, în lumea precară a ”celor mari”.

Blogul acesta m-a învătat un lucru: cei mai onesti si mai inspirati consilieri sunt oamenii reali. Cititorii dezinteresati. Iată de ce îmi propun să vă cer opinia din ce în ce mai des în probleme legate de activitatea mea parlamentară, urmând să mă întâlnesc cu ”strategul” care identifică cele mai bune solutii.

Problema în dezbatere azi: Legea 1/2009. O lege extrem de nedreptătită de presă, care a transformat-o într-o ”nouă nationalizare” – desi lucrurile stau cu totul altfel.

Iată despre ce e vorba. După 1989, statul român a fost nevoit să reglementeze o problemă sensibilă: situatia juridică a caselor nationalizate, pretinse atât de urmasii fostilor proprietari, cât si de chiriasii care locuiau în ele de zeci de ani si, adesea, investiseră în reparatii, conservare etc. Într-o primă fază, statul a legiferat în beneficiul chiriasilor, dându-le acestora dreptul de a cumpăra casele. Apoi, acelasi stat si-a schimbat opinia, pronuntându-se pentru retrocedare.

Asa se face că proprietarii si chiriasii au fost prinsi intr-o capcană întinsă chiar de stat: chiriasii de bună credintă au cumpărat o casă pe care ulterior au pierdut-o pur si simplu, fiind obligati să o evacueze în beneficiul unor mostenitori care, la rândul lor, aveau dreptatea în mână.

Orice legiuitor responsabil trebuia să trateze situatia – extrem de complexă si delicată – în beneficiul maxim al ambelor părti. Ori acest lucru nu s-a întâmplat, pentru că legea retrocedării scotea fostii chiriasi (actuali proprietari de bună credintă) în stradă, lăsându-i să-si recupereze ulterior (si eventual) banii, în urma unor procese îndelungate cu statul român.

Era, după părerea mea, o inechitate si o formă de iresponsabilitate a statului român. Solutia propusă de mine a fost următoarea: în loc să aruncăm în stradă niste cumpărători de bună credintă, care nu au făcut decât să respecte legea, lăsându-i ani de zile pe mână justitiei pentru a-si recupera banii – n-ar fi mai corect ca mostenitorii să primească bani (contravaloarea caselor) iar noii proprietari să rămână în ele? Nu erau în acest mod ambele părti mai protejate de stat?

Această initiativă a devenit Legea 1/2009, desi Traian Băsescu a încercat să o blocheze prin diferite mijloace constitutionale. Dar, evident, în România nu e suficient ca o lege să devină lege pentru a fi aplicată. Nu: o lege are nevoie de norme de aplicare care, conform dispozitiilor Legii 1/2009, trebuiau emise în maxim treizeci de zile de la publicare. Adică undeva prin martie 2009.

N-au fost emise. A trecut un an. Degeaba. O lege avizată de tot sistemul constitutional românesc a rămas apă de ploaie pentru că Guvernul e deasupra Constitutiei. Executivul a fost trimis în judecată de o fundatie. Si a pierdut procesul, fiind obligat si de instantă să emită normele. Inutil. Zilele au trecut, Guvernul a cerut recurs. Probabil îl va pierde – juridic nu are niciun argument.

Si ce? Ce dacă va pierde? Executorul judecătoresc îi va forta pe guvernanti să scrie? Le va conduce mână pe hârtie împotriva vointei lor? Nu. Vor fi dictate probabil amenzi, care vor fi contestate la infinit – si în timpul acesta legea va rămâne nelege, evacuările vor continua, afacerile imobiliare vor înflori.

Întrebarea mea de azi – pragmatică, aplicată – este: ce se mai poate face? Cum mai poti lupta în România, în interiorul sistemului de drept, astfel încât o lege să fie, totusi, lege? Eu am o strategie proprie – si sunt convins că, în final, se va face dreptate; dar mai stiu, cum spuneam mai sus, că am multe de învătat de la voi.