Intalnire cu Dan Voiculescu

O scenă dintr-un film dedicat lui John Adams, al doilea presedinte al Statelor Unite. Trimis la Paris într-un moment greu pentru tara sa – care lupta pentru independentă – Adams e înconjurat de simandicoasa aristocratie franceză:

- Mergeti la operă, domnule Adams?

- Nu. Mă tem că ocupatia mea îmi lasă putin timp pentru artele frumoase. Eu trebuie să studiez arta politicii si a războiului, astfel încât urmasii mei să aibă libertatea de a studia matematica si filosofia. Fii mei trebuie să studieze navigatia, comertul si agricultura, astfel încât copiii lor să aibă dreptul de a studia pictura, poezia si muzica.

Ati văzut ordonanta prin care Guvernul amână pentru 2012-2014 plata unor drepturi salariale castigate deja în instantă? În mod evident, măsura este neconstitutională, executarea unor hotărâri judecatoresti definitive si irevocabile neputând fi suspendată arbitrar de Guvern. Procedand astfel, premierul Boc anulează separarea puterilor în stat, fapt constatat deja de CSM, care a apreciat că adoptarea unor acte normative prin care este esalonată plata constituie o încălcare a dreptului de acces la justitie. Însă, mai mult decât atât, acest demers reprezintă si o uriasa gafă economică. Pentru întreaga perioadă în care se împrumută abuziv de la proprii cetăteni, statul român va plăti dobânzi si penalităti. Totodata, vor continua actiunile în fata instantelor romanesti si, ulterior, la CEDO. Datoria statului român va creste exponential.

Dincolo de lipsa cronica de bună-credintă, acest Guvern nu are nici măcar minima inteligentă economică de a întelege că ce nu plateste astăzi corect va plăti mâine înzecit. Statul tâlhar nu are viziune pe termen lung: astăzi, dacă poate, fură, mâine, dacă nu mai poate, fuge!

Primit astazi, aici, pe blog, de la Mihai. Spune asa:

”Se tot discuta despre cresterea nejustificata (in ultimii ani) a pensiilor.

NB:
cineva= persoanele cu putere de decizie din Romania”

Eu stiu că suprapopularea blogului cu mesaje pe tema seniorilor nostri nu face bine la ”trafic”. Stiu că multi dintre cititorii tineri ai acestui blog pot găsi discursul meu ”uncool”. Stiu că bătrânii n-au, statistic vorbind, un acces semnificativ la internet si nu ”navigheza” pe bloguri. Dar asta trebuie făcut acum. Despre asta trebuie vorbit. Asa e drept. Asa e corect. Solutia reducerii pensiilor si a salariilor prezentată de Traian Băsescu trebuie stopată; trebuie înlocuită cu solutii mai putin comode pentru guvernanti (ce-i mai comod decât să tai o pensie sau un salariu?) si mai putin dureroase pentru guvernati. Nu e o glumă, nu e un moft, nu e o cochetărie electorală: multi români nu vor putea supravietui fizic reducerii atât de drastice a veniturilor lor.

Si, atunci când vom reusi, vom putea redeveni ”cool”.

După accesul de incompetentă si isterie de săptămâna trecută (când singura solutie găsită pentru acoperirea deficitului a fost ”să luăm bani de la bătrâni si bugetari”) statul Băsescu-Boc a înteles, în al treisprezecelea ceas, că trebuie să renunte la obiceiul periculos de a gândi singur. Si că, de teamă si nevoie, trebuie să se inspire din solutiile altora.

Din păcate, nici măcar plagiatul nu le iese cum trebuie. Pentru că este făcut în pripă, după ureche si fără tragere de inimă.

A vorbit cumva Traian Băsescu săptămână trecută despre un ”fond de solidaritate”? Ciudat: mă lupt cu el si oamenii săi încă din 2006 pentru a impune un astfel de fond. Si nu unul simbolic si inutil, format din două-trei salarii de ministri bogati, ci unul care ar fi prevenit cu adevărat deficitul de azi. Cititi stirea din 15 august 2007:

”Preşedintele PC, Dan Voiculescu, spune că îşi va da demisia din parlamentul dacă Senatul nu va aproba proiectul de lege al PC privind crearea fondului de solidaritate. “Fondul de solidaritate, de 1%, rămâne prioritatea noastră. Este atât de prioritar încât, dacă Senatul, în primele săptămâni după 1 septembrie, nu va aproba proiectul, eu personal îmi dau demisia din Parlament – atât de grav este pentru mine şi atât de important”, a spus Voiculescu.
Fondul de solidaritate se referă la alocarea a 1% din profitul fiecărei firme care are o cifră de afaceri de peste 100.000 de euro, cu scopul de a majora fondul de pensii. Liderul PC a anunţat, de asemenea, o viitoare iniţiativă legislativă a partidului său, prin care 10% din valoarea privatizărilor româneşti, adică circa 400 de milioane de euro, să fie deblocaţi de la Trezorerie şi să se îndrepte tot spre pensionari.”

Credeti că ”solidarii” de azi au miscat vreun deget? Credeti că atunci când mi-am dat demisia, din rusinea de a nu-mi respecta promisiunile, a catadicsit vreunul dintre ei să ia în calcul avertismentul meu privind subtierea fondului de pensii? Si azi vor să-si arate solidaritatea fluturându-si salariile de la stat? Dacă sunt oameni cu posibilităti financiare – asa cum recunosc – de ce au acceptat salariile de demnitari până acum? La începutul lui 2009 , când criza se instalase deja, am încercat din nou să le ofer un model si o solutie (cititi aici stirea din februarie 2009):

”Salariul vicepresedintelui Senatului, Dan Voiculescu, va fi donat pentru ajutoarele sociale care se dau din “Fondul de solidaritate Sociala” pentru persoanele care se afla in situatii foarte dificile.

“Privesc acest proiect si ca pe un impuls pentru actualul Parlament de a aproba in acest mandat initiativa mea privind Programul de solidaritate sociala in favoarea pensionarilor cu venituri reduse, initiativa pe care Guvernul si Parlamentul din mandatul trecut nu au reusit sa o transforme in lege”, a mai declarat acesta.”

Nu s-a întâmplat, din nou, nimic. Numai de teamă, cu sindicatele si pensionarii la poartă, presedintele si ministrii din Cabinetul Boc au descoperit binefacerile solidaritătii…

O altă măsură ”sterpelită” după ureche de Guvern este si cea privind combaterea evaziunii fiscale. Explicam săptămâna trecută – oferind o versiune alternativă la planul lui Traian Băsescu de a reduce salariile si pensiile – că numai 10% din economia subterană ne-ar oferi banii pe care îi caută acum Emil Boc prin buzunarele cetătenilor pentru a depăsi momentul critic. De sâmbătă, sub presiunea publică, a început si statul Băsescu-Boc să vorbească despre asta. Dar cum înteleg ei să lupte cu evaziunea? Prin publicitate la televizor? Prin panouri stradale? Adică tot cheltuind bani publici – în loc să-i economisească? Vor ei cumva ca telespectatorii să diminueze economia subterană? Speră ca trecătorii, inspirati de panourile guvernamentale, să combată traficul de tigări si alcool? Nu ar fi totusi mai eficient si mai logic să detasăm, asa cum spuneam vinerea trecută, câteva mii de angajati ai Ministerului Apărării în zonele ”fierbinti” ale evaziunii, cum sunt vămile? Vrem să luptăm cu evaziunea sau, în complicitate cu evazionistii, vrem doar să dăm publicului impresia că luptăm cu ea?

Copiati, oameni buni, orice măsură poate face bine României. Dar copiati cu mintea limpede si cu intentii bune, nu doar încercând din nou să maimutăriti o reformă pe banii pensionarilor, ai doctorilor, ai politistilor sau ai profesorilor.

Vineri si sâmbătă am, de cele mai multe ori, activităti în colegiul 8. Iar azi, între două alerte de ploaie, am fost în Piata Sudului. Nu pot reproduce aici ce mi-au auzit urechile la adresa cuplului de „reformatori” ai economiei si statului – Băsescu-Boc. Pot reproduce însă, cu putin ajutor tehnic din partea colaboratorilor, o melodie care răzbătea de la casetofonul cu baterii al unei vânzătoare – si care mie, cel putin, îmi aminteste de vremuri parcă mai senine sufleteste.

Astăzi, la un an de blogging, vreau doar să amintesc – lăsând politica în pace aici – de-o întâlnire pe care am avut-o recent cu un vechi si bun amic virtual: Andron. Care s-a dovedit a fi un manager tânar, dar deja important si, mai ales, un fost student a cărui lucrare de diplomă (despre operatiunile de leasing) am coordonat-o în urmă cu mai bine de un deceniu. Cum Andron este – ca si mine – tată de fete, discutia noastră s-ar fi putut foarte bine intitula: ”Tehnici preventive de manipulare subtilă în vederea combaterii fustelor scurte si a iesirilor în discotecă”. Nu că ar fi cazul – eu am depăsit fără griji momentul, Andron e încă departe de el – însă un tată trebuie să fie întotdeauna ”vigilent”…

Cu un ton mult schimbat, Traian Băsescu le sugerează pensionarilor că ”intentia” sa este ”mentinerea reducerii pensiilor până la 31 decembrie 2010”. E vorba, fireste, de o noua cacealma politică menită să-i ”anestezieze” pe pensionarii – sutele de mii de pensionari – care ies în stradă si care atacă în instantă decizia Guvernului.

Repet: tăierea pensiilor nu este o solutie. Solutiile sunt: a. scoaterea rapidă la lumină măcar a unor sectoare din economia subterană (cu numai 10% din estimarea de 48 miliarde euro pentru economia subterană acoperim de două ori nevoia de bani pe care Guvernul vrea să-i obtină tăind pensii si salarii); b. TVA diferentiat: scăzut la produse de bază, ridicat la produse de lux; c. impozit progresiv pe venit (adevărata măsură a solidaritătii într-o societate în criză).

Domnule Băsescu, ati pierdut totul.

Si nu doar pentru că măsurile anti-sociale pe care le-ati anuntat joi, 6 mai 2010, sunt ilegale, inaplicabile si nocive pentru economia românească. În ciuda acestei evidente, ati fi avut, în continuare, un minim de sustinere. Însă, confruntat cu revolta întregii societăti românesti, ati intrat în panică. Aţi încercat să aruncati responsabilitatea măsurilor antisociale pe seama sindicatelor si nu v-a mers. Ştiu bine că veti continua cu partidele de opozitie, cu mogulii si cu mass-media. Numai că toti am mai auzit acest refren si nimeni nu vă mai crede. Ati pierdut definitiv controlul.

Acum actionati exclusiv de frică si înlocuiti precipitat demonstratia de fortă cu spectacole de lasitate. Însă, manevrele celui care a fost cândva maestrul diversiunii în politica românească au devenit demersuri ridicole, disperate, care nu mai conving pe nimeni.

V-ati pierdut abilitatea de însela oamenii! Sunteti, astăzi, un scamator bătrân care si-a epuizat trucurile.
Poporul, cândva marele dumneavoastră aliat, vă urăste, domnule Băsescu!

Vă vine să credeti?! Priviti pe fereastra Palatului Cotroceni si veti întelege.

Dar, dacă vă gânditi că ati blocat economia, ati dezbinat societatea românească, ati umilit justitia, ati compromis democratia şi ati ucis încrederea românilor în ziua de mâine, era de asteptat să nu vă iubească.
Timp de 6 ani, ati semănat frică si ură. Acum este vremea recoltei, culegeţi ce ati semănat.

Domnule Băsescu, timpul dumneavoastră a expirat! Cei 4 ani si jumătate, cât au mai rămas până în 2014, reprezintă o excrescentă intolerabilă pentru natiunea română. Un presedinte care se ascunde de cârjele şi furia pensionarilor în cotloanele Palatului Cotroceni si-a epuizat, de facto, mandatul.

Poporul v-a părăsit, domnule Băsescu, părăsiti-l si dumneavoastră!

Exit Băsescu!

Răsfoiesc, din când în când, Aventurile lui Pinocchio. O carte educativă la orice vârstă. Iată, de exemplu, o năzdrăvănie reprezentativă din anul 2009, de la Constanta:

”Stiu că încă nu trăiţi bine, stiu că încă aveti probleme, dar împreună vom mai face un pas mare până în anul 2014. În privinta viitorului, as vrea să stiti că această criză nu ne va întoarce din drum. Suntem într-o criză economică ce nu-si are sediul în România, este o criză globală si de bună seamă si România este afectată. În cursul anului viitor (2010) vom iesi din criza economică si ne vom relua sistemul de crestere.”

I-auzi! Mare pisicher, Pinocchio…

●

Altă năzdrăvănie:

”Ca Preşedinte al României, prima majoritate de care ţin cont a fost şi va fi poporul român. Eu am fost ales de voi şi nu vă voi trăda niciodată. Voi sunteţi adevărata majoritate!”

Acum auzi ce spune poporul român, Pinocchio? Întelegi că ”prima majoritate” îti spune nu?

O vei trăda?

Scopul meu este imediat să întorc decizia Guvernului privind reducerea pensiilor si salariilor. Aceste măsuri sunt ilegale – nu se poate elimina arbitrar un drept deja câstigat, inaplicabile – vor genera milioane de actiuni în justitie, si nocive economic – vor reduce consumul, implicit productia si încasările la buget din TVA. Domnii Boc si Băsescu au pornit pe un drum sinucigas.

Am convingerea că delegatia FMI se va întoarce foarte curând în România.