Intalnire cu Dan Voiculescu

Câteva precizări pe tema emisiunii de ieri (înregistrarea completă aici)

I. Nu am glumit: Fundatia pentru Apărarea Cetătenilor Împotriva Abuzurilor Statului si-a asumat misiunea de a reprezenta gratuit în instantă, indiferent de efortul intelectual sau logistic, toti pensionari care refuză să-si vadă tăiate 15 procente din pensie prin simplu dictat prezidential (pensia este un drept deja câstigat, pentru care s-a contribuit an de an, nu o recompensă oferită generos de stat). Datele de contact ale Fundatiei – care a mai învins Guvernul Boc în instantă si anul trecut – pot fi găsite aici (www.facias.ro)

II. Iată, în rezumat, unele posibile măsuri de optimizare macro-economică care ar trebui să ia locul ”solutiei Băsescu” de hăcuire a pensiilor si impozitelor (si la care am făcut referire ieri):

1. Eliminarea economiei subterane

Institutul National de Statistică evaluează economia subterană la 20% din Pro¬du¬sul Intern Brut – 24 de miliarde de euro. Analistii economici estimează că, de fapt, cifra este dublă, apropiindu-se de 48 miliarde de euro. Reducerea doar cu 10% a economiei subterane ar aduce la buget 4,8 miliarde de euro – aproape dublul sumei obtinute din reducerea pensiilor si salariilor. Guvernul Boc a avut la dispozitie ani de zile pentru a face posibilă această reducere.

Iată, cu titlu de exemplu, două măsuri practice:
a. Eliminarea contrabandei cu tigari. Anual bugetul de stat pierde 1 miliard de euro din cauza contrabandei cu tigari. Activitatea se desfasoara preponderent în zona de nord-est (dinspre Moldova si Ucraina).
b. Reducerea evaziunii fiscale pe piaţa alcoolului. Bugetul de stat pierde anual 760 de milioane de euro din comer¬cia¬lizarea bauturilor alcoolice – aproape 60% din piaţa alcoolului este în acest moment nefiscalizată. Ministerul de Interne împreună cu ANAF-ul trebuie să demareze urgent demersuri concrete pentru reducerea drastică a acestui procent.

2. TVA diferentiat
a. Reducerea de la 19% la 5% pentru alimentele de baza – pâine, lactate, carne.
Rezultatul va fi, pe lângă ieftinirea produselor, cresterea veniturilor colectate la bugetul de stat prin atragerea în zona legală a activitatilor din zona economiei subterane – în acest moment se estimează că sunt nefiscalizate 60% din piata cărnii, 75% din piata pâinii si 40% din piata lactatelor.

b. Cresterea de la 19% până la 50% pentru serviciile si produsele de lux: iahturi, parfumuri, blănuri, arme de vânătoare, cristaluri, bijuterii de aur si platina etc. Este o formă de solidaritate cu categoriile sociale vulnerabile.

3. Impozitare progresiva

Iată un posibil model de impozitare progresivă:

b. Salarii până la 1000 lei – 10% – aceasta cotă va aduce venituri suplimentare prin atragerea în zona legală a salariilor platite in acest moment la negru.

b. Salarii între 1001 si 3000 lei – 16% – se păstrează actuala cota pentru veniturile medii.

c. Salarii intre 3001 si 5000 lei – 22% – salariile de peste 3000 de lei sunt platite, in principal, in firmele medii si mari care desfăşoară activităţi transparente, sunt constant supuse controalelor institutiilor statului si nu vor fi tentate sa treaca in economia subterana in urma cresterii cotei de impozitare

d. Salarii intre 5001 si 10000 lei – 28%

e. Salarii peste 10000 lei – 34%

Pentru fiecare categorie de impozitare se vor institui reguli tranzitorii astfel încât să nu apară discrepanţe de impozitare între cel mai mare salariu dintr-o categorie si cel mai mic salariu din categoria imediat următoare.

P.S. Ar fi bine ca actualul Guvern să învete, măcar în al doisprezecelea ceas, să lucreze pe cifre. Chiar si pe cifre de audientă…

În această seară ne vedem la Sinteza Zilei pentru a discuta despre solutiile economice pe care mi le-ati cerut în comentariile anterioare.

Nu uitati, până atunci, de petitia Stop Boc.

P.S. Voi încerca să le răspund în următoarele zile si celor care mi-au scris pe blogul emisiunii Sinteza Zilei.

Dupa anuntul prezidential referitor la reducerea pensiilor si salariilor s-a instalat in spatiul public, dincolo de protestele previzibile, o forma de fatalism: Basescu a stabilit, Boc va aplica intocmai indicatiile sale, iar societatea romaneasca va suporta inca un experiment aberant.

Eu nu sunt dispus sa ma rezum la un protest formal.

Nu sunt dispus sa accept starea defensiva in care incearca sa ne fixeze agresiunea guvernului Boc.
Nu sunt dispus sa accept ca amputarea este unica solutie. Nu accept sa renunt la un brat doar pentru ca felcerul nu stie decat sa taie.

Cred ca trebuie sa trecem in ofensiva.

Si, pentru ca politica este paralizata de sindromul portocaliu, propun o ofensiva civica. Initiez, in parteneriat cu reprezentanti ai societatii civile, urmatorul demers:

Actiunea cetateneasca « STOP BOC »

Dan Voiculescu si FUNDATIA PENTRU APARAREA CETATENILOR IMPOTRIVA ABUZURILOR STATULUI (FACIAS), FUNDATIA „SOCIETATEA CIVILA PENTRU DEMOCRATIE”, FUNDATIA „SOCIETATEA CIVILA PENTRU REFORMA MORALA”, FUNDATIA „SOCIETATEA CIVILA PENTRU EDUCATIE SI INFORMATIZARE” si FUNDATIA „SOCIETATEA CIVILA PENTRU REFORMA IN SANATATE”
ACUZA Guvernul Emil Boc pentru

1.    Cresterea galopantă a somajului – peste 1 milion de români nu au un loc de muncă.

2.    Umilirea si saracirea pensionarilor – prin reducerea ilegala a valorii a punctului de pensie, sunt furati peste 4 milioane de români. Scaderea pensiilor cu 15% este cauzată exclusiv de incompetenta Guvernului Boc.

3.    Reducerea arbitrară a salariilor din sistemul bugetar – prin Legea unitara de salarizare au scazut veniturile a peste 1 milion de romani. Scaderea globala a salariilor cu 25% este nedreapta, nejustificata si nociva pentru economia romanească.

4.    Blocajul sistemului de educatie – prin diminuarea drastică a drepturilor salariale si prin politizarea întregului sistem de educatie este afectat chiar viitorul natiunii române.

5.    Falimentul sistemului sanitar – personalul de specialitate este incorect remunerat, înzestrarea tehnică este învechită, iar multe dintre unitatile sanitare au devenit, din cauza subfinantarii, focare de infectie care periclitează viata si sanatatea tuturor cetatenilor români.

6.    Degradarea dramatica a retetei de infrastructură – niciun kilometru de autostrada nu va fi construit în anul 2010, 43,2% din totalul drumurilor publice din România nu sunt asfaltate, iar reteaua feroviară este grav deteriorată, cu consecinte directe asupra sigurantei transportului de persoane si mărfuri.

7.    Dezastrul din Agricultura – 1,2 milioane de hectare de teren arabil au ramas nelucrate in anul 2009, iar echiparea cu utilaje agricole este mult sub necesitati si sub media europeana – in Romania exista un tractor la 54 de hectare de teren agricol, in Austria un tractor la 4 hectare!

8.    Prabusirea economiei nationale – In anul 2009 Produsul Intern Brut al Romaniei a scazut cu 7,2%, iar productia industriala cu 5,7%.

9.    Dispretul pentru Valorile Romanesti – Guvernul Boc sfideaza reperele teatrului romanesc, campionii mondiali si olimpici, scriitorii, artistii, cercetatorii, oamenii de stiinta, creatorii din orice domeniu pentru care refuza sa instituie un Program de respect si recunostinta si carora le reduce brutal indemnizatiile si le interzice cumulul pensiei cu salariul.

10.    Conflictul si dezbinarea din societatea romaneasca – Acuzand nedrept intregi categorii sociale si profesionale, Guvernul Boc a incercat constant sa gaseasca alti vinovati pentru propria incompetenta si  a generat o stare de neincredere acuta care poate conduce la disolutia societatii romanesti in ansamblu.

Din aceste 10 motive, solicitam Parlamentului si Presedintelui Romaniei Demiterea Guvernului Emil Boc !

Pentru ca vointa natiunii este suverana, iar institutiile statului trebuie sa o respecte, deschidem Lista de semnaturi prin care cetatenii romani pot trimite Presedintiei si Parlamentului mesajul lor transant: „STOP BOC!”

(În versiune on-line puteti semna petitia aici.)

Va intuiesc neîncrederea. Zece mii sau chiar o sută de mii de semnături nu vor impresiona un Guvern obisnuit să-si sfideze constant proprii cetateni. Dar un milion? Dar mai mult?

Depinde de noi – si mă refer, în special, la organizatiile sindicale, asociatiile de pensionari si ONG-uri – să ne asiguram ca nimeni nu va putea ignora acest demers.

                Un lider de stat si unul de guvern discută majorarea birurilor

Criza socială si nemultumirea publică devin de nestăvilit. Iar Traian Băsescu, asa cum era de asteptat, îsi pune în aplicare clasica strategie de supravietuire: sacrificarea bietului acar-păun si momirea la resurse a unui partid care, în final, să poarte vina pentru dezastrul care a început deja.

Dar asta nu se mai poate: poti păcăli un popor o dată, de două ori, de zece ori* – dar n-o poti face la nesfârsit, mai ales atunci când cutitul ajunge la os. Teribila criză în care se afundă România – una cum nu am mai cunoscut în ultimul deceniu – are un singur autor moral: Traian Băsescu. A vrut să joace totul pe mâna lui. Si a pierdut lamentabil. Cu o credibilitate politică nulă si una electorală grav deteriorată, Băsescu nu va mai fi crezut, de această dată, de nimeni. Chiar dacă ne vor fi fluturate două-trei capete de vinovati, chiar dacă ”independentii” vor deveni co-părtasi la Guvernare, chiar dacă partidele din Opozitie vor fi arătate cu degetul pentru că nu acceptă să-si asume haosul generat de PDL.

Nasul lui Pinocchio creste. Si creste. Si creste. Iar mititelul Jiminy Cricket nu se simte deloc bine.

*Si pe mine, până m-am dumirit cu cine stau de vorbă, m-a mintit  Traian Băsescu: o dată la Grivco, când a venit „cu căciula-n mână” să facă Guvern, în timp ce în media jelea imoralitatea solutiei pe care chiar el o propusese; a doua oară în contextul numirii mele ca viceprim-ministru, când, într-o întâlnire particulară, Băsescu aproape că topăia de satisfactie: „Vai, ce idee bună, domnule profesor…”. A doua zi, după ce vreo trei verdicte statuaseră că nu am avut niciun raport cu Securitatea, CNSAS se răzgândea… Atunci am înteles că problema domnului presedinte nu-i una contextuală (în politică, uneori, poti accepta imoralitatea mijloacelor în vederea unui scop mai înalt), ci una mai degrabă patologică: omul n-are notiunea de responsabilitate sau de mână strânsă între bărbati.

Vechiul amic on-line Bibliotecaru mă chestionează:

”Dumneavoastră ce soluţii de ieşire din criză concrete aţi vedea? Ce politică economică?
Haideţi să vorbim un pic mai aplicat, cu soluţiile pe masă.”

Uite ce scriam aici, pe blog, pe 7 iulie 2009. Vei răgăsi acolo, în zona mai tehnică, si unele din ideile mele – cu observatia că momentul optim pentru a actiona a fost, în mod evident, irosit.

De unde credeti că vine înăsprirea tonului FMI în relatia cu Guvernul Tristei Figuri*?

E vorba de o viziune pesimistă la adresa capacitărilor reale ale economiei românesti? E vorba de scepticism în raport cu ”hărnicia” românilor? Sau de convingerea că guvernul Boc ”abureste” si bâlbâie de doi ani niste solutii economice fictive, care – chiar dacă ar fi implementate la spartul târgului – n-ar mai putea să salveze nimic?

*Guvernul Emil Boc, evident.

Fără amendamentul care duce punctul de pensie la 45% din salariul mediu brut, Legea Pensiilor e un esec. E doar un mod dizgratios de a face economii pe seama celor multi si săraci în tara celor mai scumpe autostrăzi din Europa.

Din acest motiv, Legea Pensiilor nu trebuie să treacă de Senat fără adoptarea amendamentului acceptat deja de Comisia de Muncă. Si care cere, paradoxal, un drept instituit deja prin Legea 19/2000: punctul de pensie trebuie să reprezinte 45% din salariul mediu brut! Nu 39%, nu 40% – ci 45%. Chiar dacă, în acest caz, Senatul este doar prima cameră sesizată, Camera Deputatilor fiind for decizional, semnalul care va fi transmis de Senat este decisiv.

Din punctul meu de vedere, pensionarii nu au nimic de negociat în această chestiune: este un drept pe care l-au obtinut în zeci de ani de muncă. Dacă Parlamentul nu va fi capabil să le consacre acest drept, atunci ar fi trebui ca Legea Pensiilor să fie adusă în fata poporului, prin intermediul unui referendum. Dacă presedintele Băsescu a găsit oportună consultarea românilor prin referendum pentru chestiuni care oricum trebuiau să treacă mai întâi prin Parlament, atunci nu văd cum ar putea ignora opinia a milioane de cetăteni interesati direct de Legea Pensiilor.

Găsiti aici un articol care, cred eu, ar trebui să ne lase un gust amar. Urmăriti cu câtă atentie, cu câtă prudentă, cu câtă teamă chiar vorbesc oficialii francezi despre posibilitatea cresterii vârstei de pensionare în sistemul lor – care, de altfel, a fost mereu un model pentru România. Se neagă transant si se refuză orice speculatie: nimeni nu se joacă cu drepturile pensionarilor, câstigate în sute de ani de civilizatie.

Asta în timp ce, în România, proiectul noii vârste de pensionare a fost trântit pur si simplu pe masa seniorilor, fără niciun strop de dezbatere, de negociere reală. Mi-am spus părerea pe tema asta cu câteva luni în urmă, o găsiti aici.

Răspunsul meu la propria întrebare de ieri: eu, unul, fac turism românesc. M-au dat în vileag cei de la Can-Can.