Intalnire cu Dan Voiculescu

” Programul de guvernare al PDL menţionează “cele cinci cuvinte cheie ale noului mod de guvernare propus de PDL: accelerarea recuperării decalajelor României faţă de media europeană, însănătoşirea instituţională a statului, predictibilitatea deciziilor publice cu impact asupra mediului de afaceri, sustenabilitatea acţiunilor guvernamentale prin luarea în calcul a efectelor economice, sociale, tehnologice, de mediu, etc, pe termen lung şi consultarea periodică a partenerilor sociali”. ”

E o stire din septembrie 2008. Versiunea completă aici.

Nici nu stii, în cazul ăsta, ce să te amuze sau să te întristeze mai tare. Consultarea periodică a partenerilor sociali - în conditiile în care nicio solutie propusă de sindicate sau societatea civilă n-a fost luată în seamă în ultimul an? Sau sustenabilitatea actiunilor guvernamentale prin luarea în calcul a efectelor economice, sociale etc - în conditiile în care puterea suferă de un soi de isterie a indeciziei si răzgândirii (iesim din criză, nu iesim din criză, TVA sus, TVA jos, pensii ba, pensii da, jos cota unică, sus cota unică)? Ori, poate, predictibilitatea deciziilor publice cu impact asupra mediului de afaceri - dovedită clar în cazul măririi TVA în vreo trei zile, desi trebuia asteptat legal până la sfârsitul anului? Ce să mai spunem de însănătosirea institutională a statului - stat care s-a umflat bine-mersi în ultimii doi ani, si unde acum se fac, pe picior, ”reforme institutionale” prin concedieri si desfiintări de-a valma?

În aceste conditii, logic, recuperăm accelerat si decalajele fată de media europeană. Cu singura observatie că noi, spre deosebire de Europa, ne afundăm în criză…

Ca pentru o zi de tras sufletul. Am auzit-o recent la Radio Romantic.

Un creator român despre care merită să cititi. Aici. Si, cred eu, o temă de cercetare pentru cei de la Fundatia pentru Dezvoltarea României.

Doua argumente interesante pe tema impozitarii pensiilor.

”mogul nu prea cool Says:

Se pare ca nu ati inteles nimic despre pensii. Nu e niciun depozit la nicio banca, nepurtator de nicio dobanda. E pay as you go, adica nu exista nicio legatura intre contributia si pensia ta. E redistributie, nu economisire si capitalizare.”

Eu ti-as raspunde la asta cu un citat din… Emil Boc:

”Guvernul rămâne consecvent adoptării principiilor cu privire la salarizarea unică şi la reformarea sistemului de pensii, a arătat primul-ministru Emil Boc, în cadrul briefing-ului de presă susţinut la finalul şedinţei de Guvern.
Axa centrală a reformării sistemului de pensii va fi principiul contributivităţii. “Atât cât ai contribuit, atâta pensie vei avea; contribuţie mare-pensie mare, contribuţie mică-pensie mică, fără privilegii, fără discriminări”, a accentuat premierul.” (gov.ro).

Un argument de alt tip vine de la Corbalb:

”corbalb Says:

orice discutie in jurul pensiilor trebuie privita in sensul CONTRACTUAL! e aberant sa schimbi unilateral clauzele contractuale atunci cand te afli in situatia de a respecta tocmai partea ta de obligatie asumata!
eu cotizez astazi la fondul de pensii obligatoriu (!) avand in vedere prevederile unei legi care din continut IMI PROMITE CEVA pentru contributia pe care o fac. cum e posibil ca atunci cand scadenta ajunge de partea cealalta statul sa spuna:- he, he…te-am fraierit, fraiere! e o totala lipsa de responsabilitate si de raspundere!! STATUL ca entitate abstracta trebuie sa raspunda prin actiune in regres fata de cei care au condus la starea de fapt!!”

P.S. Foarte bun si argumentul lui Mos Călifar, un vechi prieten si sustinător:

”Traian Says:

Mogulule uite care-i tema si, la valoarea ta, ai putea s-o spui cu voce tare, nu-ti cer drepturi de autor. Daca statul imi spune mie ca imi va calcula si acorda pensia in functie de banii de care dispune la buget, eu de ce n-as contribui acum in functie de banii de care dispun luna-de-luna ? O luna da, alta-nu, alta 50% s.a.m.d. Daca e sa ne ia statul la misto, putem si noi.
PS
De ce nu mai face bok spume cu “principiul contributivitatii ” ? A uitat de el ?”

Intentia sugerata de presedintele Traian Băsescu privind impozitarea pensiilor constituie o aberatie morală si juridică. Pensiile nu sunt un venit în sensul consacrat al termenului; ci un depozit dintr-un venit salarial care a fost deja impozitat de statul român în urmă cu zeci de ani. Pensia nu mai vizează o activitate economică, o prestatie, ci reprezintă un soi de „ban la saltea” pe care statul ne obligă să-l păstrăm în conturile sale. Acest „ban la saltea” a fost deja impozitat ca salariu si, timp de zeci de ani, a fost utilizat de stat în operatiuni bugetare. Pentru asta, o bancă îti oferă dobândă. Iar presedintele Băsescu vrea să-ti ceară „comision”.

Am putea concepe măcar o discutie pe această temă într-un stat capabil să ofere pensii îndestulătoare, solide (există de altfel un impozit în vigoare, care nu a fost foarte contestat si care se aplică numai sumelor care depasesc 1000 de lei ca pensie). Statul român nu este însă capabil să respecte angajamentul moral si legal de a duce punctul de pensie la 45% din salariul mediu brut. Cu alte cuvinte, este incapabil să respecte cuantumul corect al contributiei pensionarilor la sistemul de pensii.

Si, atunci, cum poti avea tupeul să mai vorbesti si despre o impozitare?

Presedintele veghează la respectarea Constitutiei – spune chiar Constitutia României în dreptul prerogativelor presedintelui. În fapt, presedintele Băsescu instigă constant la încălcarea drepturilor constitutionale – asa cum a demonstrat-o decizia Curtii Constitutionale privind tăierea din oficiu a pensiilor. Din fericire, în România încă mai există insule de justitie. Iar împotriva impozitării pensiilor eu voi lupta în această Justitie: este o intentie imorală, ilegală, ineficientă si ticăloasă fată de părintii nostri.

Am terminat astăzi de citit si de evaluat cele câteva sute de CV-uri primite cu ocazia acestei provocări. Provocare care nu vizează nici un show TV, nici o campanie de recrutări sau angajări – ci exact, textual, ceea ce ati putut deja citi: sansa de a deveni milionari prin propriile talente si propria muncă.

Persoanele selectate vor fi invitate la o evaluare IQ/EQ s.a. care, din câte înteleg, e-o adevărată ”inginerie”. Cei pe care nu i-am ales nu sunt, în acest moment, pregătiti de-o provocare de gen. N-o luati personal: veti fi mâine, probabil. Si vom mai avea ocazii de a lua legătura.

Bugetarii sunt, în acest moment, o categorie profund discriminată. 1,3 milioane de români, ajunşi ţapi ispăşitori pentru incompetenţa unora şi imoralitatea altora, sunt obligaţi să suporte, pe lângă creşterea TVA cu 5%, şi reducerea cu 25% a salariilor, disponibilizări masive pe criterii incerte şi instabilitatea acută a cursului de schimb – iar majoritatea dintre ei au rate în euro.

Pentru aceste persoane, diminuarea reală a veniturilor poate depăşi 40%. O astfel de reducere este practic intolerabilă şi următoarele 2-3 luni vor demonstra că această măsură va genera drame sociale acute. În asemenea condiţii, pentru că bugetarii au nevoie de soluţii concrete, fac următoarea propunere Preşedintelui României, cel care a anunţat şi a susţinut măsura reducerii salariilor:

Începând cu luna iulie, să se acorde bugetarilor titluri de stat cu o valoare nominală de 50-100 RON. Fiecare salariat va primi un număr de titluri proporţional cu reducerea suferită. Randamentul acestor titluri va fi cel puţin egal cu rata inflaţiei. Maturitatea: între 3 şi 5 ani. Tranzacţionarea titlurilor va fi strict reglementată pentru a se evita orice abuz.

Acţionând astfel, bugetul de stat pe anul în curs şi pe următorii doi ani nu va fi afectat, iar bugetarii vor putea vinde din titlurile primite pentru a suplini reducerile salariale şi a rezista crizei economice.

În acelaşi timp, va fi necesară o restructurare raţională şi pe criterii obiective a sistemului bugetar.

Este o soluţie morală, legală şi imediat aplicabilă.

O veţi aplica, domnule Băsescu?!

O campanie pe care, sincer, o urmăresc de câte ori găsesc timp. Si unde am descoperit argumente remarcabile pentru a răspunde la o întrebare care devine din ce în ce mai gravă si mai dezarmantă: si totusi, de ce am mai rămâne în România?

Poate-s inadecvat, poate-s demodat, dar mi-ar plăcea să cred că găsim din cand în când cinci minute pentru copiii buni, dăruiti, exceptionali care vin din urmă. Probabil că mai au multe de învătat, probabil că arta lor e încă usor de rănit de scepticismul nostru… Dar talentul creste prin încurajări si investitie de încredere.

Andreea Olariu este unul din acesti copii. Un pariu moral al Clubului de Excelentă al Fundatiei pentru Dezvoltarea României. Impresia mea este că, la doar 13 ani, e una dintre cele mai ample si mai educate voci din tânărul val european – lucru confirmat de lungul sir de premii pe care l-am găsit în CV-ul ei. Si mi-as dori ca, peste ani, când o vom urmări pe marile scene, să ne putem spune cu sentimentul minimei datorii împlinite: si noi, românii, am făcut ceva pentru acest copil.

Atât, nimic mai mult.