Intalnire cu Dan Voiculescu

La sugestia lui Klaus (căruia îi multumesc):

”Va dau o idee pentru sistemul sanitar: crearea unui ONG care sa semnaleze ministerului sanatatii, directorului de spital si opiniei publice, neregulile din spitalele romanesti pe baza informatiilor concrete, punctuale primite de la pacienti sau cadre medicale, sesizari colectate printr-o linie telefonica gratuita si/sau prin intermediul unui portal web. Si nu ma refer doar la probleme ce tin de infrastructura sau de bugete insuficiente, ci si la probleme ce tin de angajatii din spitale, de mentalitatea si de competenta lor. De exemplu doctorul X din spitalul A nici nu se uita la tine decat daca ii dai plicul, asistenta Y de la sectia de terapie intensiva n-o gasesti sa-ti dea un calmant decat dupa doua ore, la Urgente medicul de garda Z a preferat sa se discute chestii personale 30 min cu un prieten in loc sa se uite la tine. Sunt lucruri simple, concrete, care tin de mentalitate, nu de bani, de politica sau de guvern. Iar lucrurile astea se intampla zilnic in toate spitalele din Romania. Daca aceste situatii ar aparea pe un site public, cu numele cadrului medical, cu data cand s-a intamplat si cu toate detaliile, poate o asistenta de la o alta maternitate din tara s-ar gandi de 3 ori inainte de a se duce la baie o ora si sa lase bebelusii nesupravegheati. Poate atunci seful sectiei de Neonatologie ar veni macar odata pe luna inopinat la 10 seara sa verifice daca personalul medical isi face treaba. Si asa ar muri mai putini oameni prin spitale.
Evident ar fi util si publicarea aspectelor pozitive din spitale. As vrea sa scriu undeva unde sa afle toata lumea despre doctorul care m-a operat si care mi-a salvat viata, care venea de 3 ori pe zi pe la mine sa vada cum ma simt si care n-a vrut sa accepte “plicul”. As vrea ca eu, un simplu pacient ce puteam sa fiu acum la 2 metri sub pamant, sa pot face ceva ca seful acelui doctor sa stie ce fel de subordonat are si sa-l poata aprecia la adevarata lui valoare”

voi sprijini acest program FACIAS si SCRS.

E un prim pas.

”Profesorul doctor Vasile As­tă­răs­toa­ie, preşedintele Colegiului Me­di­cilor din România (CMR), spune că, “anul trecut, toate colegiile judeţene ale medicilor au primit un număr de 1.402 de cereri de eliberare de certificate de probitate morală pentru a pu­tea pleca în străinătate”. Doar în Bucureşti au fost 672 de cereri. Când preşedintele CMR avertiza că doar în ultimii trei ani au plecat peste 6.000 de medici, în acest an cererile ajun­gând la circa 2.000, au­to­ri­tă­ţile, în loc să vină cu o ofertă fi­rească pentru un stat european, le-au amputat sa­la­riile cu 25%.

Con­se­cin­ţele sunt dra­ma­tice: be­be­luşi arşi în in­cubator, ucişi în explozii, spălaţi cu dezinfectant de pardoseli. Secţii care se închid când singurul medic pleacă în conce­diu, aşa cum este secţia de Pe­diatrie a Spitalului Orăşenesc Ba­raolt. Iar ne­norocirea de la Maternitatea Giu­leşti nu-i sin­gura.”

Articolul complet din Jurnalul National aici. Repet: sistemul este atât de bolnav, încât a ajuns să ucidă. Zilnic. Sistemul favorizează eroarea sau iresponsabilitatea individuală – acolo unde ea poate să apară. Sistemul pune în umbră si tinde să blocheze performanta medicală exceptională – caracteristică doctorilor români. Daca statul român – aflat în acest moment într-un moment de degradare fără precedent – nu face din sistemul sanitar o prioritate natională, tragediile vor continua. Iar prioritizarea presupune: alocare de resurse adecvate; leadership cu competente indiscutabile, care să fie acceptat si respectat de toată comunitatea medicală; tratament corect pentru profesionistii din sistemul medical.

Ca membru al Opozitiei, eu pot doar să propun; e privilegiul Puterii să schimbe lucrurile în bine. Si, din păcate, din acest punct de vedere românii au motive de pesimism.

Credeam că am văzut totul. Totul în privinta ticălosiei, incompetentei, iresponsabilitătii statului român. Stat-tâlhar, care-si pradă si-si trage pe sfoară, prin legi si ordonante aparent legitime, proprii cetăteni. Stat-escroc, care-ti pretinde jumătate din bani si-ti oferă, în schimb, servicii mizerabile.

Ei bine, m-am înselat: nu văzusem nimic până ieri. De când a devenit evident faptul că viciile profunde ale sistemul au reusit să creeze si un stat-ucigas. Care nu mai are răbdare nici să te tragă pe sfoară, nici să te tâlhărească, nici să te mintă, nici să te ofenseze: te-omoară pur si simplu. Te-arde de viu atunci când esti mai vulnerabil: în incubator.

Nu cred că există păcat mai grav în imaginarul colectiv decât pruncuciderea – fie ea si din culpă. Românii îsi vor aminti multă vreme de-acum înainte de acest episod al rusinii nationale, de-aceste timpuri demne de Irod.

Dumnezeu să odihnească acei copilasi veniti pe lume putin – si doar pentru suferintă.

Îmi place Michael Porter, am scris despre el, îl recomand oricărui student de business care se ia în serios. 

Pentru o primă impresie aruncati o privire aici; despre celebrul diamant - aici.

Informatia de aici – foarte tentantă chiar dacă esti un chibiț - te face să-ti pui o întrebare nerezonabilă: pe când un Nobel pentru cercetarea românească?

Avem vreo sansă în următorul secol sau decalajul tehnologic, educational si financiar e prea mare? Mai poate un cercetător să reusească pe cont propriu, izolat – sau mediul si dotările academice sunt decisive în stiinta de performantă?

Pagina web a colegiului meu senatorial: aici. Cerută de surprinzător de multi tineri la actiunile de teren din Berceni, Eroii Revolutiei, Progresul.

M-am conformat.

O stire care n-ar trebui ignorată.

”Organizaţia Naţiunilor Unite a respins propunerea de autonomie teritorială a maghiarilor din Transilvania. Oficialii ONU vor recomanda României, începând din noiembrie să adopte statutul minorităţilor naţionale. Ţara noastră a fost felicitată pentru eforturile depuse în privinta integrării rromilor.” (Stirea completă aici).

Ati văzut ce-a pătit îndrăgitul imitator Ioan T. Morar?

”…Ieri mă plimbam pe Aviatorilor, pe partea cu parcul, şi au apărut în faţa mea doi indivizi,  susţinători fervenţi ai lui Dan Voiculescu. Imediat mi-am dat seama că vor să mă agreseze. Aşa că m-am ferit de ei. Dar ei, fiind foarte mari susţinători ai lui Dan Voiculescu voiau să mă agreseze. Eu m-am ferit din nou şi am scăpat grăbind pasul. Scena era să fie văzută şi de alţi oameni care se odihneau pe bănci dar care, fiind şi ei susţinători ai lui Dan Voiculescu s-au făcut că nu o văd şi nu au reacţionat. Se pare că nimerisem pe acolo după ce tocmai se terminase o întîlnire a susţinătorilor foarte pasionaţi ai lui Dan Voiculescu. Pentru că, altfel, nu văd cum puteau fi atîţia la un loc, la ora aia. În fine, am scăpat, dar v-am spus povestea asta ca să vedeţi unde am ajuns!” (Textul complet aici).

M-am interesat: nu vroiau să vă agreseze, maestre. Doreau doar să vă felicite, poate usor prea entuziast, pentru prestatia artistică subtilă, dar fermă, din populara productie ”Autopsy of oblivion” (mă refer, desigur, la efortul interpretativ de la minutul 4.42).

Se-ascute lupta. Catavencu stie.

În tara Marii Lupte Împotriva Coruptiei, încă asteptăm să fie pusă o întrebare. Atât: o întrebare.

Ce stiu procurorii americani despre spaga Daimler în România? Unde a mers ea?

Formalitătile pentru ca întrebarea să fie adresată durează o zi-două, nu mai mult. Iar răspunsurile ar putea fi savuroase.

Povestea a început la începutul lunii august. Iată stirea în varianta celor de la wall-street.ro:

”Ce i-a scris Dan Voiculescu Ministrului Justitiei despre afacerile Daimler in Romania

Vicepresedintele Senatului Dan Voiculescu i-a adresat o scrisoare ministrului Justitiei, Catalin Predoiu, in care ii cere sa comunice daca a solicitat oficial SUA informatii referitoare la afacerile producatorului de automobile Daimler AG in Romania, scrie Mediafax.

Voiculescu arata, in scrisoare, ca, in cazul in care ministrul nu a solicitat acestea informatii, atunci se impune sa faca acest lucru de urgenta, pentru a indeparta orice suspiciune referitoare la implicarea autoritatilor romane in circuitul mitei care ar fi fost oferita de Daimler AG. 

Solicitarea adresata de Voiculescu ministrului Justitiei, Catalin Predoiu, are drept motivare faptul ca procurorul general adjunct al SUA si coordonator al anchetei in cazul Daimler, Gary G. Grindler, a raspuns solicitarii facute de acesta, in calitate de vicepresedinte al Senatului, privind furnizarea unor detalii referitoare la afacerile Daimler AG in Romania. El i-a comunicat lui Dan Voiculescu ca Departamentul de justitie al SUA poate oferi Romaniei toate informatiile de care dispune, insa este necesar ca acestea sa fie solicitate de catre Ministerul roman al Justitiei. Voiculescu precizeaza ca, in urma sanctionarii concernului Daimler AG de catre Departamentul de Justitie al Statelor Unite ca urmare a mituirii unor oficiali guvernamentali din mai multe state, inclusiv din Europa, a solicitat Departamentului de Justitie al SUA sa-i transmita daca, in urma anchetei, a descoperit date incriminatorii referitoare la tranzactiile desfasurate de Daimler in Romania, referitoare la achizitionarea, in anul 2007, de catre Primaria Generala a Municipiului Bucuresti, a catorva sute de autobuze Mercedes.

“Consider necesar, domnule ministru, sa ne comunicati daca v-ati asumat responsabilitatea stabilita prin Tratat si ati solicitat oficial Statelor Unite sa va transmita informatii referitoare la afacerile Daimler AG in Romania, precum si daca aceste informatii sunt incriminatorii pentru functionari publici sau demnitari romani. Daca inca nu ati solicitat aceste informatii, se impune sa o faceti urgent pentru a indeparta orice suspiciune referitoare la implicarea autoritatilor romane in circuitul mitei oferite de Daimler AG”, arata Voiculescu in scrisoarea transmisa ministrului Predoiu. Romania se numara, alaturi de Coreea de Nord, Libia, Bulgaria sau Yemen, printre statele in care Daimler a oferit mita si cadouri unor oficiali pentru a-si asigura sprijinul acestora in vederea incheierii de contracte de vanzare de autovehicule cu autoritatile din tarile respective.

Platile incorecte au fost efectuate prin intermediul birourilor din Istanbul ale subisidiarei Mercedes-Benz Turk (MB Turk) a Daimler si se ridica la cel putin 3,88 milioane de euro, potrivit unui acord intre grupul german si procuratura americana, referitor la incheierea amiabila a anchetei SUA care vizeaza afaceri din 22 de tari, depus la tribunalul din districtul Columbia, in primavara acestui an. MB Turk produce autobuze pe care le exporta in mai multe state. Acte gasite in seiful din sediul MB Turk in 2006 si alte dovezi indica plati de aproximativ 6,05 milioane de euro catre parti terte in legatura cu tranzactii de export de autovehicule catre clienti guvernamentali din afara Turciei, respectiv din Coreea de Nord, Letonia, Bulgaria, Libia, Romania, Rusia, Arabia Saudita, Yemen si alte state, se arata in document. Aceste tranzactii au generat venituri de 95 de milioane de euro. SUA au acuzat, in martie, grupul auto german Daimler ca a oferit unor oficiali straini milioane de dolari si masini de lux pentru a incheia acorduri de afaceri, incalcand astfel legislatia americana in domeniul coruptiei. Departamentul de Justitie al SUA a acuzat, de asemenea, grupul german ca a falsificat documente pentru a eluda Legea Practicilor Straine si de Coruptie, care statueaza ca este ilegal ca o companie listata pe bursele din SUA sa dea mita pentru a obtine afaceri in strainatate. Daimler urma sa plateasca 185 de milioane de dolari pentru a rezolva pe cale amiabila litigiul cu autoritatile SUA. Germania a interzis companiilor sa ofere mita in strainatate in 1998, potrivit editiei online a cotidianului Spiegel. Unele companii nu au instituit sisteme de control si au permis perpetuarea unor astfel de practici.”

Jurnalul National a preluat azi subiectul (cititi aici). Mă limitez la un singur paragraf:

”…Câteva răsunătoare (şi extrem de scumpe) scandaluri de mită şi corupţie care au zguduit în ultimul an lumea afacerilor au implicat tocmai companii germane: Siemens, MAN şi Daimler. Iar iţele celui de-al treilea au ajuns până în România, una din cele 22 de ţări unde Daimler AG a “investit”, sub formă de mită, 3,3 milioane de euro pentru a-şi asigura contracte grase cu autorităţile, în perioada 1998-2008. Asta reiese, fără drept de apel, din documentaţia consistentă obţinută de procurorii din SUA, ţară unde Daimler a făcut obiectul unui proces pe măsura notorietăţii sale şi care se va încheia printr-o înţelegere evaluată la 140 de milioane de euro.”

N-ar fi corect, asadar, să avem un răspuns?