Intalnire cu Dan Voiculescu

O interpelare depusa azi la Senat.

Domnule Prim-Ministru,

La finalul sedintei de Guvern din data de 6 decembrie 2010 ati anuntat ca „pentru copiii care se vor naşte în 2011, valoarea indemnizaţiei va fi aceeaşi ca şi acum, dar durata va fi de un an”. Aceasta decizie instituie o discriminare flagranta intre copiii care se nasc in decursul anului 2010 si cei care se vor naste incepand cu 1 ianuarie 2011.

Domnule Prim-ministru, atat mamele care vor naste pe 31 decembrie 2010, cat si cele care vor naste pe 1 ianuarie 2011, au aceleasi drepturi si au decis sa aduca pe lume un copil bazandu-se, la momentul conceperii copilului, pe acelasi cadru legal. Prin decizia anuntata discriminati aceste mame si copiii lor.

Dupa cum stiti, conform Codului civil, copilul conceput devine subiect de drept inca inainte de nastere – „Copilul conceput se considera ca exista.” Astfel, atat copilul care se naste la 31 decembrie 2010, cat si copilul care se naste la 1 ianuarie 2011, precum si copiii care se vor naste pana in lunile august-septembrie 2011 erau deja conceputi la momentul anuntul dumneavoastra. Acesti copii au drepturi egale. Constitutia le garanteaza aceasta egalitate, iar dumneavoastra nu aveti dreptul sa le impuneti un tratament discriminatoriu. In consecinta, o masura privind o eventuala reducere a termenului de acordare a indemnizatiei pentru cresterea copilului nu se poate aplica decat copiilor care vor fi conceputi dupa 1 ianuarie 2011.  

Asadar,  domnule prim-ministru, va solicit sa reevaluati decizia privind reducerea termenului de acordare a indemnizatiei pentru cresterea copilului si sa o puneti in acord cu prevederile Constitutiei si ale Codului Civil.

Totodata, va solicit sa ne transmiteti care este nivelul economiei bugetare pentru anul 2011, realizata prin aplicarea deciziei de reducere a concediului maternal platit de la 24 de luni la 12 luni.  

Solicit răspuns scris. 

Dan Voiculescu                                                                                    

Chiar asa, ce părere aveti despre dezbaterea zilei – pe care o puteti cântări aici într-o variantă ”echilibrată”?

”În perioada dinaintea crizei, la fiecare sfârşit de an era o întrebare ce se repeta obsedant: Care va fi cel mai bun plasament următorul an? Iar analiştii răspundeau în cor în coloanele ziarelor: „imobilele, acţiunile”. Experţii au dat acelaşi răspuns ani la rând, iar respectivele plasamente au atins maxim după maxim(…) Să vedem, în contextul actual, în care e stimulată stagnarea şi nu munca, în care guvernele şi băncile centrale ţin artificial în viaţă o se­rie de bănci comerciale, mai e indicat vreun alt plasament în afara de­pozitelor bancare? SFin îşi asumă riscul ca, în plină criză, să le adre­seze analiştilor economici o întrebare de care nu mai scăpam în pe-rioa­da „boom”-ului, dar pe care acum nu le-o mai pune nimeni: Care consideraţi că este cel mai po­trivit portofoliu de plasamente pen­tru o sumă de 10.000 de euro, 100.000 de euro, un milion de euro?”

O provocare Săptămâna Financiară la care vă invit si pe voi . Puteti copia de aici .

Sondaj GSS, septembrie 2010 (raportul încredere – neîncredere)

Victor Ponta -7,7%

Crin Antonescu -11%

Dan Diaconescu -24,9%

Dan Voiculescu -42,5%

Dinu Patriciu -51,2%

Traian Băsescu -59,5%

Elena Udrea -60%

Adriean Videanu -67,3%

Emil Boc -67,6%

Sondaj CCSB, noiembrie 2010 (încredere pozitiv)

Mugur Isărescu  46

Crin Antonescu  41

Sorin Oprescu  36

Victor Ponta 35

Corneliu Vadim Tudor 26

Dan Voiculescu 22

Vasile Blaga 19

Cristian Diaconescu 17

Traian Băsescu 13

Emil Boc 11

Privind în sus la aceste cifre, probabil că Traian Băsescu se îmbărbătează de unul singur: curaj găină, că te tai! Altfel nu se explică vitejia lui recentă: Voiculescu e prea neînsemnat politic ca să mă ocup de el. Ehe, dacă presedintele s-ar fi ocupat de economie de fiecare dată când m-a pomenit pe mine în ultimii doi ani…

Altfel, puseul viril al lui Traian îmi aminteste de-o vorbă de-a lui Esop: ”E usor să fii curajos de la distantă”. Vreo 10 procente distantă.

Am citit declaratia lui Laszlo Tokes: Ziua Natională a României e o zi de doliu pentru maghiari.

În primul rând, sunt convins că domnul Tokes nu vorbeste în numele tuturor maghiarilor din România. În al doilea rând – si fără a inflama inutil o temă pe care doar domnul Tokes pare s-o dorească inflamată – as putea să-i sugerez că înainte de 1918 si românii din Transilvania au trăit – lipsiti de drepturile moderne de care beneficiază azi maghiarii din România – multe momente pe care el le-ar numi ”de doliu”.  

Dar acest tip de memorie revendicativă trebuie depăsit.

Simplu, onest: La multi ani, Romania!

De la Cronos .