Intalnire cu Dan Voiculescu

Presedintelui Basescu ii place enorm la televizor. Enorm. De duminica pana joi a fost permanent pe ecrane.

Televiziunea este viata lui. Ii plac teribil transmisiunile in direct, dar accepta si redifuzarile. Nu pune conditii de tema sau audienta. Vorbeste despre orice, oricui, oricand.

Cele mai grele momente din viata lui sunt acelea in care se uita la televizor si nu se vede pe sine.

Nu intelege de ce Mihai, Mircea sau Razvan sunt la televizor in fiecare seara si el nu este. Cat talent irosit! Ce “Acces Direct” ar face el! Cu ce succes l-ar inlocui pe Bendeac in fiecare sambata! Ce “Sinteza” adevarata i-ar iesi de duminica pana joi! Si apoi ce-“N Gura Presei”!

Visul lui de aur, atat de drag incat nu l-a spus nimanui, este sa-si dea singur legatura. “Traian, ai legatura.” “Multumesc, Traian.”  Ar invata atunci si “diletantii” de Gadea si Badea cum se fac niste “pase” adevarate intre emisiuni.

Totul, de unul singur.

N.B. Intelegeti acum si obsesia cu mogulii?!

Plecând de aici.

Miza mea nu a fost si nu este Adriean Videanu. Eu nu am vendete personale. De 6 luni ma lupt sa conving Procurorul General al Romaniei sa isi faca treaba. In timp ce Gary Grindler, Procurorul General-Adjunct al SUA mi-a raspuns prompt  la solicitari, Procurorul General al Romaniei a ignorat, timp de peste 6 luni, 5 solicitari oficiale din partea mea, a Senatului Romaniei si a  Ministerului Justitiei. Lupta mea este cu un sistem  absurd si nedrept care ignora orice reguli democratice si care incearca sa transforme justitia in instrument politic.

N-am lansat nicio acuzatie la adresa domnului Videanu in cazul Daimler pentru ca mie nu-mi place sa speculez. Se pot verifica toate demersurile mele pe aceste teme! Eu vorbesc pe date concrete.  Dreptatea nu se face cu insulte sau etichete calomnioase. Justitia adevarata inseamna rigoare, obiectivitate si echilibru, dincolo de orice presiune publica partizana. Judecatorii nu raspund in fata presei, ci in fata legii si a propriei constiinte.

Domnul Videanu a pierdut ocazia sa taca. Eu nu l-am acuzat de nimic. Daca se simte vizat de cazul Daimler, domnul Videanu se acuza singur. Asa ca primul pas ar fi sa se actioneze pe sine in judecata. Sigur, daca are voluptatea esecului, este liber sa incerce si cu mine.

In iunie 2010 i-am solicitat domnului Gary G. Grindler, Procurorul General Adjunct al SUA, sa imi comunice daca si Romania se afla printre statele afectate de scandalul mitei oferit de Concernul Daimler catre functionari guvernamentali  europeni. Reamintesc că în anul 2007 Primăria Generală a Municipiului Bucureşti, condusă de Adriean Videanu, a achiziţionat aproximativ 1000 de autobuze Mercedes. In raspunsul său, domnul Grindler mi-a comunicat  că ne va transmite toate datele de care dispune, imediat ce va primi o solicitare expresă din partea Ministerului Justitiei din Romania. La interpelarea mea, domnul Predoiu, ministrul Justitiei, mi-a transmis ca are nevoie de o solicitare expresa din partea Procurorului General al Romaniei.

Am urmat acest lant al slabiciunilor birocratice si pe 4 septembrie 2010 i-am solicitat oficial Procurorului General, Laura Codruţa Kövesi, sa indeplineasca formalitatea solicitata de Ministerul Justitiei. Doamna Kovesi nu a raspuns acestei solicitari. In luna octombrie 2010 am revenit cu o adresa similara insa, si de aceasta data, doamna Procuror General a tacut. Mi-am continuat demersurile la Ministerul Justitiei si in Senat.

Senatul si Ministerul Justitei i-au cerut oficial doamnei Kovesi sa-şi îndeplinească obligaţiile. Senatul chiar a fixat un termen expres pentru raspuns: maxim 30 de zile. Procurorul General a ignorat si acest termen.

În schimb, în 3 februarie 2011, domnul Adriean Videanu, primar general al Bucurestiului in 2007, a declarat că Emil Boc ar trebui sa aleagă între functiile de premier si presedinte de partid. A fost declaratia prin care domnul Videanu si-a asumat un conflict deschis cu tabara Basescu din PDL. După doar 5 zile, pe 8 februarie 2011, doamna Kovesi a informat conducerea Senatului ca „a făcut demersuri pe lângă Biroul procurorului general al SUA pentru a obţine informaţii despre scandalul de corupţie în care a fost implicat concernul Daimler AG”.

Câteva concluzii:

1. Justiţia din România este supusă unor presiuni politice fara precedent. Pentru magistrati, corectitudinea a devenit o forma de eroism.
2. Traian Basescu este decis sa faca orice pentru a-si pastra puterea. Doar cei fara dosar mai pot indrazni sa ii stea impotriva. Ceilalti vor invata sa taca.
3. Actele de coruptie sunt politica de stat in regimul Basescu. Cat timp raman obedienti, coruptii regimului Basescu nu risca nimic.
4. Traian Basescu este in razboi total cu democratia, justitia si adevarul din Romania. Pentru romani, Traian Basescu a devenit o forta de ocupaţie. Este arbitrar, violent şi imoral.
5. Uniunea Social Liberala are un singur adversar: Traian Băsescu. Fără Traian Băsescu, acest regim dispare.

Si-o ultima precizare: pentru solicitarea adresată procurorului general al SUA, doamna Kovesi trebuie felicitată. Pentru întârzierea de peste 6 luni şi pentru contextul suspect în care a acţionat, doamna Kovesi ar trebui demisă.

Să mergem mai departe: aici.

Zvonescu Says:
februarie 6th, 2011 at 3:26 pm

V-am pus implicit o intrebare in acest articol. Imi dati un raspuns explicit?

@Zvonescu:

Îti dau. Mâine seară – dacă nu apare ceva între timp – la Sinteza Zilei.

Fară politică, doar cu respect pentru o meserie dură - adesea tragică - si pentru oamenii atât de greu încercati din Valea Jiului: condoleante familiilor celor cinci electricieni care au murit la datorie în mina Uricani.

Nu obisnuiesc să răspund celor care simt nevoia să i-o zică lui Voiculescu: mă gândesc că, adresându-mi câteva insulte si construind niste pseudo-argumente în spatele lor, persoanele respective simt că înving anonimatul, se îndeletnicesc cu lucruri importante, joacă ”mare”. Lucruri care tin, în ultimă instantă, de o buna imagine de sine – pe care e păcat să le-o tulburi oamenilor.

Voi face o exceptie în cazul cunoscutului domn Zubeldian, care – voluntar sau nu – atinge un subiect important: nevoia operativă de unitate la nivelul partidelor de Opozitie. Fără luni de negocieri, pertractări si supărări pe motive de algoritm:  

”În primul rând, citite în această cheie, apelurile obsesive, tangente disperării, ale unor lideri ai Opoziției la unitate și alianțele lor din ultima vreme apar ca ceea ce sunt în realitate: un reflex al slăbiciunii. Graba cu care Voiculescu a presat pe toată lumea pentru un termen extrem de scurt de unificare, ușurința cu care Ponta și PSD-iștii au cedat, arată doar că promotorii unității Opoziției sunt la capătul puterilor. Înclin chiar să cred că Voiculescu pur și simplu nu mai are cash.” (Articol complet aici)

Domnule Zubeldian, vă invit într-un week-end la o plimbare de 15 minute. Cu mine, domnul Ponta, domnul Antonescu – la alegere. Vă asigur că veti auzi un singur mesaj de la toti cei cu care ne vom întâni: ”Faceti orice, renuntati la orice orgolii, dar uniti-vă si ajutati-ne să scăpăm de ăstia!”. Cred că e o explicatie mult mai simplă, mai corectă si mai decentă decât cea propusă de dvs.

Ce-i drept, e posibil ca mica mea sugestie didactică să n-aibă efect, veti gândi oricum despre toti cei care ne opresc: ”Uite la ei, ăstia nu mai au cash…”.

La începutul anilor 90, am petrecut multe ceasuri în compania Mitropolitului Bartolomeu Anania. Vorbind despre valori, tolerantă si despre ceea ce numeam pe-atunci ”anatomia invidiei”: era atât de întelept si de generos, încât era preocupat de vindecarea suferintei celor care-i ”purtau pizmă”, nu de faptul că era el obiectul acestei ”pizme”.

Ne-am despărtit azi, asadar – pot depune mărturie – de-un întelept, de-un om senin si smerit, capabil să fie, în acelasi timp si în egală măsură, prietenul fiecăruia dintre noi si o personalitate bisericească si intelectuală marcantă. 

O pierdere pentru România.

Vasile Blaga a îndrăznit să-i răspundă lui Traian Basescu că nu accepta ordine.

Aceasta reactie normală, oarecum banală în cazul altui partid, este un eveniment rarism în PDL si trebuie apreciat la justa sa valoare.  Atitudinea lui Vasile Blaga demonstreaza ca in PDL au mai ramas cateva insule de normalitate.

Iar eu, chiar si in ciuda evidentei, continui să cred că nu exista rău absolut.

Nici măcar în PDL.

Intalnirea lui Traian Basescu cu parlamentarii UNPR este o încercare disperata de a-si salva propria functie. Traian Basescu stie ca a inceput disolutia actualei majoritati. Stie ca un numar semnificativ de senatori si deputati au decis sa nu mai sprijine actualul regim.

De altfel, pot sa confirm aceasta realitate.

Sa fim seriosi, pe acest presedinte nu-l preocupa viitorul politic al membrilor UNPR.  Traian Basescu este preocupat, acum mai mult decat oricand, doar de propria functie si pentru asta este dispus sa promita orice. Insa, dupa atatea promisiuni neonorate, nimeni nu-l mai crede. Oamenii seriosi au inteles definitiv neseriozitatea acestor promisiuni.

Cu fiecare parlamentar responsabil care se alatura Opozitiei, Traian Basescu mai pierde cate un trimestru de mandat. A inceput numaratoarea inversa pentru “majoritatea Basescu”, iar intalnirea de astazi si altele care vor urma sunt zbaterile unui proiect politic epuizat.