Intalnire cu Dan Voiculescu

Pentru pustii inventivi si curiosi, un concurs Henri Coandă  pe site-ul Fundatiei pentru Dezvoltarea României: aici.

Luati-le cărtile!

În ultimele sale zile, regimul Băsescu-Boc pare să se fi îmbolnăvit de-un sindrom nou, poate caraghios dacă n-ar fi chiar grav: sindromul Marii Reforme înfăptuite cu o legitimitate de 8%. Întelegând probabil caracterul inevitabil al sfârsitului lor politic, oamenii ăstia schimbă orice, oricum, oricât, oricând – doar-doar se va schimba si părerea românilor despre ei. Schimbă cu nevrotică încrâncenare organizarea Capitalei, Capitala însăsi, sistemul de vot, logica separatiei puterilor în stat; se visează voievozi si îsi alcătuiesc Constitutii personalizate.

Are Tolstoi o vorbă potrivită pentru acesti mari legiuitori de vodevil: “Toti se gândesc să schimbe lumea, dar nimeni nu se gândeste să se schimbe pe el”…

Reorganizarea administrativ-teritoriala propusa de Traian Basescu este o fantezie ridicola.

Domnul Basescu n-are niciun studiu de impact, nicio simulare, nicio evaluare. Actioneaza dupa ureche, nu dupa analize elaborate. Vorbeste, nu gandeste.

O reorganizare administrativ-teritoriala peste noapte, impusa eventual prin asumarea raspunderii guvernului, este o prostie atat de mare, incat nici liderii locali ai PDL, altfel indulgenti cu prostia de la centru, nu o pot accepta.

Orice reorganizare instant ar genera instabilitate, o uriasa nemultumire in randul populatiei, haos in economie si administratie. Demersul presedintelui este doar inca un puseu demagogic, care se plaseaza undeva intre “reformarea statului” si “jos mogulii”.

In opinia mea, o reforma administrativ-teritoriala serioasa ar trebui sa indeplineasca 3 conditii esentiale:

1. Sa fie precedata de o dezbatere publica de minim 6 luni;
2. Sa se bazeze pe un acord de principiu agreat de toate fortele politice si civice relevante, inclusiv Academia Romana si Patriarhia.
3. 3. Sa fie aprobata printr-un referendum national.

Orice dezbatere in afara acestor conditii minimale este neserioasa si ar trebui ignorata.

Voi ce credeti, este necesara o reorganizare administrativ-teritoriala?

Si, daca este, cand, cum si cine ar trebui sa o pregateasca?

Astazi la Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) ar fi trebuit sa se judece admiterea Contestatiei in anulare depusa de mine impotriva Sentintei din februarie anul curent. In ultimul moment, sedinta s-a amanat pentru 23 iunie 2011.

Sigur, domnul judecator Albu, coleg de partid si de guvern cu domnul Basescu, cel care a pronuntat decizia din februarie, este tot la ICCJ si multi apropiati m-au sfatuit sa nu mai fac acest demers.

Dar nu pot sa renunt.

Voi continua sa atac acea sentinta la toate instantele interne si internationale pentru ca este profund incorecta. Are drept unic temei o nota confuza, lipsita de sens si substanta, despre un cetatean strain care incerca sa ma convinga sa fug din tara, adresata directorul intreprinderii unde lucram, NU securitatii.

Din marea de acuzatii false lansate la adresa mea, a mai ramas aceasta picatura ridicola, absurda, injusta.

La dosarul din arhivele CNSAS sunt zeci de file cu interceptarile convorbirilor mele telefonice. Sunt relatari detaliate ale monitorizarilor efectuate asupra mea fie de securitate, fie de anumiti colegi. Exista chiar si o schita a casei mele intocmita de Securitate.

Si este o singura fila in care comunicam directorului intreprinderii de comert exterior ca un strain care facea afaceri in Romania “practica atacuri vehemente deschise, cat si tangente fine” si “da solutii originale pentru rezolvarea unor aspecte care, dupa opinia dansului, nu sunt corecte”.

Iata, inca o data, aceasta nota:

Acel om nu a suferit niciun prejudiciu. Nici nu avea cum, nota era deliberat confuza, mentionam “atacuri tangente fine” si “solutii originale”, nu spuneam nimic concret.

In schimb, pentru corecta informare a “lupilor moralisti”, voi posta in zilele urmatoare mai multe documente relevante pentru felul in care am fost “lucrat”, urmarit, analizat de Securitate si ajutoarele sale.

Pentru ca Traian Basescu, de la inaltimea celor aproape 10 procente de incredere pe care le mai are, nu mai sperie pe nimeni, si-a trimis clonele la atac. Clonele au ordin de la partid sa bifeze numele Voiculescu in orice demers public, indiferent de context sau subiect. Astazi, de exemplu, am fost invocat de un celebru deputat PDL, domnul Marian Avram, pe tema cailor din Letea! Povestea domnului Avram este atat de halucinanta incat trebuie reprodusa exact :

Marian Avram : „În 2006, când eram preşedinte al Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare, am fost contactat de cercurile de interese apropiate lui Dan Voculescu să aprob exportul de cai vii în Italia, unde este o piaţă foarte bună. Am refuzat, pentru că exportul respectiv nu era posibil din cauza epidemiei de anemie infecţioasă existentă în rândul acestor animale din Deltă. Ulterior, aceleaşi persoane au încercat, prin intermediul fundaţiei Arca lui Noe, să obţină de la ARBDD o mie de hectare de teren pentru realizarea unui proiect cu finanţare europeană care viza protejarea acestor animale…”

Teoretic, pe un domn pe care l-au contactat „cercurile” nu te superi, ci fie il ignori, fie il ajuti.

Eu vreau sa il ajut si-l invit sa lamureasca repede, dar repede, povestea cu „cercurile” si cu Arca lui Noe.

Nu pentru mine, pentru ca eu pot linistit sa-l dau in judecata daca nu ne lamureste rapid, ci pentru a descuraja stiu eu ce patrat, piramida sau trunchi de con care, foarte probabil, vor dori sa-l contacteze. Si, evident, nici fundatia Potopul nu sta degeaba.

”Tratatul de la Trianon apare tuturor românilor, si îndeosebi celor din Ardeal, ca o consfintire a unei ordini de drept mult mai redusa decât aceea pe care veacuri de convietuire si suferinte comune au sapat-o în constiinta istorica a neamului nostru. De aceea, în chip firesc, în opinia noastra publica, Tratatul de la Trianon evoca mai curând ideea unei completari decât ideea unei amputari.”

Nicolae Titulescu

Europarlamentarul UDMR Sogor Csaba a lansat în on-line – cititi aici – o ”provocare” la adresa Tratatului de la Trianon. Care ”îi displace”, deci primeste un ”dislike”. Care constituie pentru el un act de forta si ”desconsiderare”. Si care ar trebui tratat la fel – cu un ”Trianon dislike” – de toti cei care refuza ”să uite”.

Prin intermediul Tratatului de la Trianon – reamintesc – s-a consfintit pe plan international decizia majoritătii masive a populatiei din Transilvania: noi suntem parte din România. Decizia s-a bazat pe principiul autoderminării nationalitătilor, puternic sprijinit de presedintele american Wilson – si a fost asumată si garantată de statele semnatare. Doar Hitler, doua decenii mai tarziu, a mai dat un dislike Tratatului de la Trianon. Pe atunci se numea putin diferit: diktat…

Respectând dreptul la opinie al domnului Csaba si în virtutea dreptului la diversitate pe care chiar el îl invocă, as dori si eu să-mi manifest opinia în raport cu Tratatul: mie îmi place!  Si as vrea să le propun tuturor celor din blogosferă o modalitate de a spune acelasi lucru – dacă doresc să o facă.

Acest banner poate fi descărcat si afisat de orice doritor pe bloguri, pe Facebook etc.

Tratatul de la Trianon poate fi citit aici.

Am primit un tweet de la echipa Fundatiei pentru Dezvoltarea Romaniei: a reinceput programul de vara din Gradina Valorilor.

“Si în acest an, pe toată durata verii, Grădina Valorilor Românesti va găzdui ateliere de creatie si cursuri de limba engleză, artă fotografică, pictură, scriere creativă si concursuri. Iar în weekend, în acest colţ de natură se vor desfăsura spectacole cu teatru de păpusi, dansuri si muzică. Zilnic, copiii si tinerii se vor bucura, vor învăta si se vor relaxa în apropierea busturilor celor 76 de“români esentiali”, personalităti semnificative ale istoriei si culturii nationale.“

Detalii aici. Povestea Gradinii Valorilor Romanesti o gasiti pe site-ul proiectului.

Apasa aici (format: Zip, 21.5Mb) pentru a descarca o arhiva cu imagini de rezolutie mare.

In logica dialogului sanatos si salutar cu cei care cred altceva si in seria polemicilor cordiale despre care vorbeam zilele trecute aici, pe blog: am fost, recent, nici mai mult nici mai putin decat editorialistul saptamanalului anti-(unii) moguli Kamikaze. Raspunzand, de altfel, unei invitatii generoase a redactiei – care nu poate fi banuita ca vrea doar sa scape de munca apeland la “resurse externe” .

Si, cum reciprocitatea ospitalitatii e o veche cutuma romaneasca, acum e randul meu sa-i invit pe cei de la Kamikaze pe blogul meu. La un editorial, o postare, o inclestare de idei – cum spun traditiile in situatii de gen.

Articolul meu: aici.

Articolele voluntarilor Kamikaze: in curand, tot aici.

Traian Basescu a inventat o noua specie in politica romaneasca: razgandacul.

Razgandacul politic isi schimba permanent optiunile, n-are doua vorbe la un loc, azi te pupa, maine te injura. Este neserios, iresponsabil, te impinge si apoi te cearta ca ai cazut, se invita la tine si apoi te acuza ca l-ai chemat.

Razgandacul suprem spune astazi ca reducerea TVA este inacceptabila, maine reduce TVA, iar poimaine striga ca TVA-ul nu trebuia redus. Azi vine la Grivco cu caciula in mana, maine ataca Coalitia de la Grivco. Azi e de stanga, maine e de dreapta. Azi e la Anvers, maine nu e securist. Azi isi da demisia peste 5 minute, maine n-o mai face. Azi il cearta pe Berlusconi, maine il pupa.

Pot continua, dar n-are sens.

La randul lor, razgandacii mai mici incearca sa urmeze exemplul marelui razgandac. Azi, un mic razgandac din Senat – Campanu Liviu, care a venit la mine, a incercat sa prinda ceva, nu a reusit, si-a plecat, striga ca a refuzat nu stiu ce recompense. Eu nu i-am oferit nimic. Nu Opozitia ofera recompense, ci Puterea. Iar senatorul razgandac s-a intors tiptil la Putere

Razgandacul este complet las si iremediabil lipsit de rusine.

Dar nu ma supar pe el. Astea-s ordinele.

Destin trist de razgandac.