Cercetare

Iul 01

Cercetare

Cercetare, Fundatia Comenteaza

Legaturi (via Technorati):
Niciuna deocamdata.

57 Responses to “Cercetare”

Pagini: « 1 [2] Show All

51
andron Says:
iulie 4th, 2011 at 10:09 pm
un articol bun:

http://www.zf.ro/opinii/opinie-andrei-chirileasa-zf-mai-bine-dati-bac-ul-la-google-si-facebook-poate-programa-scolara-nu-mai-corespunde-realitatii-lumii-liceenilor-8438734
52
andron Says:
iulie 5th, 2011 at 10:32 am
@Dan Doboseriu
Pragmatismul vine cu timpul.
La varsta de 12,13 ani in afara de munca campului, mai cresteam si purcei, pe care tot eu ii si vindeam la piata (plateam un macelar, iar eu incasam banii ), cresteam vitei (de fapt cresteau singuri -doar ca trbuie sa le dai mancare, apa, sa-i duci pe pajiste, sa chemi medicul veterinar, sa le pregatesti proviziile pentru iarna).
In urma multor “cercetari si analize de proiecte” am decis sa-mi deschid o mica prisaca: am inceput cu 3 familii de albine, pe care le-am inmultit pana la 14. (asta fiind pasiunea mea,)
Intrucat am avut nevoie de bani pentru a rezolva niste probleme mai urgente am luat mierea in butoaie si o vindeam unei fabrici de dulciuri la pret de en-gros (la marja mica
.
Cu apicultura eram unicul din familie care se ocupa – celorlalti le era frica, iar tatal este alergic la veninul de albine.
Parintii mei mai erau si in a treia generatie producatori de vin, detinand si in prezent vita de vie.

Cand aveam 5-6 anisori ii ajutam pe bunici sa vanda vin, lucru pe care-l faceam si la varsta de 9 ani cand a intrat in vigoare Ordinul emis de Gorbaciov referitor la lupta contra bauturilor alcoolice. (iar vanzarea vinului e doar ultima faza a unei munci enorme la care luam parte).
Eu fiind acum a patra generatie, am cam rupt lantul acestei traditii, dar niciodata nu e tarziu sa revin, mai ales ca detinem inca cunostinte “teoretice si practice” – ma voi ocupa cu acest “sport” un pic mai tarziu, sa trecem mai intai niste etape – ca si dl Isarescu in paralel nu reusesc – el este un domn si are mult timp liber.

Iar ca o istorioara personala:” venise intr-o zi la bunicul, la un pahar de vin un mare jucator de carti pe bani din fosta URSS – care dupa cateva lovituri se “lasa la fund” in satul de bastina pe vre-o 3-6 luni de zile – eu aveam atunci cred 6-7 ani. Vazuse ca il ajutam foarte mult pe bunic si i-a zis – si eu am inregistrat – cand va creste mare, sa-i recomanzi sa faca facultatea “xxxxxxx”, in afara tarii. Auzisem prima data de aceasta facultate. Pe la varsta de 10-12 ani am inceput sa ma interesez despre acest domeniu, care mi-a placut, m-a interesat, am pus planul in aplicare si activez in acest domeniu deja 13 ani de la absolvirea facultatii.
Intr-un fel agricultura, m-a ajutat sa-mi aleg drumul in viata.

Copiii de la sate nu trebuie sa faca agricultura!
Ei trebuie sa invete si sa aibe aproximativ aceleas conditii de dezvoltare fata de cei de la orase: sali de sport,gradinite dotate, sali de calculatoare,acces internet, profesori calificati, biblioteci bogate., acces la servicii medicale calificate etc., sanse egale. In prezent ei nu au parte de asa ceva, ma refer la modul general.
53
mogul Says:
iulie 5th, 2011 at 1:37 pm
@ Andron
acum nu stiu cine teoretizeaza. frumoase povestioarele tale .eu vorbeam practic si aplicat cu investitii de zeci de mii de euro . asta pt ca sunt in fenomen desi sunt in primul an, sunt unul din cei 10 care i-am propus si ma lovesc de dificultati care ar fi rezolvabile in circuitul care l-am desenat ….
54
Anca M Says:
iulie 5th, 2011 at 2:17 pm
@andron
Ma bucur ca ati trait in spiritul gospodaresc.
Eu si acum singurul aliment pe care il consum si nu este produs de noi este painea… si eventual cateva produse exotice. In rest le avem din gospodarie, care e dotata cu cotete, curte mare, pivnita… tot ce vrei… pana si afumatoare si bineintels in aceste cotete avem vietuitoare. Sau daca vrem vin… are vecinu, care e fericit sa primesca un sticla de tuica in schimb Si familia mea a preluat stilul acesta de la bunicu’, care a fost unul diintre cei mai mari apicultori din zona de vest… asta mi-au zis cei care l-au cunoscut, eu aveam 4 ani cand a murit.
Le mai duc prietenilor de la oras o bucata de slanina, sunca, salam… si toti sunt de-a dreptul in extaz si se tot mira de diferenta de gust dintre produsele traditionale si cele din comert. Eu le spun ca toate sunt posibile daca exista RESPONSABILITATE.
Macelariile despre care se zice ca sunt romanesti nu au o matca chiar atat de numeroase… si romanu’ ajunge sa cumpere “carne proaspata” … din carcase import Belgia! Asta-i doar un mic exemplu…. la fructe si legume uneori nici nu se cunoaste provenienta.
Iar ceea ce mi se pare mai amenintator este faptul ca investitorii straini din agricultura au ajuns sa lucreze sute de mii de hectare… iar toate produsele recoltate sunt destinate exportului.

Si eu cred ca un spirit gospodaresc te face sa fii un om mai echilibrat, sa fii mai dinamic in actiuni dar si in gandire.

Iar referitor la ceea ce ati spus despre copii de la sate… pai exact asta ar trebui sa insemne dezvoltarea rurala… condusa de ministerul Dezvoltarii Durabile. Ridicarea nivelului de trai in mediul rural va repopula satele romanesti si va aduce echilibrul administrativ de care avem nevoie precum si identinatia nationala a satului autentic romanesc. In loc sa inchida scolile si spitale… ar trebui sa dezvolte strategii de dezvoltare.

Avem o patura sociala de asistati sociali, lucratori cu ziua, oamenii de la periferiile oraselor care traiesc de pe azi pe maine, cati au mai ramas la noi in tara… sau au plecat sa lucreze in strainatate. Acestia toti sunt urmasii acelor tarani adusi cu forta in timpul colectivizarii si facuti muncitori in fabrici. Acea categorie sociala, timp de 50 de ani, sunt in deruta, neajungand sa se integreze in mediul urban.

Si mai sunt atatea de zis… si foarte multe de facut. Bineintels ca avem nevoie de politici nationale care sa dezvolte o productie agricola eficienta… dar avem nevoie si de putin entuziasm si optimism local si individual … ca apoi ajungem sa avem parte de insomnii din cauza ca nu avem ce le pune copiilor in farfurie.
55
Dan Doboseriu Says:
iulie 5th, 2011 at 2:18 pm
@ andron

Va inteleg foarte bine ce-mi povestiti despre preocuparile dv.avute in copilarie pentru ca eu insumi am crescut la tara si “am mancat aceeasi paine “ca dv.
Pentru a fi mai convingator va rog sa deschideti linkul urmator si sa-mi cititi la comentarii poemul dedicat ” Fabricii de lapte”. Toate cele bune !

http://danvoiculescu.net/blog/2010/12/unii-pot/
56
Codrin Says:
iulie 6th, 2011 at 11:35 pm
@andron: totusi…cred ca am destula experienta in teren ca sa stiu cum “miroase” agricultura. Lucrez in domeniu de ani buni, desi cartea de munca arata altceva…prima experienta a fost la 15 ani asa incat..din nou revine exemplul vacii

P.S.: cum a zis Anca M, exista Arena Leilor (personal emisiunea mi se pare slaba deoarece “investitorii” cer extrem de multe garantii si o participare prea mare in schimbul investitiei lor).

@mogul: structura de care zici cu 10 membri poate fi facuta cu usurinta chiar si din bani proprii (daca te intereseaza sa te apuci de asa ceva). Am pe cineva care vrea sa faca un depozit in Bacau, altcineva care are ferma (culturi de camp) in Suceava, pile la o ferma din Tulcea (:-D), un prieten cu o ferma cu vaci de lapte din Bacau. Deci baza e pusa. In sistem cooperatist e cel mai bine.

@Anca M: Reclaim the fields e o initiativa draguta, dar ia vezi asta: http://www.tffchallenge.com/ . Anul viitor se va extinde in Europa de Est.
Contacteaza-ma.
57
andron Says:
iulie 7th, 2011 at 10:00 am
@Codrin
Pana una alta tot mai bine le este celor ce au grija de vacutele virtuale de la FARMVILLE.

In Romania nu exista nici un program national clar pe 5-10-15 ani in nici un domeniu si nici nu am avut: in afara de a face tot posibilul (inclusiv a privatiza mai ieftin cui trebuie) ca sa devenim membri UE si NATO. – ca sa le luam banii contribuabililor germani si sa-i tocam.

In rest de la politicieni mai putin, de la Dzeu mai mult.
Sa ne auzim de bine!