Intalnire cu Dan Voiculescu

Am insistat constant pentru dezvoltarea relatiilor economice cu China. Chiar din anul 2010, printre solutiile economice propuse, includeam si necesitatea atragerii investitiilor chineze

Insa, Traian Basescu, lipsit de cele mai elementare cunostinte economice, declara oficial in 6 ianuarie 2011, intr-un mesaj adresat membrilor Guvernului, ca spera “ca ministrii nu vor cadea in plasa unei povesti de genul «sa luam niste bani din China»”.

Intre timp, intreaga Europa “a cazut in plasa”. In primele 6 luni din 2011 chinezii au investit peste 100 de miliarde de euro in Europa, in tari precum Spania, Italia, Franta sau Ungaria. Cu fonduri chinezesti s-au construit repede si ieftin mii de kilometri de autostrada in Uniunea Europeana si s-au creat, direct si indirect, peste un milion de locuri de munca.

In aceste zile, premierul Boc face o vizita in China. E foarte tarziu si intr-un moment in care intreaga lume este lovita de un nou val al crizei economice. Dar, chiar si asa chinuit si poticnit, Emil Boc dovedeste ca, daca i se repeta ceva de foarte multe ori, este posibil ca, in final, sa inteleaga. In comparatie cu Traian Basescu, care, nici pana astazi, nu a inteles ca Romania are nevoie urgenta de un ambasador la Beijing, Emil Boc pare a avea, macar uneori, o capacitate de intelegere net superioara.

Zilele acestea in presa americana au loc dezbateri referitoare la nivelul de inteligenta al presedintelui Obama. Sincer, ii invidiez pe americani, in Romania o dezbatere despre inteligenta presedintelui Basescu ar fi complet lipsita de obiect.

Aud vorbindu-se insistent, în contextul episodului Sinucidere la Cotroceni, despre necesitatea unui ”colt al vorbitorului din Hyde Park”, un loc în care oricine să-si poată expune problemele fără riscuri pentru ordinea publică.

Din fericire, locul există deja în Parcul Copilului din Bucuresti – si am mai scris despre el aici, pe blog:

Încă o idee la care am tinut – si care mi-a încoltit când mă aflam la Londra – a fost instalarea aici, în Grădina Valorilor Românesti, a unui Speaker’s Corner – o ”Tribună a democratiei”, dacă vreti – unde oricine, oricând, se poate sui să vorbească despre problemele sau propunerile sale (articolul integral aici).

@ Mircea:

Am urmărit cu atentie imaginile prezentate de tine. În mod evident, contin elemente de editare computerizată .

Se vede pixelul albastru în valuri!

Later-edit: Înregistrarea emisiunii aici.

Pe 6 iulie scriam aici, pe blog:

Noul val al crizei economice mondiale, care se resimte deja in intreaga Europa, va fi diferit de criza din ultimii 3 ani. In 2008, criza a fost, in primul rand, financiara, in 2011 criza este structurala. In 2008 am avut o miscare pe orizontala care s-a propagat relativ uniform in spatiul euro-atlantic. In 2011 criza loveste vertical. Economiile cu structura puternica si flexibila vor rezista, economiile fragile se vor prabusi(…) In acest moment, economia nationala este complet descoperita in fata crizei, iar actualul regim, care a ignorat toate avertismentele economistilor, nu stie si nu poate sa o protejeze (“Încă un avertisment: ne îndreptăm spre faliment”; integral aici).

Astăzi, criza a lovit.

Despre managementul ei corect voi vorbi astăzi, de la ora 21.00, cu Răzvan Dumitrescu, la Subiectiv.

Se conturează în întreaga Europă – din Anglia până în Norvegia – un sentiment de insatisfactie si insecuritate în raport cu un sistem juridic încărcat de proceduri care par puse în slujba infractorilor si criminalilor. Si care pot face, de pildă, ca un descreierat care împuscă o sută de copii să stea vreo 15 de ani într-un penitenciar de lux. Ori care explică – asa cum se întâmplă în România (cititi aici) – cum e posibil ca un pedofil condamnat să reajungă în libertate în doar trei ani pentru a face zeci de noi victime.

În lipsa reactiei legiuitorului în fata unor astfel de aberatii, opinia publică se va radicaliza, solicitând fără succes reintroducerea pedepsei cu moarte. Solutia, din punctul meu de vedere, este blocarea sistemului de reduceri ale pedepselor pentru infractiunile foarte grave, care se cer sanctionate cu închisoarea pe viată. Pedofilii, traficantii de droguri, autorii de omoruri deosebit de grave trebuie să rămână definitiv în afara societătii.

Este una dintre cele trei propuneri pe care le-am prezentat societătii civile în vederea modificării Constitutiei prin initiativă civică:

”Maximul pedepselor prevazute pentru infractiunile de omor deosebit de grav, trafic de stupefiante si act sexual cu un minor este detentiunea pe viata, fara posibilitatea reducerii pedepselor pe parcursul executarii.”

Voi ce credeti?

Găsiti aici raportul societătii civile asupra demersului privind modificarea Constitutiei de către cetăteni - nu de către o minoritate care se ascunde în spatele unor parlamentari tranzactionabili.

A crescut sub ochii nostri – mai ieri era un copil, acum e dirijor si are o orchestră proprie, care-i interpretează compozitiile. E printre cele mai mari talente ale României; când îl vezi cântând nu poti să nu-ti amintesti de Amadeusul lui Milos Forman. Iar initiativa de a arăta publicului astfel de repere nu poate fi decât salutată.

”La al treilea curs cu profesoara, Matei cânta deja la două mâini ca şi cum ar fi făcut asta dintotdeauna. Avea trei ani jumate pe atunci… Pe la 7, 8 ani la Liceul de Muzică deja compunea piese de muzică clasică. Era cel mai mic compozitor de acolo. Tot atunci susţinea recitaluri o oră, o oră jumate în faţa publicului. Enorm pentru un prichindel.

La 10 ani, criticii deja îl numeau “micul Mozart”, “micul Bach” şi “al doilea George Enescu”. S-a întâmplat după concertul de la Ateneu, când a sculat o sală întreagă în picioare. A devenit, atunci, cel mai tânăr muzician român care a concertat pe scena Ateneului.  Ne aflăm acasă la Matei şi încă îi sclipesc ochii când ne arată afişul concertului de la Ateneu, unde şi-a cântat şi compoziţii proprii. Îl ţine pe perete, deasupra canapelei. Citim: “Concert Extraordinar al Pianistului şi Compozitorului Matei Bucur Mihăescu”. A cântat o oră solo, la pian, apoi însoţit de Corul şi Orchestra Operei Române.” (jurnalul.ro; articolul integral aici)

Dacă vreti un reper pentru certitudinile valorice ale României de mâine, Matei e un pariu infailibil.

Pentru că multi vor să înteleagă procedura concretă prin care 500.000 de cetăteni chiar pot schimba destinul României, le indic aici Legea 189 din 1999.  În baza acesteia se poate forma Comitetul civic de initiativă care face posibil acest demers; fără acest caracter civic, popular, fără trezirea la viată a României Tăcute, profunde, o initiativă de gen nu are o valoare morală autentică.

Puterea constitutională reală a fiecărui român e mult mai mare decât si-ar dori-o cei care se ascund astăzi în spatele unei majorităti parlamentare care falsifică vointa electoratului din anul 2008.

Stiu, este un titlu la care nu va asteptati. Il explic.

Duminica, 31 iulie, am publicat pe blog un îndemn catre societatea civila pentru a incepe strangerea de semnaturi in vederea revizuirii Constitutiei in 3 puncte esentiale. Printre cele 3 puncte, erau incluse posibilitatea suspendarii presedintelui la solicitarea a un milion de cetateni cu drept de vot, precum si dublarea pedepselor pentru persoanele care comit infractiuni in exercitarea unei functii publice.

Luni, 1 august, Evenimentul Zilei, portavocea actualului regim politic, a publicat articolul Fantoma ICA bântuie nopţile senatorului Dan Voiculescu, in care se invoca un dosar politic, aflat in dezbaterea Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Este un dosar halucinant, care apare pe agenda publica de fiecare data cand regimul Basescu-Boc incearca, fara succes, sa ma intimideze.

Este un dosar in care nu exista niciun indiciu referitor la implicarea mea. Un dosar in care procurorii, pentru ca nu au gasit absolut nicio proba impotriva mea, m-au acuzat, nici mai mult, nici mai putin, ca, in 2005, eram presedinte de partid si influentam – nu se stie cum, poate telepatic! – membrii propriului partid. Nu e gluma, e justitia in epoca Basescu! Dosarul este public, poate fi verificat.

In conditiile in care toti martorii, toate persoanele si institutiile relevante in acest caz, au afirmat ca nu am absolut nicio implicare, in conditiile in care am fost monitorizat sistematic, fara a se gasi absolut nimic incriminator, procurorii au scris negru pe alb, ca Dan Voiculescu trebuie sa fie vinovat pentru ca, in 2005, era presedinte de partid. Un partid critic cu presedintele Basescu.

Atacandu-ma absurd si ridicol, in afara agendei publice, imediat dupa ce am propus o initiativa cetateneasca de revizuire a Constitutiei, Evenimentul Zilei ma ajuta considerabil, imi ofera ocazia de a demonstra ca actualul regim politic nu ma poate speria, nu ma poate intimida si nu ma poate opri.