Sep 29

Un dialog util si agreabil: aici.


Sep 27

Stirea de ieri, inventată “pe surse” si difuzata cu grabă suspecta de trustul Realitatea-Evenimentul Zilei, institutii care traiau extazul prezumtivului conflict dintre PC si PNL sau dintre Voiculescu si Antonescu, mi-a ridicat o problema pe care, recunosc, o credeam lamurita: perceptia publică asupra relatiei mele cu Traian Basescu.

Stiu ca liderii politici considera, de regulă, că în politică e posibil orice. Si realitatea ultimilor 20 de ani le da dreptate. Însă, astăzi, miza mea nu sunt liderii politici. Fiecare dintre ei e liber să creadă ce si cât poate.

Ce mă interesează cu adevărat este ce cred românii în general. În acest sens, voi face astăzi un scurt istoric al relatiei mele cu presedintele în functie:

1. In 2004, Traian Basescu venea, dupa spusele sale, „cu caciula in mana la Grivco” propunandu-mi sa facem guvern impreuna, spunand ca nu va accepta un premier de la PSD si ca, daca nu-i dau alternative, va declansa alegeri anticipate, chiar cu riscul amanarii integrarii in UE. Am acceptat sa sustin guvernul PNL-PD, crezand sincer ca integrarea in UE este mai presus de orice mize politice interne. Am gresit, la fel ca alte milioane bune de romani care nu cunosteau inca adevarata natura a domnului Basescu. Dar cei care vorbesc astazi despre “tradarea” PUR-ului de atunci ar trebui sa-si aminteasca cum au fost alesi candidatii la presedintia celor două camere ale Parlamentului.

2. In ianuarie 2005, am avut prima ciocnire cu presedintele, care a inteles ca nu va avea niciodata in mine un partener comod, care sa ii tolereze tendintele totalitare. In consecinta, PUR a fost violent atacat de Traian Basescu. Nu era simplu, in 2005 popularitatea presedintelui era uriasa. A fost un razboi greu, dar am preferat sa ne retragem ministrii din Guvern si chiar sa iesim de la guvernare (isi mai aminteste cineva?! – nu e fictiune, sunt fapte reale!), dupa aderarea la UE, decat sa acceptam orice forma de dictat din partea lui Traian Basescu.

3. In 2007 am condus Comisia care l-a suspendat pe Traian Basescu. Mi-am asumat aceasta responsabilitate intelegand foarte bine care sunt riscurile intr-un moment in care popularitatea lui Traian Basescu era ridicata si foarte putini indrazneau sa-l critice. Daca atunci mai multi romani ar fi inteles cat de necesara era indepartarea din functie a acestui presedinte, astazi nu mai vorbeam de salarii taiate, pensii impozitate abuziv si, sunt convins, am fi avut TVA redus la alimentele de baza.  (Pentru împrospătarea memoriei click aici).

4. In 2008, 2009, 2010 si 2011 am continuat sa il critic pe Traian Basescu pentru lipsa de viziune politica si responsabilitate sociala, pentru tendinta sa obsesiva de a-si subordona institutiile statului si de a-si anihila adversarii, cu orice pret si prin orice mijloace. Am devenit pentru Traian Basescu o obsesie personala. In campania prezidentiala reusea performanta de a-mi rosti numele de 10 ori intr-un minut (era si strategie, dar si voluptatea de a-l ataca pe cel care-l suspendase). Dupa campanie a continuat sa se razboiasca cu prognozele mele economice (care, din pacate, s-au adeverit), cu solutiile concrete pe care le-am propus – pe care, din cand in cand, domnul Boc incearca sa le aplice pe ascuns, dar nu reuseste pentru că nu le întelege. Exasperat ca nu ma poate controla, Traian Basescu a ajuns sa se intrebe public, intr-un moment de sinceritate involuntara, „ce cauta Voiculescu in politica pentru ca are deja totul?” – dovedind astfel diferenta structurala dintre noi: pentru el, politica este un mod de a obtine ceva, pentru mine politica a devenit o optiune doar dupa ce, pe plan personal, nu am mai avut nimic de obtinut.

Sunt doar cateva dintre reperele conflictului meu cu Traian Basescu, care dureaza de peste 6 ani.

Nu am cu acest om nicio miza personala. Am vazut însă, printre primii, cât de nociv este un astfel de presedinte, cat rău poate aduce acestei natiuni un aventurier veleitar fără minime repere istorice, culturale si politice. Si, pentru că ”nu-mi mai trebuia nimic” pe plan personal, mi-am asumat aceasta lupta publica pe care altii, carora, poate, inca le mai trebuia ceva, nu puteau sa si-o asume.

Si voi continua lupta pentru ca sunt învătat sa duc lucrurile pana la capat. In 2007 am inceput ceva. Este posibil ca, in 2012, sa termin ce-am inceput atunci.

Apoi, vom mai vedea.

Sep 26

De la cititori 🙂 .

Sep 25

Vreau sa le multumesc tuturor celor care mi-au transmis astazi, aici sau pe mail, urari de „La multi ani!”: atentia, curiozitatea si felicitarile voastre ma onoreaza. Le marturisesc celor care m-au intrebat ca am profitat din plin de acest moment pentru a-mi recalibra bateriile alaturi de familie (mai numeroasa si putin mai virila 🙂 dupa nasterea lui Vladut).

M-am bucurat de un concert exceptional al lui Marius Mihalache (sau al familiei Mihalache, pentru ca virtuozitatea sa este si o mostenire de familie), care reuseste sa reinterpreteze traditia intr-o maniera depotriva moderna si conservatoare.

Iar astazi, la prinz, am iesit la mall-ul din Baneasa alaturi de Dana si Liana.

A fost un moment de ragaz pentru a… privi. A contempla sute de romani care reusesc cumva sa-si invinga oboseala si dezamagirea, ramanand tonici, proaspeti, cu pofta de viata si zambet; abia deduci in acest zambet greutatile cu care se confrunta. Mi-am readus aminte acum cat de frumoase si demne pot fi romancele, in ciuda faptului ca – pe fondul disolutiei familiei din ultimii ani – majoritatea isi plimbau singure copiii.

O lectie de optimism pentru inca un an de politica si … blogging :).

Sep 23

Vorbesti excesiv, incoerent si iresponsabil.

Nu ai resurse sa intelegi istoria propriei natiuni, sa-i recunosti nevoile si sa ii oferi solutiile.

Incurci ilogic frustrarile tale cauzate de “Voiculescu”,“PSD” si “PNL”, cu imaginea unui reper istoric mondial, regele Mihai, in incercarea ridicola de a-ti camufla un grav esec de politica externa: refuzul acceptarii Romaniei in spatiul Schengen. „Biet presedinte”, nu intelegi ca nu mai poti pacali pe nimeni?!

Agresiv si instabil, balansand bezmetic intre intre râs gros şi lacrimă falsă, compromiţi sistematic instituţia prezidenţială.

Fără să înţelegi, eşti cel mai puternic argument pentru monarhie. Eşti imaginea vie a erorilor ce pot deturna sistemul republican: o inteligenta miniona, care a ajuns in fruntea statului prin minciună şi impostură. Prestatiile tale din ultimele luni au dublat numarul romanilor care si-ar dori intoarcerea la monarhie.

Daca esti cu adevarat interesat de binele natiunii romane, retrage-te! Ascunde-te! Ofera-i Romaniei sansa de a-si recastiga demnitatea si prosperitatea.

Si, inainte de toate, taci.

Cu fiecare cuvant azvarlit din prea-putinul intelegerii tale, compromiti sistemul republican, jignesti istoria acestei natiuni si ii deturnezi viitorul european.

Sep 21

Informatia privind presupusa disponibilitate a presedintelui Basescu de a ataca Rusia nu poate fi adevarată. E ridicolă. E falsă. O gogorita, o inventie, o farsă. Iar, daca nu este, trebuie sa fie.

Presedintele Basescu face atatea prostii, boacăne si boroboate, încât, serios, pe aceasta putem s-o ignoram. Nu ca n-ar fi semnificativă, ci, din contră, pentru că ar avea implicatii absolut dramatice.

Avem suficiente motive pentru a-l demite sau suspenda din functie pe Traian Basescu. Nu avem nevoie  de inca unul.

Ramân însa cu o dilemă: omul trebuie suspendat sau internat?

Sep 20

De la inceputul crizei economice, am avertizat constant asupra caracterului nociv al imprumuturilor statului pe termen scurt. Rostogolirea rapida a datoriilor determina cresteri permanente ale dobanzilor, incapacitatea de a desfasura proiecte structurale si instabilitatea politicii financiar-bancare.

Dupa doi ani in care s-a imprumutat si la termene de 30 de zile, Ministerul de Finante a anuntat, in iunie 2011, ca se reorienteaza catre imprumuturile pe termen lung. Insa minunea nu a durat decat 3 luni, din aceasta luna Ministerul de Finante revenind la emisiunile de titluri de stat cu scadenta la 6 luni.

In consecinta, prima de risc a Romaniei, care evalueaza costul asigurării împotriva falimentului de ţară şi determină dobanzile pentru achiziţia de titluri suverane, a crescut cu peste 10%. O depreciere atat de abrupta a increderii in economia nationala a ridicat costul finantarilor externe atat pentru stat, cat si pentru companiile şi băncile din România.

Cercul vicios al indatorarii excesive la dobanzi mereu in crestere paralizeaza economia Romaniei. Astfel, iresponsabilitatea Guvernului acutizeaza dezechilibrele economice si destabilizeaza piata financiar-bancara.

Sep 19

Disparitia lui Johnny Răducanu, la scurt timp după cea a profesorului Pesamosca, sugerează un soi de exod, de demisie a marilor valori din societatea românească de azi. Indiscutabil, Johnny Răducanu, ca si profesorul Pesamosca, merită un loc de cinste în Grădina Valorilor Românesti.

Dumnezeu să-l odihnească si să-i ierte pe cei care i-au umbrit ultimii ani cu calomnii.

Sep 18

La varsta la care vocatiile pot fi inca ascunse, copiii trebuie incurajati sa urce pe o scena si sa se exprime. Fie si numai pentru a invata sa comunice si pentru a primi incurajarile noastre. Asa a pornit ideea concursului despre care puteti citi aici si aici.

Sep 15

Dacă articolul de aici se confirmă, vorbim din nou, în mod regretabil, despre decantarea lentă, progresivă, a unui discurs similar celui extremist din anii 30.

 « Tu étudies à la Sorbonne ? Mais c’est pas la vraie, si ? C’est une autre Sorbonne pour les pauvres, pour les Roumains ? » (sursa: rue89.com)

Parcă ne întorcem prea mult în trecut pentru spiritul mereu progresist al Frantei, nu?