Intalnire cu Dan Voiculescu

Sunt bunic. Pentru a cincea oară. E un domeniu în care experienta n-are nicio valoare: emotiile par, de fiecare dată, mai mari.

P.S: Si asta desi – am spus-o mereu – doctorii români sunt remarcabili; deci emotiile au fost ”platonice” .

Comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare este un gest disperat.

 Obiectivele puterii sunt transparente:

1. Se ascunde de electorat inca 6 luni.
2. Se foloseste de vara lui 2012 pentru a atenua nemultumirile populatiei (vara fiind o perioada de acalmie, care reduce presiunea asupra guvernarii).
3. Amana generozitatea electorala pentru a doua parte a anului 2012 – pentru ca nu au bani sa sustina pomenile un an intreg.

In mod obiectiv, comasarea este un atentat la democratie. Din pacate, nu este nici primul si, garantat, nici ultimul.

Comasarea nu cred ca se va limita la alegeri locale si parlamentare. Ar fi prea simplu. În aceeasi zi am putea avea, prin grija domnului Basescu, si un nou referendum pentru revizuirea Constitutiei, o noua condamnare a comunismului (mai transanta, mai exigenta), un scrutin national pentru alegerea unui nou imn, a unui nou drapel si a unui nou antrenor al echipei nationale de fotbal. De fapt, comasarea nu este o dovada de putere, ci un semn de frica. Domnului Basescu si clonelor sale le este foarte frica de alegeri. Si au toate motivele, inclusiv penale.

Asadar, sunt convins ca regimul va continua sa inoveze: dupa votul prin corespondenta, va inventa votul telepatic, votul dublu al ambidextrilor (pentru ca, in cazul lor, si stanga e de dreapta) si votul reversibil (cei care voteaza cu opozitia au dreptul si chiar obligatia sa se razgandeasca).

Dar disperarea puterii este o veste foarte buna pentru Opozitie.

Disperarea este  prologul esecului.

Stimati membri ai Consiliului Superior al Audiovizualului Republicii Franceze,

Vă scriu în calitate de cetătean european: nu de vicepresedinte al Senatului României, nu de politician si nici măcar de cetătean român ofensat. Vă scriu în calitate de european responsabil, care cunoaste istoria încărcată si sensibilă a acestui continent în materie de rasism, xenofobie sau agresivitate inter-etnică.

Faptul că în Franta zilelor noastre – Franta, o tară care a înfruntat direct agresiunea hitleristă! – sunt posibile, în cadrul unor emisiuni de largă audientă, jigniri desprinse parcă din repertoriul miscarii naziste la adresa unui popor european mi se pare incredibil si incalificabil.

”Glumele” si ofensele găzduite de emisiunea ”Les Guignols de l’Info”, din data de 6.09.2011, reproduc cu fidelitate cliseele proferate în anii 30-40 de miscările anti-semite la adresa evreilor: ”hoti”, ”păduchiosi”, ”nespălati”, care trăiau în ”ghetto-uri mizerabile”. Încadrarea unor astfel de ofense în cadrul ”satirei” justifică si legitimează – păstrând logica scuzei invocate – fecunda activitate ”satirică” a unui personaj precum Joseph Goebbels.

Stimati Consilieri,

Marea problemă ridicată de ofensele proferate în cadrul emisiunii ”Les Guignols de l’Info” nu constă în jignirea sensibilitătii unui popor european, ci în posibilitatea reactivării – în inima Europei civilizate – a unui discurs de o agresivitate simbolică care frizează nazismul. Aici apare, în opinia mea, responsabilitatea dvs. în raport cu poporul francez si cu fiecare cetătean al Europei Unite: nu românii au ceva de pierdut, ci climatul de civilizatie si normalitate din Europa si Franta.

În acest sens, vă adresez solicitarea de a analiza oportunitatea sanctionării emisiunii ”Les Guignols de l’Info”, mergându-se până la suspendarea acesteia până la stabilirea unui cod deontologic aflat în concordantă cu valorile elementare ale Uniunii Europene – valori pe care realizatorii emisiunii le sfidează în mod asumat.

Cu consideratie,

Dan Voiculescu

“Nu-mi pot reprima imaginea lui Dan Voiculescu tolănit în fotoliu, acasă. Râde gâlgâit, gros, la fiecare banc deşucheat la adresa lui Băsescu. Din când în când, izbeşte cu pumnul de hocheist în palmă şi se topeşte de plăcere: “I-a tras-o!” În regia de studio ţârâie telefonul. “E Şeful. A zis că e bine. Sparge-ţi-l!” (Sursa: evz.ro – Divertisment TV: Ineptii pentru sefu!)

La urma-urmei, daca oamenii nu-si pot reprima diferite imagini cu mine in fotoliu – e problema lor. Dar macar gramatica de baza sa le fie garantata celor care apar in “fantezii”.

“Sparge-ti-l?”

Unde e granita dintre umor, insulta si puseu xenofob? Si cum ar trebui – din responsabilitate, nu orgoliu – sa reactionam la asta?

(Consideratiile despre romani incep la minutul 6).

Traducerea, daca e nevoie:

“Atunci când arbitrul va arunca moneda în aer pentru a stabili impartirea, nu e sigur că o să mai cadă pe pământ, cu toti românii ăia acolo(…) Se ştie că sportul naţional în România nu este fotbalul, ci cerşitul (…)Trebuie să evitam de contactul direct cu românii, pentru că au păduchi. Ştii cum se zice la pubela în română? Bucureşti!”

Marti, de la ora 18.00, in cadrul festivalului George Enescu, Matei Bucur Mihaescu (despre care am mai scris aici) isi dirijeaza “Simfonia nr. 1 in Do Major” si “Ave Maria” in Piata Festivalului din fata Ateneului Roman, .

Pentru bloggerii melomani si dispusi sa aplaude un tanar care, in mod bizar, scrie simfonii in loc de contestatii la bacalaureat, cred ca gasim niste invitatii in plus – trebuie doar sa spuneti.

Detalii in plus aici, pe siteul FDVDR.

Într-o tară în care societatea civilă, sindicatele, oamenii simpli au fost nesocotiti si sfidati de către Guvern în formularea si aplicarea politicilor publice, este aproape ilegitim să câstigi puterea fără o puternică componentă civică în oferta politică si guvernamentală.

Oricât de puternică ar fi, indiferent de procentele cu care e depăsit pragul celor 50%, USL trebuie să includă în rândurile sale, din punctul meu de vedere, prin parteneriate ideologice, programatice, de resurse umane, organizatii civice care în acesti ani au tinut piept regimului Băsescu. Ar fi injust să nu ne amintim că în momentele în care partidele de Opozitie au fost nevoite să se concentreze pe propria reformă, unele asociatii de pensionari, de tineri, de oameni care au asigurat în trecut ordinea publică, de juristi, au luptat mai eficient decât politicienii cu guvernul Boc. În plus, componenta civică este solicitată implicit de rigorile functionale ale Uniunii Europene – care are nevoie de intelectuali si specialisti bine pregătiti, al cărui loc natural e societatea civilă.

Cred că este extrem de important – decisiv pentru viitoarele alegeri si pentru succesul guvernării USL – ca Uniunea Social Liberală să stabilească cât mai curând o serie de parteneriate, consultări si memorandumuri cu reprezentantii platformelor civice. Ar fi jenant si sfidător ca Partidul Democrat Liberal – cel mai agresiv adversar al cetătenilor din România – să sfârsească prezentându-si organizatiile de casă, finantate din bani publici si burdusite cu „independenti” de tipul judecătorul Albu de la ÎCCJ sau al tribunului popular Valeriu Stoica, ca „voci” ale societătii civile…”

Astazi se publica rezultatele finale la bacalaureat, dupa rezolvarea tuturor contestatiilor. Tinand seama de rata infima de promovabilitate, tot astazi ar fi normal ca cei care administreaza sistemul national de educatie sa-si asume responsabilitatea pentru acest dezastru.

Insa, foarte probabil, n-o vor face. Din contra, regimul politic va arunca pe umerii profesorilor responsabilitatea pentru catastrofa de la examenul de bacalaureat.

Evident, la fel cum exista profesori exceptionali, exista si cadre didactice nepregatite. Dar esecul unui intreg sistem de educatie nu este determinat de cazuri individuale, ci de un management incompetent si inadecvat. Iar punctul forte al incompetentei il reprezinta proiectarea vinovatiei asupra altora. Prostul nu se simte niciodata responsabil pentru dezastrele pe care le creeaza.

Nu profesorii sunt vinovati pentru catastrofa bacalaureatului 2011, ci Ministerul Educatiei. Un sistem de educatie mediocru nu se reformeaza printr-un examen de bacalaureat sanctionator, care nu contine elemente de dificultate adaptate gradelor diferite de pregatire si competenta.

Miza sistemului de invatamant este sa educe, nu se pedepseasca. Un pedagog veritabil stimuleaza, nu inhiba.

Experimentul Bacalaureat 2011 este un esec de proportii al Ministerului Educatiei. Pentru a preveni asemenea dezastre ar trebui ca noi – politicieni, profesori, parinti – sa ne asiguram ca niciodata nu va mai putea ajunge pe scaunul lui Spiru Haret un incompetent, coleg – “de gen neutru” – cu dezastrul.

O provocare de tip ”leapsă”, cum nu am mai propus de ceva vreme: este normal ca un personaj ca acesta să fie condamnat la doar 14 ani de închisoare, care se vor transforma în timp, prin recursuri, bună-purtare s.a. în doar cinci-sase ani?

Asta e tolerantă sau doar un jalnic esec al fiecăruia dintre noi în a asigura normalitate pentru copiii nostri?

”Lepsa” pleacă spre: Lucia Verona, Maria Grapini, Mihai Voicu, Daniel, Eftimie, Ovidiu, Daniel Constantin, Spartakus, Alecu Racoviceanu si Dan Negru.

În urmă cu câteva săptămâni am declansat o largă consultare publică în vederea revizuirii Constitutiei. Iar una din temele principale viza mentionarea expresă în Constitutie a pedepsei maxime, fără posibilitatea suspendării, pentru infractiunile extrem de grave, precum pedofilia.

Există un argument puternic în baza căruia militez pentru o expresie CONSTITUTIONALĂ a acestei nevoi sociale care – se poate argumenta – s-ar putea limita la o simplă modificare a Codului Penal: dramele a mii de copii, ale caror destine au fost mutilate de persoane pentru care Codul Penal nu a avut nicio valoare, care au inteles ca legile de zi cu zi au fost ocolite, răstălmăcite si păcălite. Numai în ultimele zile m-am implicat în două astfel de cazuri, încercând, prin intermediul juristilor, să repar erorile inadmisibile ale sistemului de drept din România.

Iată raportul FACIAS pentru incredibilul dosar ”Lăzăroiu”:

”Lazaroiu Viorel si-a violat fiica cea mare incepand de cand aceasta avea 6 ani, timp de 6-7 ani, pana in anul 2000 cand s-a decoperit fapta. Copilului i se punea casete video cu pedofili, sugerandu-i-se ca este normal ce i se intampla. Fata cea mica a avut intotdeauna o structura fragila, iar la varsta de 14 ani arata ca un copil de 6-7 ani, astfel incat agresiunile au inceput si asupra ei. Deoarece era mai matura si intelegea ce i se intampla, infractiunea s-a desfasurat cu violenta. Dupa aflarea faptei, cercetarea penala s-a facut timp de doi ani, perioada in care faptuitorul a stat in arestul politiei; a primit doar 10 ani de inchisoare si a fost decazut din drepturile parintesti doar pentru o perioada de 5 ani! A executat doar 5 ani, dintre care doi in arestul politiei si trei la biblioteca unui penitenciar din Tulcea. A fost eliberat in 2005 din Penitenciarul Tulcea pe baza unor fise de eliberare conditionata. Ulterior, s-a dovedit ca acestea erau falsificate, in prezent existand un dosar pe rol cu privire la identificarea autorilor acestor falsuri. Acest lucru se intampla fara ca masura de eliberare sa fie revocata, numitul Lazaroiu Viorel fiind in prezent in libertate. Ambii copii au avut tentative de suicid, fapt dovedit de certificatele medicale. Fata cea mica a suferit in urma violului si o fractura de coloana. Ulterior i s-a identificat o boala rara de fragilitate a oaselor.”

Un al doilea caz se desfăsoră în Vaslui, unde un sexagenar a abuzat o fetită de 13 ani. Abuzul s-a soldat cu o sarcină nedescoperită până în luna a cincea, moment în care copila a fost trimisă în plasament de serviciile sociale, fiind obligată de lege să ducă sarcina până la capăt. Victima abuzului, cu alte cuvinte, a fost luată de lângă familie în ciuda propriei dorinte, urmând să devină unul din acei tragici ”copii cu copil”, în timp ce abuzatorul de 63 de ani se află în libertate, face destăinuiri picante presei si mizează pe un proces lung si generos.

Aceste două cazuri nu vin decât să confirme mecanismul impunitătii pedofililor promovat adesea de sistemul de drept din România. În anul 2003, de pildă, un oarecare Daniel Ungur era condamnat la o pedeapsă de 9 ani pentru un astfel de abuz sexual violent. Pedeapsa i-a fost redusă la doar cinci ani în urma unui apel, însă stat după gratii doar trei. A revenit în libertate fără orice supraveghere de specialitate si a abuzat 14 copii minori, printre mărturii aflându-se si cea a propriului său fiu!

În mod evident, sistemul actual nu functioneaza. Codul penal, vulnerabil la interpretari si modificari, nu este o garantie suficienta care sa ne protejeze copiii. De aceea, am convingerea ca este nevoie sa consacram, chiar prin Constitutie, pedepse radicale pentru pedofili. Integritatea fizica si psihica a copiilor nostri este indeajuns de importanta pentru a fi protejata chiar prin textul legii fundamentale. Romania nu este ”paradisul pedofiliei”, asa cum a fost uneori numită în presa occidentală.