Intalnire cu Dan Voiculescu

Ieri, in ziua in care am inaugurat Felixometrul, Grigore Cartianu a aflat de la Paraschiva Silaghi ca am actionat-o in judecata, ca urmare a declaratiilor sale defaimatoare la adresa mea. Intelegand ca Grigore Cartianu si tovarasii sai de arme nu pot pierde ocazia de a mai bifa cativa felicsi pentru a-si creste prima “politica” de Craciun, consider ca sunt necesare cateva precizari:

1. Procesul “descoperit” ieri a fost initiat de o luna. Asadar, nu-i tocmai o noutate.

2. Paraschiva Silaghi nu a “deconspirat” nimic. Timp de doi ani a sustinut vehement, inclusiv intr-o declaratie notariala autentica si in cadrul audierilor la CNSAS, ca nu a suferit niciun prejudiciu dupa plecarea sa in Germania.

3. Ulterior, Paraschiva Silaghi si-a schimbat radical optiunile, dupa ce a refuzat sa returneze o suma de bani pe care o imprumutase de la tatal meu (presa a dezvoltat subiectul, de exemplu aici). Am mai mentionat detaliile, nu are sens sa le repet. Sper doar ca, intr-un final, doamna Silaghi isi va achita datoriile catre tatal meu, un venerabil domn de peste 90 de ani, care si-a dorit sincer sa o ajute.

4. Toate acuzatiile lansate de Paraschiva Silaghi la adresa mea au fost respinse de justitie. Reamintesc ca, prin Decizia Inaltei Curti de Justitie si Casatie, din balonul de sapun al colaborarii cu securitatea nu a mai ramas decat o nota comerciala, adresata conducerii intreprinderii de comert exterior si nu securitatii, in legatura cu un om de afaceri austriac. Aceasta nota era o obligatie legala pentru oricine se intalnea cu un cetatean strain (va puteti convinge aici). Toate celelalte acuzatii au fost respinse, inclusiv cele lansate de doamna Silaghi, care s-a constituit parte in acest proces. Asadar, Paraschiva Silaghi nu a deconspirat nimic pentru simplul motiv ca nu avea ce sa deconspire.

5. Din pacate, in perioada procesului cu CNSAS, doamna Silaghi a facut o serie de declaratii defaimatoare la adresa mea, si am considerat ca este corect sa ii ofer o sansa, fie de a-si proba acuzatiile in justitie, fie de a-si asuma, in mod oficial, greseala si gravul prejudiciu de imagine creat. Daca instanta va decide ca Paraschiva Silaghi trebuie sa raspunda financiar pentru raul produs, intreaga suma va fi donata pentru copiii institutionalizati. Nu mi-am dorit niciodata bani nemunciti de la nimeni si ar fi fost bine ca si verisoara mea sa gandeasca la fel.

Cat despre dependentii de felicsi, le urez spor la treaba. Felixometrul le va reflecta obiectiv performantele.

Asa cum am mai scris aici, pe blog, un grup de jurnalisti arondati actualului regim au sarcina ca, la orice articol, indiferent de context sau tema, sa bifeze tema Felix. Sub imperativul “niciun articol fara Felix”, ziaristii forteaza subiectele si logica pentru a bifa comanda politica. Nu merge economia, “Felix a blocat-o”. O fluiera publicul pe doamna Udrea la un meci de box, “Felix i-a platit”. Nu atrage guvernul fonduri europene, “Felix e vinovat”. Vine regele in Parlament, “e aranjamentul lui Felix”. Are regele un discurs intelept si echilibrat, “doar atat a reusit Felix”.

De la un punct, poti avea senzatia ca meritele unor ziare sunt masurate pe baza felicsilor pe cap de jurnalist, asa cum a incercat sa sugereze si Sebastian intr-o caricatura pe care am mai publicat-o.

Plecand de la aceasta idee, si incercand sa usureze munca serviciilor de monitorizare ale Cotrocenilor, un grup entuziast de cititori a pus la punct un instrument simplu, eficient si obiectiv pentru masurarea numarului de felicsi pe cap de jurnalist: Felixometrul, pe care il gasiti in coloana din dreapta a blogului. In fiecare saptamana, un soft de monitorizare ne va tine la curent cu competitia acerba dintre felixoclasti (sau felixoctoni) de talie, precum Sabina Fati sau Ioana Lupea, duminica fiind oferit si un binemeritat premiu. De exemplu:

Fie ca cel mai bun sa castige!

Ieri am fost – inspirata decizie! – la concertul lui Engelbert Humperdinck de la Sala Palatului. Eram pregatit, ca sa fiu sincer, sa ma bucur de apusul unui artist exceptional, care la 75 de ani poate oferi mai degraba uriasa experienta a unei jumatati de veac pe scena decat flacara unui creator.

Nici gand. La 75 de ani, Engelbert Humperdinck mi-a oferit o lectie de forta, prospetime si speranta. Am descoperit un barbat drept, in plina vigoare, in plina forta creatoare, care domina scena, din care nu s-a scurs niciun strop de energie. A fost o bucurie sa ascult, de pilda, melodia mea de suflet – My Way – in versiunea unui prieten al lui Elvis, Sinatra sau Hendrix.

Si, inspirat de modelul lui Engelbert, am plecat de la Sala Palatului plin de incredere in destinul Romaniei. Cu demnitate, cu profesionalism, cu verticalitate, cu forta – avem timp si putere sa ne reinventam ca natiune tanara, vie, cu destin.

De la participarea civica articulata si argumentata

pana la socializare prin deprinderea interactiunii cu ochiul “critic” al publicului

e important sa ne pregatim mereu copiii si tinerii pentru succes, competitie, competitivitate.

Ar trebui sa nu uitam, in momentele noastre de scepticism, ca anul 1918 a fost posibil gratie unei generatii exceptionale de romani: inteligenti, fermi, patrioti, cu valori morale nenegociabile.

Modelul lor e mereu in fata noastra.

La multi ani, Romania!