Ian 30

Declaratiile de duminica ale lui Traian Basescu dovedesc un singur lucru: presedintele nu mai are nimic de spus. Desi incearca cu disperare sa-si recapete statutul, abordand bombastic teme prezidentiale – relatia cu NATO si negocierile cu “colegii” din UE – Traian Basescu devine, pe zi ce trece, tot mai lipsit de continut. Un personaj irelevant, ale carui opinii nu mai intereseaza pe nimeni.

De altfel, dupa declaratiile incarcate de frica si furie de la numirea neconstitutionala a lui Cristian Diaconescu in functia de ministru de externe, mitul Basescu s-a destramat ireversibil. Romanii au inteles atunci ca presedintele este depasit, speriat, preocupat exclusiv de rafuieli politice.

Desi isi simte propria neputinta, Traian Basescu refuza sa o accepte. In perioada urmatoare va continua sa ne bombardeze cu parerile sale. Va vorbi despre Consiliul European, desi acolo are un rol strict decorativ, singura sa contributie “strategica” fiind prezenta in fotografia de grup; despre economie, desi nu intelege nimic din acest fenomen; despre nocivitatea sistemului politic al carui principal reprezentant este si despre alte “fixatii” demagogice lipsite de continut.

De fapt, romanii mai asteapta un singur demers de la actualul presedinte: demisia.

Cu fiecare noua aparitie in care va vorbi despre orice altceva, Traian Basescu va continua sa plictiseasca, sa dezamageasca si chiar sa irite.


Ian 29

Observatii remarcabile ale lui Cătălin Stefănescu în Dilema Veche.

E greu de prevăzut direcţia în care se vor îndrepta protestele care au început la noi în urmă cu douăsprezece zile. Însă e unul dintre cele mai consistente momente în care se poate vedea cu limpezime vîrsta felului în care înţelegem lucrurile. Dacă acesta e locul în care întrezărim lumina democraţiei participative, trăim un adevărat moment istoric. Dar dacă, indiferent de rezultatul politic imediat, în urma lui se va aşterne liniştea vechiului fitil, democraţia va fi, pentru noi, în continuare, un joc de artificii la sărbători, un set de bancuri bune, o lungă seară în familie, la televizor.

Si o explicatie utilă pentru reactii politice de tip ”viermi” ori ”mahala ineptă”:

Din negura timpului, la noi, înţelegerea profundă, adevărata situare a semnificaţiei cuvîntului popor s-a învecinat întotdeauna cu ideea, nu tocmai măgulitoare, de prostime. Norodul, gloata, masa, talpa ţării, sărăcimea, ţărănoii, plebea, prostimea, gherţoimea, ţopîrlănimea – sînt doar cîteva dintre cuvintele mai noi sau mai vechi ale limbii române care îmbrăţişează, cu grijă părintească, accepţiunea cuvîntului popor.

Articolul complet aici.

Ian 27

Un peisaj politic poate îngheta, uneori ani întregi sau decenii, fără mutatii semnificative. Si, apoi, poate ”exploda”, se poate restructura în câteva zile:  fulgerător, ireversibil, greu de controlat.

O astfel de perioadă părem să trăim azi – predictiile fiind foarte dificile din cauza mutatiilor rapide si profunde.

Iată de ce as vrea să provoc ”blogosfera” la o leapsă: cum va arăta scena politică românească peste exact o lună: anticipate, suspendare, guvern de tehnocrati, proteste prelungite?

Cel mai inspirat ”analist politic” nu are nevoie de premii: e un vizionar! 🙂

Leapsa mea pleacă spre: Bibliotecaru, Julius, Mihai Voicu, Mordechai, Ovidiu, Victor, Alina Gorghiu, Daniel Constantin, Groparu, Americanul, Ciulea si Turambarr. Si, desigur, spre orice comentator voluntar.

P.S. Păstrăm dovada! 🙂

Ian 25

Traian Basescu nu va demisiona. Si-a pierdut, deopotriva, ratiunea si onoarea. Nu se mai poate controla. Este epuizat politic si intelectual. Sufera de sindromul dictatorului in agonie. Se lupta cu institutiile fundamentale ale statului, presa libera, „agenturili straine” si fantoma comunismului. Traian Basescu a devenit un pericol pentru democratie, libertate si normalitate. A devenit un pericol chiar si pentru el insusi. In consecinta, trebuie suspendat, demis si, probabil, internat pentru a-si redobandi echilibrul personal.

Prin numirea in functia de Ministru de Externe a domnului Cristian Diaconescu, membru UNPR, in locul domnului Teodor Baconschi, membru PDL, fara aprobarea Parlamentului, presedintele Traian Basescu a incalcat articolul 85 din Constitutie care prevede că „dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziţia politică a Guvernului”,  numirea unui ministru se face „numai pe baza aprobării Parlamentului”.

Dar, disperat sa-si salveze functia, Traian Basescu incalca sistematic Constitutia Romaniei, indreptandu-se implacabil spre o noua suspendare, dupa cea din anul 2007.

In mod evident, cat timp va mai detine functia de presedinte, Traian Basescu va ataca tot mai violent presa, Opozitia, protestatarii, militarii, politistii, pensionarii si pe orice cetatean lucid care indrazneste sa ii ceara demisia.

De altfel, sunt convins ca, si in „interventia” de astazi, Traian Basescu se va rafui cu sistemul politic desi, de 22 de ani traieste si prospera in acest sistem, se va rafui cu presa, desi si-a subordonat televiziune publica si un urias aparat propagandistic, se va rafui cu securitatea, desi a recunoscut ca a colaborat constant cu securitatea, „dand un camion de note”, se va rafui cu comunismul, desi a fost inalt functionar in regimul comunist, se va rafui cu cei corupti, desi el insusi si-a „aranjat” o vila in centrul Capitalei.

De fapt, Traian Basescu nu mai vorbeste de foarte mult timp cu romanii. Vorbeste numai cu si despre sine. Daca il veti asculta si astazi, veti intelege ca fiecare acuzatie pe care o lanseaza i se potriveste perfect.

Ian 24

In fiecare zi, natiunea romana solicita vehement o schimbare fundamentala de regim politic. Mai devreme sau mai tarziu, vointa natiunii se va impune.

In aceste conditii, pana la organizarea alegerilor anticipate sau la termen, una din solutiile aduse in discutie ar fi inlocuirea actualului Executiv cu un Guvern de tehnocrati.

Care ar fi, in opinia voastră, reprezentantii societatii civile si ai elitelor profesionale care ar trebui sa faca parte dintr-un asemenea guvern? Cum ati structura voi portofoliile? Care ne sunt profesionistii incontestabili?

Ian 22

Într-o lucrare clasică, Politica între națiuni, Hans Morgenthau scrie (în 1948, moment fată care au existat evolutii semnificative):

”Nu ar fi corect, bineînteles, să spunem că există o relatie direct proportională între populatia unei tări si puterea sa. Pentru că dacă ar exista o astfel de corelatie neconditionată, China, a cărei populatie este estimată la un miliard de oameni, ar deveni cea mai puternică natiune (…) Desi nu este justificat a considera că o tară este foarte puternică doar pentru că populatia sa este mai numeroasă decât populatia din cele mai multe state, totusi nicio tară nu poate deveni sau rămâne o mare putere dacă nu face parte din rândul statelor celor mai populate de pe pământ (…) O comparatie între populatiile Statelor Unite, Australiei si Canadei va face clară relatia dintre dimensiunea populatiei si puterea nationala. Australia are astăzi, într-un spatiu de aproximativ 8.000.000 de kilometri pătrati, o populatie de circa 15 milioane de locuitori, în timp ce populatia Canadei, într-un spatiu de peste 9.000.000 de kilometri pătrati, se ridică la 24,5 milioane. Pe de altă parte, Statele Unite – cu un teritoriu a cărui mărime se situează între cel al Australiei si al Canadei – au o populatie de 234 de milioane, de cinsprezece ori mai mare decât a primeia si de zece ori mai mare decât a ultimei. Dacă ar fi avut populatia Canadei sau a Australiei, Statele Unite nu ar fi devenit cea mai mare putere a globului. Valurile de imigranti din secolul al XIX-lea si primele doua decenii ale secolului XX au adus SUA acest element al puterii nationale” (Hans J. Morgenthau, Politica între natiuni, Polirom 2007, p. 165 – versiuni on-line aici).

Cum apare – din această perspectivă teoretică – analiza la zi a evolutiei demografiei românesti – aflată într-o suferintă cronică fără precedent?

”Trist, dar adevărat! În 2011, s-a înregistrat minimul istoric în ceea ce priveşte numărul de nou-născuţi. Numărul căsătoriilor înregistrate anul trecut s-a înjumătăţit faţă de 2007 (…) Anul trecut, au fost înregistrate doar 105.000 căsătorii, în timp ce, în 2007, 189.200 de cupluri au spus „Da” în faţa ofiţerului de stare civilă. Practic, între 2007 şi 2011 s-a înregistrat o scădere de 45%. Chiar dacă diminuarea numărului de căsătorii este justificată prin modernizarea societăţii şi scăderea populaţiei, trendul descendent din ultimii patru este unul fără precedent. Conform estimărilor făcute de ZF, pornind de la estimările pe primele 11 luni ale anului trecut, în 2011 s-au căsătorit cu 10% mai puţine cupluri ca în anul anterior. Mai şocant, însă, este numărul nou-născuţilor. Pentru prima oară în istoria ţării, s-au înregistrat sub 200.000 de nou-născuţi vii. Un termen de comparaţie contrastant poate fi anul 1990, atunci când s-au născut 314.000 copii. Potrivit estimărilor menţionate anterior, în 2011 s-au născut 195.000 de copii.” (Adevarul.ro)

Ce analiză mai pertinentă si mai obiectivă a stării economice si încrederii sociale decât această gravă involutie demografică, aflată în totală opozitie cu Programul de Guvernare asumat de Emil Boc:

” • asigurarea resurselor umane necesare desfăşurării unui act medical de calitate prin adoptarea măsurilor de creştere a veniturilor personalului medical şi  schimbarea sistemului de salarizare;
 • asigurarea resurselor pentru sănătate la un nivel de 6% din PIB şi alocarea echilibrată a resurselor materiale în profil teritorial;
 • redimensionarea sistemului de asistenţă a mamei şi a copilului vizând sporirea natalităţii şi scăderea mortalităţii infantile şi materne (Programul de Guvernare PDL 2009-2012)”.

Ian 19

In 2007, Traian Basescu, suspendat de Parlament, a fost salvat la referendum pentru ca romanii inca nu ii cunoscusera adevarata natura.

Intre timp, datoria publica s-a dublat, salariile bugetarilor au fost reduse cu 25%, pensile mici au fost impozitate, s-au diminuat indemnizatiile mamelor si nou nascutilor, Guvernul refuza arbitrar sa execute hotarari judecatoresti irevocabile si peste 200.000 de firme mici si mijlocii au dat faliment ca urmare politicii fiscale a regimului Basescu. 

Dupa 5 ani, am invatat cu totii din propriile greseli.

Astazi, peste 90% dintre romani vor demiterea actualului presedinte.

Initiativa cetateneasca de modificare a Constitutiei, care instituie posibilitatea suspendarii presedintelui la solicitarea a un milion de cetateni romani cu drept de vot, se afla in plina campanie de strangere a semnaturilor necesare. Totodata, societatea civila actioneaza pasnic, dar ferm, in piata publica, cerand demisia lui Traian Basescu

In aceste conditii, raspunzand apelului civic si asumandu-si rolul institutional, Parlamentul are responsabilitatea de a demara procedurile de suspendare a presedintelui.

Aceasta este vointa natiunii, a Romaniei Tacute. Presedintele Basescu este repudiat de propriul popor.

Am facut primul pas spre suspendare in anul 2007. Dupa 5 ani si foarte multa suferinta pentru majoritatea romanilor, este timpul sa il facem si pe ultimul.

Ian 16

E o perioada in care romanii simt ca au ceva de spus. Din acest motiv, nu voi scrie, ci va voi asculta.

Pe orice tema la zi pe care o considerati relevanta.

P.S: Echipa de monitorizare a actualizat Felixometrul. O serie de jurnalisti care au rezistat „tentatiilor puterii” au fost remaniati 🙂 , altii, mai zelosi la ordinul de la Cotroceni, au fost promovati in instrumentul de masurat felicsii pe cap de ziarist serviabil…

Ian 15

Stefane Mãria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las’ Arhimandritului
Toatã grija schitului,
Lasã grija Sfintilor
In seama pãrintilor,
Clopotele sã le tragã
Ziua’ntreagã, noaptea’ntreagã,
Doar s’a ‘ndura Dumnezeu,
Ca sã ‘ti mântui neamul tãu! (Doina)

Cat de tonica apare, in tensiunea si apasarea acestei perioade, ziua de nastere a lui Mihai Eminescu: ca o asigurare ca, deasupra ticalosiilor zilnice, adevarul si reperele nu pot fi invinse.

P.S: Condoleante familiei lui Mircea Ciumara, unul dintre intelectualii care au tinut cu tarie sa participe la  inaugurarea Gradinii Valorilor Romanesti. Ma alatur cuvintelor lui Marius Ghilezan de aici.

Ian 14

Drepturile firesti, elementare, moderne ale romanilor din strainatate si, vai, chiar din Romania, ar trebui sa reprezinte o preocupare cotidiana pentru fiecare dintre noi. Iata de ce salut semnalul de alarma tras de Florian Bichir pe tema romanilor din Valea Timocului:

La Spicova, autorităţile sârbe, în complicitate cu Biserica Ortodoxă Sârbă, au încercat dărâmarea singurei clopotniţe româneşti din localitate. Românii din zonă s-au opus şi puţin a lipsit ca incidentul să degenereze… Situaţia românilor din Serbia este extrem de complicată. Minoritatea română nu doreşte decât un drept fundamental: de a se ruga în limba maternă (VALEA TIMOCULUI: Imposibilitatea de a te ruga în româneşte!)

Acest semnal de alarma are la baza o importanta munca de documentare, despre care puteti citi aici:

Aveam să aflu, călătorind în minunata zonă de răsărit a Serbiei, că aceşti fraţi români nu au şcoli în limba lor maternă, merg la biserică pentru a asculta liturghii în limba sârbă, cântate de preoţi veniţi din Bosnia şi uneori chiar sunt nevoiţi să scoată din buzunar bani grei pentru a-şi boteza copiii, a se cununa sau a-şi pomeni morţii. Oamenii aceştia, cu conştinţele mutilate de o istorie potrivnică, au ajuns, în câteva zeci de ani să se creadă „vlahi” în loc de „români” sau să îşi spună, în şoaptă, de teama zilei de mâine, „rumâni”, şi asta în speranţa că autorităţile ţării ai cărei cetăţeni fideli sunt, vor înţelege că măcar sinonimia cuvinteleor „român” – „rumân” – „vlah” îi mai pot scăpa de cel mai mare dintre păcatele unui popor, acela de a-şi pierde limba lui maternă (Romeo Crismaru – Romanii de langa noi). 

Pana la sfarsitul lunii ianuarie, o delegatie a Fundatiei pentru Dezvoltarea Romaniei, formata din profesori de limba romana, juristi, sociologi, va ajunge in Valea Timocului cu materiale didactice si carti pentru a intelege la fata locului cum pot fi sprijiniti – eficient si concret – romanii.

Daca exista in „blogosfera” tineri (sau maturi 🙂 ) care au inca slabiciuni pentru o forma fireasca de solidaritate nationala, se pot oferi voluntari – vor avea rezervat un loc in delegatie.