Întâlnire cu Dan Voiculescu

Va provocam, intr-o postare mai veche (Tinerii si casca), la un dialog pe tema problemelor concrete cu care se confrunta tinerii. Premiul pus la bataie: casca de motociclist a unui campion.

Desi au existat multe raspunsuri substantiale (unele de la prieteni vechi, multiplu laureati in concursuri de gen ) care pot constitui punctul de plecare pentru un dialog mai larg – inclusiv cu finalitate legislativa – casca va merge, in cele din urma, la Elena Alexandru.

Elena Alexandru Says: 

mai 17th, 2012 at 12:11 pm   edit

Pentru un tanar la inceput de cariera care a avut norocul sa se nasca in Romania, problemele sunt multiple. Am spus noroc pentru ca eu am convingerea ca un drum care este ceva mai anevoios te va face mult mai puternic in viitor. Si deci, poate ca e bine uneori ca lucrurile sa nu fie roz si servite pe tava tocmai ca sa putem lupta cu noi insine si sa ne depasim limitele. Asemeni unui conducator de motor, care urca timid prima data, se va lovi de proverbialele gropi de pe drumurle noastre insa va accelera si la urmatoarea groapa va stii ce manevra se impune ca sa fie la adapost ca in final sa aiba o implinire minunata cand va simti … libertatea si adrenalina.:)
Prin urmare, eu ma bucur ca m-am nascut in Romania si ma bucur ca am intampinat obstacole. Insa de aici si pana la a nu reusi sa realizezi nimic desi ai mers in coate taras doar doar ti-ai atinge scopul, crezand in tot acest timp ca efortul tau crancen va fi intr-un final rasplatit este alta discutie. Pentru ca vedeti dumneavoastra, eu am crezut – fiindu-mi insuflat de catre parintii mei – ca viata nu e usoara si trebuie sa lupt si sa muncesc, corect, fair-play ca la final totul va fi minunat. La partea cu finalul s-au inselat. Bine, poate e prematur sa vorbesc despre un final dat fiind faptul ca am doar 25 de ani insa pot mai mult, merit mai mult, dar intrebarea mea este unde sa arat asta?
Ne-ati cerut exemple concrete si am sa incep prin a ma raporta la o situatie de fapt cu care m-am confruntat in Belgia unde am ajuns sa studiez timp de un an prin intermediul programului Erasmus. Ceea ce am realizat acolo a fost ca sistemul este astfel conceput incat tinerilor chiar li se da o sansa. Ei studiaza in acelasi regim ca al nostru (relativ) in sensul in care merg la cursuri si dau examene insa in anul trei ceva se schimba radical: fac practica. Prin intermediul unor contracte cu societati diverse in functie de specializarea fiecaruia, studentii ajung sa faca un internship care face cu siguranta diferenta. Eu am temrinat facultatea de Drept la Universitatea Dunarea de Jos, Galati si dupa ce am invatat constiincios timp de 4 ani, nu am avut restante(da stiu nu am fost student dar eu vroiam sa fiu cea mai cea) am mai ramas un an acasa pregatindu-ma intens pentru examen. Si m-am dus sa dau examen la Baroul Bucuresti, la fel fair – play, fara mijloace de comunicare de nici un fel , eu si capsorul meu. Ce sa vezi, soc si groaza, nu au fost toti fairplay(au copiat cu ce nu va puteti imagina sub umila supraveghere a celor desemnati), si dupa ce s-a terminat examenul am asteptat si 3 luni rezultatele. In cele 3 luni am reusit sa imi gasesc un job la un cabinet de avocatura pe 8 milioane asteptand cu sufletul la gura rezultatul. Ce sa vezi, am picat iar colegii de birou, domnii avocati mi-au transmis sa nu fiu prea suparata pentru ca stiu ei ca examenul a fost aranjat, incat s-a dorit anularea lui, iar pe fondul acestor dicutii s-a intarziat timp de 3 luni afisarea rezultatelor. Perfect si va multumesc!
Revenind la acel internship pe care l-am mentionat mai sus, vreau sa detaliez ceea ce a insemnat pentru facultatea de drept din Galati(fac aceasta precizare tocmai pentru ca am inteles ca la Universitatea Bucuresti si chiar cea din Cluj, lucrurile nu stau chiar asa) stagiul de practica. Am fost dusi la Tribunal si am fost “bagati in sali de sedinta” publice la cate un divort, la cate un viol. Si atat! Am terminat. Asta a fost mult asteptata practica! Si mai mult, sa aflu ca examenul de anul trecut de admitere in Barou a presupus pentru fiecare materie si rezolvarea unor spete – aspect practic.
Aceasta problema a lipsei de practica se traduce si in imposibilitatea de a te angaja pentru ca angajatorii au de unde alege si vor oameni cu experienta. De unde si cum as putea avea? Mai ales pe domeniul meu, nu de alta dar ma angajez si maturator insa nu cred ca ar avea vreo relevanta intr-un cabinet de avocatura.
Si as mai avea ceva de adaugat desi nu este neaparat un fapt general si nu m-am confruntat eu cu el insa m-a revoltat teribil. Cred ca tinerii din zonele rurale au un mare handicap, evident din aceiasi perspective financiara desi sunt muncitori, capabil si mai ales cu mult bun simt. Am avut un asemenea coleg, care suprinzator (nu!) a si reusit sa fie sef de promotie. Insa la examenul de barou a picat. E in regula, am mai auzit, se mai poate intampla. Insa acest baiat a venit sa dea examen la Barou insa nu a avut bani sa isi si asigure cazare in oras asa ca a dormit in masina unui prieten insa a doua zi a arat ca scos din cutie intr-un contrast absolute cu un baiat care a venit imbracat in pantaloni scurti, slapi dar era protejatul unui mare avocat. Superb? Stiu, revoltator!
Ca sa concluzionez(dupa ce mi-am asternut toate frustrarile pe hartie) cred ca cele mai serioase probleme ale unui tanar la inceput de drum sunt:
- Lipsa unui stagiu de practica care i-ar deschide ochii sa stie si ce sa faca cu bagajul de informatii acumulat in facultate
- Lipsa oricarei transparente din orice sistem si implicit frustrarea ca doar acei tineri ale diverselor “personalitati” reusesc
- Pentru tineri din mediul urban, lipsa oricarei sanse decat daca da norocul peste el si nu stiu ce se intampla de ajunge in vizorul cuiva – insa aici vorbim despre cei deosebiti, dar nu vad de ce unui tanar normal care are potential I se refuza orice sansa

Va multumesc si sper sa fi fost suficient de explicita!

Cu stima,
Elena

Felicitari, Elena, vei fi contactata de echipa mea.

Maine, la Comisia pentru buget finante din Senat se va dezbate Proiectul de lege prin care am propus dublarea pedepselor pentru evaziunea fiscala. In conditiile in care, anual, in economia subterana se scurg aproximativ 40 de miliarde de euro, am considerat ca intarirea sanctiunilor pentru evazionisti reprezinta o necesitate evidenta.

Totusi, Comisia pentru cercetarea abuzurilor a avizat negativ acest proiect! Intamplator, in aceasta comisie majoritatea apartine PDL-UNPR. Avizul este doar consultativ, dar, chiar si asa, este greu de inteles de ce Comisia pentru cercetarea abuzurilor a decis sa fie indulgenta cu evazionistii!

Am speranta ca in Comisia pentru buget decizia va fi favorabila dublarii pedepselor. Evaziunea trebuie descurajata prin actiuni concrete, nu doar prin declaratii de bune intentii.

Dupa intocmirea Raportului in Comisie, propunerea legislativa va fi votata de plenul Senatului. Este un proiect apolitic, absolut necesar economiei si societatii romanesti si am convingerea ca toti senatorii responsabili il vor sustine.

Maine va comunic rezultatul votului din Comisie.

Update: Sedinta comisiei s-a amanat, revin la tema cand se va lua o hotarare. 

Pentru ca sportul ne-a oferit (si) momente amare in ultimul timp, va propun o intrebare care va solicita talentele de strateg:

Ce ar trebui facut, pe termen mediu si lung, pentru a readuce sportul romanesc la nivel de excelenta al anilor ’70-’90 din secolul trecut? 

Pentru reimprospatarea memoriei, un citat Wikipedia despre participarea Romaniei la Olimpiada de la Los Angeles:

The Romanian olympic team was phenomenally successful at the games for a modestly populated nation, ultimately placing just under the United States in the gold medal tally. (articolul complet aici).

Dupa ce a distrus economia romaneasca, care a inregistrat in timpul mandatului sau o serie impresionanta de recorduri negative (prabusirea veniturilor populatiei cu peste 30%, dublarea datoriei externe, taierea cu 25% a salariilor bugetarilor, impozitarea ilegala a pensiilor), Traian Basescu a pus gand rau Europei.

In ultima perioada, asumandu-si inadecvat rolul de lider international, domnul Basescu este foarte preocupat de temele externe si emite opinii despre viitorul monedei unice europene, criza din Grecia, consolidarea fiscala, relatiile NATO-UE si alte subiecte care depasesc flagrant competenta unui presedinte incapabil sa-si conduca eficient propria tara.

Pinocchio de Romania, respins de proprii cetateni, tine mortis sa devina Pinocchio de Europa. Europa va rade, dar Romania va continua sa sufere.

Ridicolul nu-l doare pe Traian Basescu, dar prejudiciaza grav imaginea Romaniei. In loc sa-si asume greselile si sa demisioneze, domnul Basescu incearca iresponsabil sa-si internationalizeze erorile.

Un vechi prieten – si “pariu” pe termen lung – al acestui blog este Ionut Budisteanu: am scris despre el inca din 2010, urmarindu-i constant evolutia.

Ultima lui isprava, despre care puteti citi in Libertatea sau Romania Libera, a primit recunoasterea Intel si Institute of Electrical and Electronics Engineers (IEEE).

Bravo lui: a onorat cu supramasura orice speranta pusa in el de profesori sau parinti. 

Sunt curios sa aflu cum credeti ca va evolua situatia economica europeana in urmatoarele 6 luni.

Cum se va “simti” Europa spre sfarsitul lui 2012? 

Chiar asa, inspirati de acest proiect: ce loc special si nestiut din Romania ati vrea sa aratati intregii lumi?

In a doua jumatate a lunii iunie, dupa ce va trece toata agitatia electorala, voi incepe un proiect la care ma gandesc de foarte multa vreme: O noua sansa.

Din motive obiective sau subiective, ce pot tine de noroc, de o alegere neinspirata, de un context nefavorabil, multi dintre romani au pierdut prima sansa de a-si implini destinul, de a-si atinge potentialul, de a se realiza pe plan profesional si social.

Unii au inceput o afacere prea devreme, cand nu erau cu adevarat pregatiti; altii au inceput prea tarziu sau niciodata; unii s-au concentrat excesiv pe scoala, neglijand practica; altii nu au invatat suficient. Unii s-au ratacit printre prea multe incercari, altii nu au incercat niciodata sa-si gaseasca adevarata vocatie. Unii s-au multumit cu foarte putin, altii au tintit totul si nu au obtinut nimic.

In general, a existat la un moment dat o alegere neinspirata care le-a oprit ascensiunea.

Fara un ajutor, o indrumare sau chiar un pic de avant, persoane inteligente, creative, bine structurate, raman intreaga viata in umbra, irosindu-si nedrept inzestrarile.

De aceea, folosindu-mi experienta si cunostintele acumulate in cei peste 40 de ani in care am construit industrii de la zero, am descoperit si am promovat mii de oameni, iar multi dintre ei au devenit apoi proprii lor stapani, mi-am propus sa incep un proiect dedicat unei noi sanse.

Concret: in fiecare saptamana voi sta de vorba cu cei care cred ca merita mai mult si isi doresc sa munceasca cu adevarat pentru o noua sansa. Le voi asculta problemele, voi incerca sa inteleg unde au gresit si vom cauta impreuna cea mai buna solutie pentru a reconstrui un traseu profesional si social reusit.

Nu vom face minuni. Nu va fi un demers populist, nu vom oferi cadouri. Acest proiect NU se adreseaza celor care incearca sa castige fara munca.

Vom analiza onest erorile si vom discuta aplicat despre asumarea unor noi responsabilitati, despre descoperirea adevaratei vocatii si despre efortul necesar unei schimbari majore. Realitatea ofera posibilitati multiple si, uneori, o noua abordare, bazata pe experienta succesului, poate oferi o a doua sansa.

Cazul lui Julio Iglesias, a carui cariera de portar de fotbal la Real Madrid a fost brusc intrerupta de un accident de masina, iar apoi, intr-un nou context, si-a descoperit adevarata vocatie, care i-a adus celebritatea mondiala, reprezinta un exemplu relevant pentru modalitatea in care o noua sansa poate reconstrui destine ce pareau compromise.

Discutiile se vor purta live, de pe blog, prin apel video. Inscrierile, care vor contine datele de contact, o scurta descriere a biografiei dumneavoastra, cu precizarea momentelor decisive, se pot face pe e-mailul coolmogul@yahoo.com, in perioada iunie – august 2012. Pentru detalii accesati Regulamentul Proiectului “O noua sansa.”

A fost nevoie de 7 luni in instanta, impotriva Guvernelor Boc-Ungureanu, pentru ca FACIAS sa mai impuna prin decizia Justiei un principiu care, desi era deja stipulat in lege, nu era aplicat. E vorba despre ajutorul de handicap – vital pentru cateva sute de mii de romani – care trebuia actualizat anual cu indicele cresterii preturilor.

“Cuantumul drepturilor se actualizează anual cu indicele creşterii preţurilor de consum, prin hotărâre a Guvernului” – spunea explicit Legea 448/2006. In ciuda acestui fapt, actualizarea nu a avut loc decat o data, in anul 2008.

Doi fraţi, Cornel şi Victor Duţu, susţinuţi în acţiunea lor de Fundaţia pentru Apărarea Cetăţenilor Împotriva Abuzurilor Statului (FACIAS), au dat în judecată Guvernul, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, precum şi Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Bucureşti în noiembrie 2011, iar procesul a început în 7 februarie 2012, la Curtea de Apel Bucureşti. Decizia în acest dosar a fost pronunţată în 3 aprilie, instanţa obligând Guvernul să actualizeze anual ajutorul de handicap.“Obligă pârâtul Guvernul României la adoptarea hotărârii în aplicarea dispoziţiilor art. 58 alin. 13 din Legea nr. 448/2006. Anulează cererea având ca obiect obligarea la adoptarea «actelor normative subsecvente»”, potrivit deciziei instanţei. (stirea completa: mediafax.ro)

Avand in vedere schimbarea de Guvern – care ar fi adus oricum un mult mai mare respect pentru lege, inclusiv cea de mai sus – vorbim in primul rand de inca un triumf al dreptatii impotriva unui stat portocaliu cinic, talhar, dispus oricand sa faca rau celor “ramasi in urma”, celor mai slabi, celor care se confrunta cu greutati.

Am castigat recent, la o licitatie in scopuri caritabile, casca unui campion de motociclism viteză: Cătălin Cazacu.

Cum obiectivul umanitar a fost atins, cred că si Cătălin s-ar bucura dacă obiectul licitat ar ajunge în mâinile unui tânăr pasionat, care ”se dă cu motorul” ceva mai des ca mine .

Iată de ce vă provoc – pentru ca subiectul ma preocupa inclusiv legislativ – la o dezbatere cu termen limită (orientativ) 1 iunie:

Care sunt cele mai acute probleme ale unui tanar la inceput de cariera? Oferiti exemple concrete.

Autorul celui mai interesant si mai argumentat raspuns primeste casca.