Mar 26

Infrangerea Elenei Udrea in congresul PDL a spulberat fragilul echilibru emotional al domnului Basescu.

Furios, frustrat, ranit in orgoliul de mascul alfa incapabil sa-si protejeze teritoriul, Traian Basescu a dat masura suprema a neputintei sale: s-a filmat dand spasmodic din mana, ca o papusa de lemn uitata pe bordul unei masini comuniste.

Luni, trezit din aburii furiei, a incercat sa schimbe agenda publica printr-o scrisoare deliranta adresata Parlamentului. Mesajul, care sintetizeaza demagogia basesciana din ultimii ani, abunda de termeni ultimativi ce incalca, in mod evident, echilibrul institutional reglementat de Constitutie.

Astfel, cu scurt-metrajul din ziua congresului PDL si ultimatumul neconstitutional adresat Legislativului, Traian Basescu a intrat ireversibil in sfera ridicolului, a minoratului politic. Strident si inconsistent. Vesel si iresponsabil.

Evident, nimeni nu l-a mai luat in serios. A fost fie ironizat, fie ignorat. Insa, din pacate, dezechilibrul persoanei se transfera asupra institutiei. Functia de presedinte al Romaniei a fost redusa de Traian Basescu la dimensiunile minuscule ale unui saltimbanc. Pe termen scurt, putem rade. Insa, pe termen lung, se impune o reactie institutionala serioasa si ferma.

Romania este o tara, nu un cabaret. 20 de milioane de romani au nevoie de institutii serioase, de solutii economice si sociale, de credibilitate externa. 20 de milioane romani au nevoie de un presedinte care sa ii reprezinte cu onoare in lume, nu de un presedinte ajuns de rasul lumii. Un presedinte atat de slab precum Traian Basescu, intrat pe spirala derizoriului, reprezinta o vulnerabitate pentru Romania pentru ca este predispus la orice compromis intern si extern.

De aceea, cat de curand, dupa ce rasul se va fi oprit, este absolut necesar ca toti cei responsabili pentru destinul Romaniei sa decida cand si cum vor reface increderea in Presedintia Romaniei, institutie fundamentala a democratiei.

 


Mar 26

Cum vi se pare actualul context politic pentru Partidul Conservator? Idei? Sugestii?

Mar 18

La finalul saptamanii trecute, a fost promulgata Legea privind dublarea pedepselor pentru evaziunea fiscala, devenita, dupa publicarea in Monitorul Oficial, Legea 50/2013.

S-a incheiat astfel un traseu legislativ lung, marcat de ample dificultati generate de opozitia inexplicabila a unor forte politice care au incercat totul pentru o bloca instituirea unui regim sanctionator sever pentru evaziune. Amintesc doar de punctul de vedere oficial al ultimului Guvern PDL care a propus respingerea proiectului si de votul “impotriva” dat de parlamentarii aceluiasi partid.

Din fericire, in promovarea acestui proiect, am beneficiat de sustinerea deschisa si ferma a opiniei publice, a unor importanti reprezentati ai corpului diplomatic acreditat la Bucuresti, cu care am corespondat si care mi-au transmis constant interesul real pentru aceasta tema, precum si a liderilor Comisiei Europene, care au solicitat permanent Romaniei sa adopte masuri hotarate pentru combaterea economiei subterane. Le multumesc tuturor celor care au inteles ca dublarea pedepselor pentru evaziunea fiscala este esentiala pentru Romania.

Din acest moment, avem cadrul legislativ necesar pentru a atrage din economia subterana in zona fiscalizata cel putin 2 miliarde de euro in fiecare an.

Acum avem instrumentele, dar trebuie sa vrem si sa stim sa le folosim! Sa intarim controlul la marii evazionisti, sa nu hartuim micii antreprenori care isi respecta obligatiile fiscale si, nu in ultimul rand, sa asiguram conditiile necesare pentru ca ANAF si celelalte institutii cu competente asemanatoare/complementare sa devina un corp de elita al administratiei romanesti.

Asigurand disciplina fiscala si stimuland un model economic onest, bazat pe respectul legii, al consumatorului si al concurentei, Legea nr.50/2013 poate marca o noua etapa in dezvoltarea Romaniei.

Mar 15

Cine e vinovat pentru aceasta perceptie umilitoare despre Romania?

Mar 08

Am spus-o si jurnalistilor: felicitari echipei Steaua si stelistilor pentru o performanta sportiva remarcabila.

Ce spune „blogosfera”: ne calificam 🙂 ?

Mar 07

Aceasta intrebare a fost pusa astazi de Traian Basescu, de la tribuna Academiei Romane, referindu-se la rezultatul referendumului din 2009. Perfecta intrebare. Iar primul care ar trebui sa raspunda este chiar cel care o lanseaza.

Respectam un vot larg majoritar popular, domnule Basescu?

In 2009, la intrebarea „Sunteţi de acord cu trecerea la un Parlament unicameral în România?” au votat „DA” 6.740.213 de romani, reprezentând 77,78% dintre cei care s-au prezentat la vot.

In 2012, la intrebarea „Sunteti de acord cu demiterea Presedintelui Romaniei, domnul Traian Basescu?” au votat „Da” 7.403.836 de romani, reprezentand 87,52% dintre cei care s-au prezentat la vot.

Deci, cum ramane cu „respectarea unui vot larg majoritar popular”?

In mod normal, orice presedinte care avea in cv-ul sau momentul iulie 2012, cand a sfidat vointa a 87% dintre romanii care s-au prezentat la vot, n-ar mai fi indraznit niciodata sa vorbeasca public despre „respectarea unui vot larg majoritar popular”. De rusine, daca nu din inteligenta politica.

Insa presedintele Masaverde nu este deranjat de asemenea „impedimente”, din contra, este imun. Si este dispus sa faca orice pentru a-si prelungi imunitatea la raspundere politica, la valori democratice si, nu in ultimul rand, la dosare penale suspendate exact de procurorul pe care vrea sa il numeasca in fruntea Parchetului General.

Insa nimic nu este vesnic. Nici macar imunitatea domnului Traian Basescu.

Mar 04

Aceasta tema este, de ani buni, subiectul central al discutiilor dintre guvernele de la Bucuresti si oficialii europeni. Intr-o negociere exista insa momente cand este mai util sa propui o noua abordare decat sa te izbesti monoton de un refuz. O usa poate fi deschisa in multe feluri, nu doar incercand sa o spargi cu capul.

In ultimii ani, pe tema Schengen, domnul Basescu si echipa sa si-au folosit capul fie pe post de “ghiocel”, fie de “berbece”.

Romania are nevoie de spatiul Schengen. Dar si spatiul Schengen are nevoie de Romania. Oare cat au pierdut, direct si indirect, transportatorii si firmele germane, franceze, italiene, spaniole, olandeze, austriece din cauza intarzierilor generate de controlul de la granita cu Romania? O suta de milioane de euro? Un milliard? Poate mai mult.

Din 2010 pana astazi ce a facut presedintele numit Traian Basescu pentru a explica partenerilor europeni, cu cifre si date obiective, ca Europa are nevoie de Romania in spatiul Schengen? Unde sunt cercetarile de piata? Unde este cooperarea institutionala cu organismele reprezentative ale mediului de afaceri german, francez, italian sau spaniol, afectat de ingradirile de la granita cu Romania. Au lipsit cu desavarsite. Din pacate, strategia Basescu in politica europeana nu a depasit nivelul “S’il vous plaitmonsieur!”. Nu merge asa.

Daca vrem sa fim parteneri cu drepturi egale, trebuie sa actionam exact de pe acest statut. Nu trebuie sa cerem compasiune, intelegere sau ajutor, ci sa prezentam cu inteligenta si profesionalism interesele si oportunitatile comune. Daca vom actiona astfel, spatiul Schengen va deveni realitate, nu doar un obiectiv ratat sistematic.