Sep 30

Am citit Motivarea deciziei din 8 august a Cameliei Bogdan.

Am crezut ca macar Motivarea va contine probe directe sau indirecte impotriva mea. Nici urma de probe !

Asadar, am depus o plangere penala impotriva Cameliei Bogdan si a lui Mihai Mihalcea pentru savarsirea infractiunii de represiune nedreapta prevazuta de art. 283 alin. 2 Cod Penal care se pedepseste cu inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica.

Conform Constitutiei, nimeni nu se poate situa deasupra legii. Am incredere in magistratii corecti, cei datorita carora statul de drept suprevietuieste in Romania.

Sunt hotarat – iar consecventa ma caracterizeaza – ca acest dosar sa fie judecat, in continuare, atat de instantele din Romania, cat si de cele din Europa.

Nu pot lasa ca tot ce am realizat in aceasta viata, prin munca cinstita, sa fie umbrit de o mare nedreptate.


Sep 29

Am auzit ca Basescu a delirat, din nou, la Brașov.

A afirmat ca Trustul Intact a fost fondat cu banii Crescent, care ar fi fost de fapt banii Securității.  O minciuna ordinara!

CRESCENT COMERCIAL MARITIME CO. LTD. NU A AVUT NICIODATĂ ACCES LA BANII SECURITĂȚII!

Pe acest subiect am castigat deja un proces cu Bacanu in anul 1997, conform hotararii 531/08.04.1997. Basescu se intoarce la mizerii dovedite a fi neadevaruri pentru ca altceva nu mai poate.

Cu aceasta ocazie, am încercat sa realizez ce a făcut bun, trainic si cinstit Basescu in viața lui. Ce rămâne in urma lui?

Dar tot gândindu-ma la realizări, am deschis aparatul de radio (sunt permise cele cu baterii) pe Romantic FM.

Am fondat acest post de radio, ca parte a grupului Intact, in urma cu circa 20 de ani. De atunci, muzica lui imi unge sufletul, mie si altor cateva sute de mii de romani.

Asta am făcut eu, Basescule, si nu cu banii Securității!

Sunt mândru ca am fondat Romantic FM, un post de radio care a rezistat mai bine de 20 de ani si va rezista in continuare, multa vreme, prin copiii si nepoții mei.

Basescu, tu ce ai realizat?

PS : Lasa in pace jurnaliștii! Lupta-te cu mine!

Sep 21

Lucrarea ,,Uniunea Social Liberala – ideea care l-a ingenuncheat pe Basescu Traian” a fost lansata  la sfarsitul lunii martie 2014 si, din marturiile publice, am tras concluzia ca  s-a bucurat de atentie, a provocat numeroase reactii, multe dintre ele avand substanta analizei atente. Volumul s-a epuizat si am considerat ca este un gest normal, de respect pentru public, sa dau curs cererii pentru o suplimentare de tiraj care va fi difuzat impreuna cu Jurnalul National. De altfel, ingemanarea celor doua produse intelectuale nu este intamplatoare:  cred ca ele se completeaza si se potenteaza reciproc, ziarul pe care l-am infiintat in urma cu doua decenii fiind  promotorul si sustinatorul multor idei care sunt dezvoltate in lucrarea de fata.

Reeditarea acestui volum este justificata si de faptul ca, dupa o jumatate de an de la startul lui spre public, ideile pe care le-am prezentat si sustinut sunt pe deplin actuale.

Referindu-se la carte, actualul Presedinte al Senatului si probabil viitorul Prim–ministru vorbeste despre USL ca o istorie care merita sa fie aflata, mai ales ca acest proiect politic nu si-a indeplinit cu totul misiunea.

Regimul Basescu, aflat in agonie, in ultimele luni de mandat, se comporta ca o fiara turbata. El reuseste sa faca victime, ultimele inscrise pe lista lui de adversari. Faptul ca a reusit sa obtina o condamnare impotriva mea, nu inseamna ca m-a si infrant. Dimpotriva, regimul lui este ingenuncheat si infrant in fata istoriei.

Din postura de detinut pentru delict de constiinta, adaug cateva reflectii menite sa deschida si mai larg interesul pentru proiectul politic cel mai cuprinzator la care am participat ca initiator si caruia i-am devenit si cronicar.

In opinia mea, totul a pornit de la o discutie pe care Basescu a avut-o cu doamna Lia Roberts, o romanca cu cetatenie americana, sefa republicanilor din statul Nevada si consulul onorific al României la acea vreme, care si-a anuntat in 2004 intentia de a candida la alegerile prezidentiale, în calitate de independent.

Am stat indelung de vorba cu doamna Roberts, iar concluzia acestor discutii a fost ca Romania avea nevoie de o schimbare, recunoscand totodata ca sarcina nu este deloc una usoara.

In perioada respectiva, 2003 – 2004, Basescu a aflat cum intentiona doamna Roberts sa procedeze daca nu si-ar fi retras candidatura, daca proiectul sau ar fi reusit.

Conform Constitutiei, Presedintele Romaniei nu avea prea multe parghii la indemana pentru a schimba lucrurile. Dar avea totusi in putere nominalizari importante la institutii de mare impact.

In principal, in zona informatiilor (serviciile secrete) si in zona deciziilor finale judecatoresti (prin numirile magistratilor).

Pentru traseul de punere in practica a gasit categoria procurorilor. Astfel a transformat tara intr-o tara a procurorilor.

Problema nu era conceptul, constructia sistemului, ci scopul folosirii lui.

Daca acest sistem ar fi fost folosit pentru asanarea societatii romanesti (de care era si mai este inca mare nevoie), planul ar fi putut sa schimbe Romania in bine.

Din pacate, cel mai slab presedinte pe care l-a avut vreodata aceasta tara a construit si a folosit sistemul pentru controlul discretionar al societatii romanesti, impotriva propriului popor pe care l-a umilit transmitandu-i explicit ca traieste intr-o tara de mana a doua si l-a invitat sa-si caute prosperitatea peste granita, l-a izolat arbitrar la limita spatiului Schengen, l-a sufocat de saracie, de grijile zilei de astazi si de maine.

A functionat perfect gandirea dictatoriala a celui care nu-si asuma incompetenta economica, politica, a celui care foloseste pe toata lumea, dupa care ii arunca si distruge tot ce nu poate controla.

Iar pentru regimul sau politic, eu am avut intotdeauna un mare defect: nu au avut cum sa ma controleze, sa ma sperie sau sa ma intimideze. Poate de aceea s-a si ajuns, in final, la dosarul ICA. Dosar redeschis, printr-o coincidenta, in 2007, anul in care am fost presedintele comisiei care l-a suspendat pentru prima data pe Basescu Traian.

Sep 18

Fara un motiv anume, am trecut zilele aceastea in revista intalnirile pe care le-am avut in ultimii 10 ani cu Traian Basescu.

Ne-am intalnit de putine ori in aceasta viata, iar de fiecare data au existat martori care pot confirma oricand cele discutate.

Prima data, in 2000, cand Basescu a candidat la Primaria Capitalei.

Atunci, prietenul meu, George Copos a insistat sa vin la el, la Hotelul Crowne Plaza, sa ma intalnesc cu Basescu. Pe Copos este greu sa-l refuzi, asa ca m-am dus.

Am intalnit un om slugarnic, care a inceput sa ma roage, punandu-si cenusa in cap, sa trec cu vederea o exprimare nepotrivita la adresa mea.

Il interesa ce ar trebui sa faca pentru ca trustul de presa fondat de mine sa-l mediatizeze intens, intr-un mod pozitiv, sa nu-l mai critice – cu alte cuvinte, sa-i fie obedient.

I-am replicat ca nu poate si nu trebuie sa faca nimic pentru ca, in calitate de candidat, va fi cu siguranta in atentia presei.

Imi amintesc ca, ulterior, m-a sunat, de cateva ori, cu diferite cerinte referitoare la aparitiile sale la TV. Se ruga frumos de mine, rusinos de frumos. La aceste discutii au asistat diferite persoane care se aflau la acel moment in biroul meu (unde, in stilul care ma caracterizeaza, purtam marea majoritate a apelurilor pe difuzor)

 O alta intalnire, la câteva zile după ce câştigase prezidenţialele.

I se părea că nimeni nu-l poate refuza. Discutia a avut loc in biroul meu de la Senat. Acolo, deşi m‑a rugat insistent sa-l ajut sa-si puna oamenii la şefia celor două Camere ale Parlamentului, l‑am refuzat categoric explicandu-i ca am participat la alegeri in alianta cu PSD si ca vom vota propunerile acestui partid, respectiv Nicolae Vacaroiu la Senat si Adrian Nastase la Camera Deputatilor. Si asa am si facut!

Respingerea categorica a acestei rugaminti l-a determinat pe Basescu sa ma ameninte raspicat: « O sa va para rau ! », dand cu pumnul in masa si parasind biroul.

In aceeasi perioada a avut loc si poate cea mai cea mai cunoscuta intalnire a mea

cu servilul Basescu, cea in care el a recunoscut ca se „căciulise“ la Grivco (un episod relatat cu detalii in cartea „Uniunea Social Liberala – ideea care l-a ingenuncheat pe Basescu Traian”).

 Tot George Copos a mijlocit, undeva la sfarsitul anului 2004, o discutie la Cotroceni ceruta insistent de Basescu.

Era disperat ca nu avea majoritatea in Parlament si nu putea forma un guvern stabil.

Dupa o ora de discutii, am fost de acord ca PUR sa preia trei portofolii in Guvernul Tariceanu: George Copos – vicepremier, Codrut Seres -Ministerul Economiei si Comertului iar Sorin Vicol – ministru delegat pentru coordonarea autorităților de control.

Pe de alta parte, Marko Bela confirmase deja participarea la guvernare, iar un lucru era atunci cat se poate de clar: Romania avea nevoie de un guvern stabil. Ne aflam in perioada de pre-aderare la Uniunea Europeana, iar o posibila criza guvernamentala ar fi putut pune in pericol procesul de aderare. Acesta a fost motivul principal pentru care am acceptat.

In plus, PUR avusese cu PDSR un acord pentru alegeri, nu si pentru guvernare. Deci, fata de acestia, nu incalcam nicio intelegere scrisa sau verbala.

Din nou, si la aceasta intalnire, Basescu Traian s-a comportat cordial, prietenos.

A urmat discutia de la restaurant.

Intalnirea, solicitata tot de el, a fost organizata printr-un „prieten” al sau care, ulterior, a inteles, la randul lui, ca acest om nu merita prietenia nimanui (asa cum si George Copos a inteles, mai tarziu).

Scopul intalnirii era dorinta lui Basescu de a scoate UDMR-ul de la guvernare.

 Am mai avut o convorbire la Cotroceni.

Atunci cand Basescu urmarea debarcarea lui Tariceanu. Mi-a spus exact asa: „Domnule Profesor, sunteti nascut in ’46, deci suntem apropiati ca varsta. Nu mai mergeti pe mana unui cal mort. Tariceanu nu are niciun viitor„.

Am replicat ca nu merg pe mana nimanui.

Nici acum nu inteleg ce vroia sa puna la cale, dar vazand ca nu sunt cooperant a schimbat discutia.

La toate intalnirile a incercat sa fie simpatic sa-mi castige increderea si sa colaboram politic.

De fapt, a cautat permanent sa-mi castige bunavointa, crezand ca astfel trustul de presa fondat de mine va fi sensibil la solicitarile lui de mediatizare pozitiva.

Aceste intalniri fara niciun rezultat pentru el, au condus la cavalcada de atacuri publice, la persecutia trustului de presa, la controale abuzive, la dosarul CNSAS si, in final, la dosarul ICA.

Sep 07

In ultima perioada m-am gandit, in mod egoist, la mine.

Insa gandindu-ma la mine, fara sa vreau am ajuns sa ma gandesc la voi, la familia mea. Dar aceste ganduri imi apartin si nu este cazul sa le fac publice.

Am noroc de foarte multa iubire – pe care o simt cu toata fiinta mea – din partea familiei. De asemenea, ma simt norocos ca am puterea sa nu fiu afectat de ura vrajmasilor.

In schimb, dupa ce am stat de vorba cu voi, cei dragi din familia restransa, familia mare si familia foarte mare, am ajuns cu gandul la ticalosi, fiinte fara onoare, invidiosi si razbunatori.

Ura lui Basescu ma face mai puternic, mai demn, mai curajos.

Intorcandu-ma la mine, m-am gandit la rezultatele muncii mele care au fost intodeauna la vedere, transparente oricand, pentru oricine.

Sute de milioane de euro taxe si impozite platite la stat (conform datelor disponibile pe site-ul ministerului de finante – 326 de milioane de euro numai in ultimii 10 ani), zeci de mii de locuri de munca in companiile pe care le-am fondat, cel mai puternic grup romanesc de presa urmarit zilnic de cca 10 milioane de romani, fundatii cu scop umanitar dar si cu scopul promovarii inteligentei si performantei tinerilor (5.000 de tineri talentati sustinuti de Fundatia pentru Dezvoltarea Romaniei).

Evident insa ca cea mai mare realizare ramane Familia, copiii mei minunati, nepotii mei dragi si prietenii mei de suflet (unii dintre ei ca si copiii sau fratii mei).

Simt ca misiunea mea e departe de a se fi incheiat. Am indeajuns de multe resurse interioare pentru a gandi si concretiza lucruri.