Ian 25

Puțini vorbesc despre asta: nu e breaking news. Și totuși, e o temă de o importanță și de o gravitate excepționale care va ajunge să fie de interes – ca multe altele – abia atunci când efectele vor fi greu de reparat.

În 2016, România se confruntă cu o provocare importantă.

Este vorba de neimplementarea condiționalităților ex-ante până la 31 decembrie 2016 care va pune o presiune uriașă pe bugetul de stat. Prin aceste condiționalități, fiecare stat membru UE garantează existența condițiilor prealabile necesare pentru utilizarea eficientă a fondurilor europene structurale și de investiții.

Marile proiecte aprobate de Comisia Europeană dar neterminate în perioada de programare 2007-2013 trebuie obligatoriu finalizate fie prin procesul cunoscut sub denumirea de fazare, fie din resurse financiare proprii care, în mare, provin tot din bugetul de stat deoarece beneficiarii sunt autorități publice sau companii de stat.

În caz contrar, există un risc major în implementarea fondurilor structurale și de investiții pentru perioada 2014-2020.

PS: Am vrut astfel să mă asigur că acest risc se știe de acum, din ianuarie 2016 și nu va ajunge să fie, în decembrie 2016, o nouă tristă constatare.

 


Ian 22

Una dintre tezele prezentate pe larg în cărțile mele se referă la managementul riscului accesării și gestionării fondurilor europene.

Perioada de programare 2014-2020 are un nivel de corecție financiară aplicat de Comisie (art.22, alin.7 din Regulamentul UE nr.1303/2013) sub forma unei rate forfetare determinată pe baza raportului dintre media ratelor finale de succes pentru toți indicatorii de realizare și toate etapele cheie de implementare dintr-un cadru de performanță, și rata finala de succes a indicatorului financiar din cadrul de performanță respectiv (denumit coeficient de succes/absorbție).

Altfel spus, mai concret și mai puțin științific, dacă în cazul României coeficientul de succes/absorbție va fi sub 50%, ni se va aplica o rată forfetară de 25% care poate ajunge însă până la 5% – dacă coeficientul de absorbție va fi sub 65%.

Reducerea cofinanțărilor proiectelor din fonduri europene sau pierderea unor fonduri vor avea un impact direct asupra dezvoltării României.

Am spus-o întotdeauna și o reafirm: banii Europei nu sunt un moft, ci șansa României de a intra cu capul sus în lumea civilizată.

Ian 19

Ninsorile din ultimele zile mi-au amintit de iarna din 1954 când nu mai circulau trenurile.

În acea iarnă (aveam 7 ani) am mers cu părinții mei 12 km pe jos, prin nămeți, la un botez în comuna Frunzănești.

L-am întrebat atunci pe tata de ce trebuie să suferim de frig.

Mi-a răspuns: ‘’Suntem nași la Botez. Ne-am dat cuvântul de onoare și trebuie să ajungem’’.

Așa mi-a spus tatăl meu, Dumnezeu să-l aibă în pază!

foto prof DV cu tatal sau

Ian 11

Observ ca opinia publica e preocupată, la început de an, de două mari subiecte: câți copii are Borcea și câte cărți a scris Voiculescu. Mi se reproșează că sunt prolific, că am scris zece cărți. Cu toată modestia, nu mă voi opri aici.

Aș fi înțeles să stârnesc asemenea reacții dacă scriam despre turboreactoare. Se întâmplă însă ca toate aceste cărți să trateze subiecte care se subscriu disciplinei economiei, pe care, de altfel, am avut plăcerea să o predau la ASE timp de 15 ani.

Pentru opinia publică, vreau să clarific:

Da, am timp. Evident, nu dispuneam de același timp înainte, drept pentru care îi enervez pe unii cu aceste volume, motiv de a-și exersa cunoștințele de matematică elementară, făcând calcule cu privire la presupuse date de eliberare.

Da, atâta vreme cât există o lege în vigoare, nu cred că fac nimic ilegal.

Da, scriu. Scrisul nu mi-e străin. Am mai scris vreo 20 de cărți înainte, pe subiecte de macroeconomie.

Da, ASE-ul a considerat de cuviință să aibă un curs propus de mine, pe care l-am susținut timp de 15 ani. ASE este, de altfel, ultima instituție care figurează pe cartea mea de muncă – amatorii de senzații tari o pot găsi aici.

Vă mulțumesc pentru preocuparea pe care o arătați pentru lucrările mele, precum și pentru promovarea nesperata pe care o faceți atât acestora, cât și mie personal. Vă asigur că vă voi ține la curent cu următoarele apariții, chiar aici, pe blog. Stay tuned!

P.S. Cine dorește să cumpere cărțile mele, le găsește pe elefant.ro.
Ian 10

În urmă cu mai puțin de o lună atrăgeam atenția asupra deficitului la fondul de pensii estimat în prezent la circa 20 de miliarde de lei. În 10-15 ani sistemul public de pensii va intra în colaps datorită unei proaste gestiuni a fondului după 1990 și a sporului demografic negativ.

Însă acest deficit nu include suma de aproximativ 1 milion de euro necesară lunar acoperirii pensiilor speciale ale celor 3.400 de parlamentari – cât a avut România din 1990 până în prezent (calcul făcut pentru un singur mandat pentru fiecare parlamentar). Iar indemnizațiile variază între 1.500 lei si 5.500 lei.

Apare firesc întrebarea: de unde se vor lua aceste fonduri?

Indiferent de sursă (din bugetul asigurărilor sociale sau din bugetul Camerei Deputaţilor şi al Senatului, adică tot din bugetul de stat) măsura este o ofensă adusă părinților nostri, cei care au contribuit o viață întreagă pentru o pensie cinstită.

O ofensă adusă de un sistem nedrept care nu gaseste 700.000 lei pentru finanţarea singurului cămin pentru bătrâni nevoiaşi din judeţul Botoşani. Din lipsa de fonduri, 54 de bătrâni, cu venituri foarte mici, fără casă şi fără rude apropiate riscă să ajunga in strada in plina iarna. (stirea aici)

In exercitiul mandatului de senator, am incercat sa blochez de fiecare data masurile injuste care afectau pensionarii, victima predilecta a dictatorului Basescu.

In 2011, spuneam ca sunt bani pentru pensii, numai ca fie sunt folositi iresponsabil, fie sunt lasati sa se scurga in economia subterana, finantand interese oculte. Dar si ca banii pensionarilor sunt in economie neagra si ca, la momentul potrivit, vor fi folositi pentru a finanta campanii electorale – iar cei 4 ani scursi de atunci si dosarele de la DNA au demonstrat ca aveam dreptate.

Numai solidarizarea opiniei publice, a sindicatelor, pensionarilor si a executivului poate salva onoarea celor care au votat aceste pensii si poate corecta suita de erori si abuzuri din trecut care compromit o reformă necesară.

PS: Celor care acum se gandesc la mine ca la unul dintre beneficiarii acestei indemnizatii speciale, le reamintesc ca in ambele mandate de senator mi-am donat indemnizatia de parlamentar pentru copiii care fac performanta.

Ian 06

Am analizat zilele acestea, pentru una din cărțile la care lucrez, mai multe studii de macroeconomie (relaţia dintre competiţie, competitivitate şi destinul naţiunilor e una din micile mele ”fixaţii teoretice” – şi e micro-disciplina academică pe care am dezvoltat-o la ASE timp de 15 ani).

Pornind de la acestea, așa cum obișnuiesc la începutul fiecărui an, m-am gândit la provocările și direcțiile în care este necesar să acționăm în anul care tocmai începe. Cu atât mai mult cu cât timpul a demonstrat că, în mare parte, ele s-au dovedit reale și elocvente.

În 2016, printre două scrutinuri electorale, România va trebui să continue pe drumul pe care a plecat și să ia măsuri noi în ceea ce privește:

    1. deschiderea internațională – Pe lângă relațiile extrem de importante din zona euro-atlantica, care trebuie, în continuare, consolidate, este oportun să dezvoltăm proiecte comune și cu alte economii puternice, cum ar fi: India, Brazilia, China sau Argentina, precum și cu statele aflate în curs de dezvoltare din Africa și Asia, în care produsele și specialiștii români se bucură de o bună reputație;
    2. comerțul exterior – Este necesară o imbunătățire a structurii import/export în sensul creșterii ponderii la export a produselor înalt prelucrate și la import, a ponderii materiilor prime și a produselor semi-prelucrate;
    3. piața muncii – Creșterea locurilor de muncă în domeniul serviciilor, în paralel cu locurile de muncă în producția de bunuri;
    4. creșterea demografică – Găsirea unor soluții pentru a combate căderea demografică care se conturează în anii 2020 și diminuarea impactului creșterii numărului populației într-un ritm superior creșterii numărului locurilor de muncă;
    5. dezvoltarea, prin resurse interne, a unei puternice clase de mijloc – Este vitală continuarea măsurilor fiscale și financiare pentru susținerea clasei de mijloc, motorul oricărei economii sănătoase;
    6. stimularea initiațivei private prin măsuri de încurajare eficientă a intreprinderilor mici și mijlocii, a profesiilor liberale, a inițiativei private în rândul tinerilor. Iar acum prioritatea o reprezintă PFA-urile – cele care au avut cel mai mult de suferit după intrarea în vigoare a noului Cod Fiscal de la 1 ianuarie 2016;
    7. sistemul de pensii – Este necesară determinarea soluțiilor pentru un mix eficient între pensiile de stat, pensiile private și pensiile speciale;
    8. sistemul social – Regândirea ajutoarelor sociale astfel încât scopul să fie reducerea fenomenului sărăciei extreme. Existaăacum capacitatea de a asigura, fără a afecta echilibrul bugetului public, un FOND DE SOLIDARITATE pentru categoriile vulnerabile;
    9. reîntregirea familiilor române – România trebuie să promoveze un program amplu cu măsuri eficiente de repatriere a românilor care lucrează in străinătate;
    10. reconciliere și solidaritate socială – Măsuri adecvate pe categorii de vârstă respectiv: 21-33 ani, 34-49, 50-67, 68 +.

Avem resurse interne pentru dezvoltare și le putem valorifica cu o strategie economică serioasă, pe termen lung, competență managerială și responsabilitate guvernamentală.

Dincolo de răfuieli și mize electorale, acestea sunt adevăratele provocări ale anului 2016.