După cum vă spuneam săptămâna trecută, am fost plecat câteva zile din țară. Nu am să vă încarc cu detalii despre investigațiile mele medicale – totul a decurs bine până acum. În mod previzibil, urmează operația.

Vreau însă să vă povestesc o întâmplare reală, la care vă invit să vă gândiți.

Întâmplător, în una din aceste zile în care am fost plecat, am avut o scurtă discuție cu un cetățean britanic. Printre altele, la un moment dat, l-am întrebat cu ce se ocupă în Anglia. Mi-a spus că are o fabrică cu peste 3.000 de angajați care produce mobilă de bucătărie, cu o cifră de afaceri de sute de milioane de euro. Un domeniu nou și interesant în care și românii ar putea investi, m-am gândit eu.

L-am întrebat care este durata medie de viață pentru mobila de bucătărie. Conform experienței sale, aceasta ar fi de 7 ani – mi-a spus el.

Bun și după ce piața de mobilă se va sătura, pentru cine mai fabrici? l-am întrebat.

Închid temporar fabrica până când crește din nou cererea!, a replicat el.

Nu am putut să nu îl întreb: Și cu cei peste 3.000 de angajați ce faceți când fabrica se închide? TRASH! a fost răspunsul antreprenorului britanic.

În final, am vrut să știu când vrea să repornească fabrica, de unde ia alți muncitori. Relaxat, mi-a explicat că forță de muncă există din belșug.

Pe mine, convingerile umaniste m-au făcut să mă gândesc, în primul rând, la cei peste 3.000 de oameni, în detrimentul rațiunilor ce țin de profitabilitatea unui business – cu toate că, nici acestea din urmă nu sunt de neglijat.

Voi ce credeți?

5 COMENTARII

  1. Foarte adevarat. Sunt multi antreprenori care fac asa ceva ! Se pune accept pe viata grea si altii cauta doar sa faca profit si restul oamenilor sufera din cauza unui nenorocit ! Trist dar adevarat !

Comentariile sunt închise.