Dupa 7 ani de mandat, Traian Basescu tot nu a inteles ca este presedintele tuturor romanilor, ca are obligatia constitutionala de a media intre principalele puteri si de a asigura buna functionare a autoritatilor publice – art.80 alin.2 din Constitutie.

Comentariile lui Traian Basescu referitoare la continutul raportului Comisiei Europene privind justitia din Romania, demonstreaza perspectiva profund conflictuala si evident anticonstitutionala a presedintelui.

De fiecare data cand ataca violent institutii fundamentale ale statului (Inalta Curte de Casatie si Justitie, Consiliul Superior al Magistraturii), cand jigneste grav presa  si cand imparte cetatenii romani in buni si rai, vinovati si nevinovati, in functie de interesele sale conjuncturale, Traian Basescu incalca grav Constitutia Romaniei.

Conform legii fundamentale, rolul institutional al Presedintelui Romaniei  este acela de MEDIATOR. De 7 ani, domnul Traian Basescu abdica, in fiecare zi, de la acest rol. Poate ca un asemenea rol nu i se potriveste, poate ca “inzestrarile” domniei sale nu sunt compatibile cu prerogativele functiei de presedinte, dar nimeni nu are dreptul sa incalce legea, doar pentru ca limitele sale nu i se potrivesc. Si, totusi, Traian Basescu o face.

Este o evidenta care excede orice abordare subiectiva si se plaseaza deasupra oricarui conflict politic: Traian Basescu a ales sa fie un presedinte neconstitutional.

Dupa Raportul Comisiei Europene, un presedinte autentic ar fi organizat imediat consultari cu CSM si ICCJ si nu ar fi renuntat pana nu obtinea un punct de vedere comun, un plan de actiuni concrete pentru a remedia eventualele probleme. Aceasta era obligatia unui presedinte constitutional, sa medieze.

In schimb, Traian Basescu a convocat o conferinta de presa pentru a se rafui violent cu cele mai importante institutii ale justitiei din Romania!

Traian Basescu este inapt pentru mediere, pentru identificarea de solutii. Are insa o inclinatie nociva catre disolutii.


76 COMENTARII

  1. Presu Base este un presedinte care te determina sa negi cetatenia romana. Nu de putine ori, a dat cu nuca in perete, atat faptic cat si verbal, a trantit „streptococii” in fasole, folosind un limbaj invectiv la adresa cetatenilor si cum este foarte hraparet, probabil reincarnarea Avarului lui Moliere, nu si-a mai cumparat hartie igienica, folosind pagini din Constitutia Romaniei. Ne-a bagat pe toti in haznaua lui si daca unii dintre noi mai respiram cu ajutorul unui pai, ni l-a smuls cu o satisfactie diabolica. Este foarte trist ca, in loc sa ne redresam in toate domeniile de activitate, mai mult ne adancim in FECALIADA BASESCIANA.

  2. tarian basescu a avut poate cel mai mare suport din partea populatiei dintre toti politicienii de pana acum. ce a facut el cu acest sprijin? vin si intreb.

  3. @ Dan Voiculescu

    OBIECTIVITATE

    Deşi Băsescu a făcut şi lucruri bune şi nu rar ,
    În cârcă-i pui doar fapte rele, aşa de-a valma ;
    De pildă a mediat intens între Ridzi şi Morar
    Şi-ntre Parchetul Înaltei Curţi şi … D-ra Alma .

  4. @valer – tu crezi ca voiculescu isi baga nasul in treburile intact? a demonstrat de n ori ca nu face asta. poate la evz si 10tv se baga basescu.

  5. …. consultari cu CSM si ICCJ s-au toooooot facut. si degeaba. tantiile ale bunaciuni tip stanoaica, barbuleasca, huza, floricica bejinariu, costinoaica, aia beata din craiova, pivniceroaiCa s.a. degeaba. tot intr-un batman-batman-batman o tin.
    NICI UN CORUPT IN PUSCARIE !

    in alta ordine de idei, postarea asta este 100% obiectiva ? ca de ce va intreb, domnule profesor universitar doctor Dan, umbla vorba ca aveti oarece procese pe rol cu 9456546546 termene de judecata, trenate in tot atatia ani.

  6. @mihai – este singura solutie. am avea speranta ca romania poate sa se indrepte pe drumul cel bun

  7. Zelea, suntem deja de rasul lumii…toti strainii ne considera primitivi si se uita la noi ca la o furnica. Discuta cu un neamt si vei simti pe pielea ta. Sau cu un suedez. Sau cu un englez. Sau cu un elvetian.

  8. @ Dan Voiculescu

    Sunt de acord cu faptul că un preşedinte trebuie să respecte principiile de funcţionare din cadru unei societăţi la nivel naţional, şi eu cred că acest caracter „jucător” al preşedintelui nu este deloc constituţional… dar aş vrea să spun că… Preşedintele nu este al Românilor. Eu cred că problema este de mentalitate, că este vorba despre neştiinţă şi nu neapărat despre răutate. Sunt convins că domnul Băsescu nu are sentimentul că face o greşeală intervenind astfel.

    Constituţia spune aşa, „Preşedintele României reprezintă statul român” (art. 80). Statul român nu reprezintă românii (românii sunt reprezentaţi de Parlament, „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman”, art. 61), statul român este un sistem instituţional, o colecţie de principii şi instituţii. Preşedintele reprezintă deci această colecţiile de principii şi instituţii, nu românii. De aici şi rolul medierii, al vegherii asupra Constituţiei şi funcţionării constituţionale ale instituţiilor publice, ca reprezentat al sistemul ce conduce societatea.

    Aşa se înţelege foarte bine aberaţia intervenţionistă a unui preşedinte (desigur, pentru actualul sistem constituţional din România). În timp ce rolul preşedintelui este de a reprezenta coerenţa societăţii, preşedinţii, de la primele forme de preşedinte apărute în România, s-au văzut lideri absoluţi, „datori” să-şi dea cu părerea despre orice. De aceea cred că este foarte importantă modificarea mentalităţii… avem nevoie de oameni noi care să-şi înţeleagă rostul şi rolul. Dacă va veni încă un preşedinte care se crede şef peste România, nu am făcut nimic.

  9. Nu am vazut conferinta de presa a lui t.basescu, dar parerea mea este ca… da, asa e ! avem si bugetari ultrazelosi in jurul presedintelui.
    Din pacate sunt ultrazelosi in a se-ntrece la a-i …ghici dorintele si nu la a fi atenti la limba romana si la ceea ce are TARA NOASTRA nevoie.

    Eu sunt un cetatean nemultumit de activitatea parchetului din Gherla.
    In urma cu 4 ani m-a/ne-a nemultumit -pe mine si pe mama mea- si activitatea/decizia unei judecatoare de acolo
    Dar, desi l-am votat, pe t.basescu nu-l intereseaza iar pe pedelei nici atat.
    Deci nici pentru cei care l-au votat nu e presedinte -daca-mi este permisa aceasta noua manifestare de tristete cetateneasca,evident :( – dara-mi-te pentru cei care nu l-au votat din indiferenta sau avand alta opinie referitoare la politica romaneasca.

    Cat despre …unguri…se stie parerea mea ! Si mai concret :
    Cine vrea sa vada cum angajatii -bugetari, dar ai statului ungar- consulatului general al ungariei in municipiul meu sfideaza autoritatea politiei comunitare/locale poate veni si va vedea cum trotuarul din fata consulatului devine, din cand in cand si la diferite ore ale zilei, loc de parcare pentru diverse masini…care nu pot fi amendate ci…cel mult…stiti,deh…avertizate ca vor fi ridicate si eventual averizate ca vor fi si amendate pentru parcare neregulamentara, asa cum prevad legile romane.Inca.Pentru masini, evident, doar nu indraznesc sa jignesc tupeul unguresc .

    Inca nu am avut chef sa-mi tocesc tocurile si sa ma duc la primarie cu sesizare si nici la politia judeteana, dar…urmeaza -desi, din cate am aflat sunt destule astfel de sesizari deja si curtea consulatului ar avea loc de parcare daca nu i se poate oferi gratis, ca pentru bugetari de bun simt, evident,2-3 locuri in parcarea publica. -ei nesolicitand, cred ca ar putea fi un gest frumos al primarului,prin serviciul parcari al primariei din municipiul meu sa fie facut.

    p.s.nu am nevoie nici de pile nici de favoruri !
    Doar de seriozoitate si constiinciozitate pentru banii pe care ii trimit la bugetarii romani.

  10. @Bibliotecarul

    Evident , problema majora este a mentalitatii.O mentalitate revigoranta si cu o baza morala noua o reprezinta Daniel Constantin -presedinte PC.Problema este in realitate , cum ii facem pe romani sa inteleaga ca au alternative „tinere” in locul celor cunoscute si care sau tot perindat pe parcursul timpului prin diferitele partide aflate la putere.
    Tinerii care ar putea schimba ceva ,sunt in mod intentionat inlaturati si sunt promovati tinerii care din punct de vedere profesional sunt „varza”, gen europarlamentarul E. Basescu.Cei care intradevar pot shimba ceva provin din familii ce nu sunt extrem de sus pozitionate din punct de vedere financiar si a conexiunilor de toate tipurile si in acest fel , acestia nu au nici o sansa.
    Personal nu am gasit o solutie la o astfel de problema ,desi am incercat sa gasesc una.Venind vorba de mentalitati , poate aveti o idee de combatere a actualei mentalitati si am putea dezbate acest lucru.Personal , singura solutie e vad in tineret, dar problema este ,cum facem sa aducem acesti tineri cu adevarat valorosi , nu tineri care habar nu au pe ce lume traiesc , in pozitii care sa le permita macar o promovare mai facila si reala.Este o metoda care ar avea efect intr-o perioada de timp mai indelungata , dar macar am putea evolua ca si stat pe viitor si nu sa regresam ,asa cum facem acum.

  11. Degeaba e Basescu de 7 ani presedinte, pentru ca nu a invatat care ii sunt atributiile si ii place sa actioneze conform propriilor capricii. Intretine starea de dezordine creata si se complace in ea.

  12. @ Codrin: Din nefericire, nici suspendarea nu mai este posibila. Tentaculele portocalii sunt bine fixate acolo unde are nevoie.

  13. Cargo, Basescu a speculat situatia favorabila in care s-a scaldat dupa primele alegeri. In ciuda greselilor comise cu intentie la carma Romaniei, a stiut sa isi asigure si al doilea mandat. Nu il intereseaza daca si-a respectat juramantul, atributiile s.a., ci doar si-a indeplinit visul diabolic de a-i supune pe toti fraierii care i-au cazut in plasa.

  14. @ Dragos
    Acele asa-zise consultari cu CSM sau ICCJ erau convocate cu scopul de a crea subiecte pentru presa. La fel ca si retinerile personajelor precum Becali, Diaconescu, Vantu si a celor din linia a doua. Deciziile justitiei sunt indoielnice.

  15. Pana si criticile le face discretionar, in functie de controlul neconstitutional, bineinteles, pe care il exercita in institutiile respective.

  16. Pana cand mai poate fi tolerat? Sper ca doar pana in 2012 cand in urma alegerilor si a majoritatii nou obtinute , va putea fi suspendat.

  17. off-off-topic ( :) ) :

    Daca azi Veti avea ocazia sa-l felicitati pe Prefericitului Daniel, la implinirea frumoasei varste, transmiteti-i, Va rog, o urare de Multa Sanatate din partea mea, din partea unei ad miratoare !

    Nu-l credeam atat de tanar.

  18. Nu pot sa trec peste inceputul poastarii dvs: „dupa 7 ani de mandat” .Inca nu ma pot obisnui cu gandul ca ne rodam existenta cu un asemenea personaj, iar gandul ca mai are de stat inca vreo 3 ani e absolut demoralizant.

  19. Sorin, de 7 ani mentine aceasta anarhie, deoarece e singura modalitate prin care stie sa subjuge conducatorii diverselor institutii subordonate.

  20. @ Geta 21

    „Din pacate sunt ultrazelosi in a se-ntrece la a-i …ghici dorintele si nu la a fi atenti la limba romana si la ceea ce are TARA NOASTRA nevoie.”
    …”– dara-mi-te( sic ! ) pentru cei care nu l-au votat din indiferenta sau avand alta opinie referitoare la politica romaneasca.”

    Agramatismul si prostia sunt la ele acasa in „TARA NOASTRA” si in „municipiul meu”. Ca sa vezi cine vorbeste de limba romana !!! O analfabeta .

  21. Pentru Basescu Constitutia nu reprezinta altceva decat un text pe care sa-l poata specula pentru a-si atinge ambitiile politice.

  22. Domnule DAN VOICULESCU , va rugam sa deschideti un post de televiziune si in valea jiului, aici este dezastru cu PDL , nu poate nimeni din zona sa mai scire nimic despre familia ridizi, a devenit totul tabu,
    ar fi bine pentru informarea corecta a cetatenilor
    va multumim

  23. Off topic: Basescu incalca des Constitutia, Parlamentul aproba legi anticonstitutionale care se schimba la 2-3 luni si sunt apoi condamnate la CEDO. Nu e nimic nou.
    Uitati insa ce a facut un grup de tineri din Botosani. Acum 5 ani, s-au gandit sa se ajute singuri. Deoarece nimeni nu-i baga in seama, au discutat si si-au organizat propriul concurs de informatica, acum ajuns la a6a editie.
    In acest moment, „marile” fundatii inca ii resping cand e vorba de finantare, desi unele firme mari ii finanteaza.
    Detalii aici: http://codrinpaveliuc.finantare.ro/2011/07/22/promovarea-tinerelor-talente-sau-grepit/

  24. codrin, se pare ca romanii se descurca singuri atunci cand statul nu ii ajuta desi ar fi multe fonduri europene in acest sens

  25. De-a lungul timpului, Voiculescu a venit cu foarte multe initiative legislative. Consider ca Voiculescu poate sa fie un exemplu pentru actualii membrii ai opozitiei.

  26. Cu acesti incompetenti ne facem de ras. Romania este izolata datorita incompetentei sistemului impus de securistul Basescu.

  27. @ marco

    Aş vrea, din toată inima, să pot fi de acord cu domnia voastră şi să spun că domnul preşedinte al PC este un om dotat cu noua mentalitate despre care vorbesc. Din păcate nu este aşa şi vă voi explica punctul meu de vedere, poate prea dur şi lipsit de menajamente, dar nu pot altfel. Deşi Partidul Conservator are capacitatea doctrinară de a reprezenta o soluţie pentru societatea românească, PC-ul se încăpăţânează de a-şi vinde scump soluţia media (şi mă refer la trustul de presă). Cât timp PC-ul va fi dorit de alte partide pentru o promovare corectă şi ieftină pe „antene”, el nu va face trecerea spre partidul de principii şi doctrină. Practic ceea ce spune PC-ul populaţiei nici nu contează. Domnul Piedone nu este apreciat de cetăţenii din sectorul 4 pentru că este membru PC, domnia sa are succes pentru că se implică vizibil. În mod real doctrina PC-ul astăzi nu contează. Spun „din păcate” pentru că domnul Daniel Constantin, deşi este evident că nu poate fi numit un politician de excepţie, este încă în stadiul de acumulare, poate fi numit drept un politician de bun-simţ, ceea ce este foarte rar astăzi. Domnul Daniel Constantin ar putea fi, în două sau trei cicluri electorale, un politician bun… în anumite condiţii.

    Mentalitatea despre care vorbesc eu răstoarnă relaţiile „societăţii politice”, punând în centrul existenţei partidului „masa partidului” şi nu „oligarhia” formată de activitatea politică. Astăzi se ia hotărârea la centru relativ la ce face partidul şi apoi se transmit sarcini spre masa partidului. Lucrurile ar trebui să fie exact invers, masa partidului să traseze însărcinări spre aleşii partidului. Astăzi imaginea generală a PC este dată de maximum 20 de persoane, iar 50 de persoane reprezintă maximul pentru cei care urmăresc de aproape activitatea partidului. Nu e normal. Normal ar fi ca fiecare cetăţean al patriei să aibă, în cercul său de cunoscuţi, minimum un membru PC care să reprezinte opinia PC în cercul de opinie al respectivului cetăţean.

    În momentul în care masa partidului va fi Partidul, atunci fiecare membru va conta. Cetăţenii vor cunoaşte pe Daniel Constantin, pe jovialul domn Piedone, pe coolmogulul Voiculescu, pe mai mult doctorul Ciuhodaru, pe vârful de lance în discuţii Grapini, dar mai ales vor cunoaşte cinci-zece vecini sau rude membri PC care sunt la fel de importanţi (sau chiar mai importanţi) ca liderii de partid ce apar la TV în fiecare seară. Partidul de masă are un real avantaj faţă de partidul de lider sau partidul oligarhie, şi acest avantaj reiese din faptul că partidul de masă are o priză foarte mare la populaţie.

    Stimate domn,
    Fără excepţie, toţi simpli membri de partid cu care am intrat în contact, de la toate partidele, de pe tot cuprinsul ţării, mi-au spus că nu au absolut nici o putere în partid, ordinele vin direct de la centru şi nimeni nu-i întreabă nimic, nici măcar în ceea ce priveşte organizaţia de bază. Dacă aţi observat, din ce în ce mai des au loc „alegeri” ale filialelor cu un singur candidat. Întotdeauna există un moment de entuziasm, de regulă în perioada electorală, atunci când liderii promit multe pentru ca simpli membrii să lipească afişe şi să facă propagandă partidului… apoi nu mai bagă nimeni în seamă simpli membri, nu-i mai întreabă nimeni ce părere au.

    Stimate domn,
    Este foarte, foarte greu pentru un lider să treacă de la statutul celui care „porunceşte” la statutul celui care „execută”. De aceea aceşti lideri nici nu renunţă la statutul lor. În timp ce un partid de masă este automat mai permeabil la doctrină, principii şi, foarte important, la competenţă, partidul de lider sau oligarhic se bazează pe „baroni”, adică oameni cu potenţă financiară, cu capacitate de cristalizare a relaţiilor de tip reţea, cu capacitate organizatorică, cu capacitate de a capta capital electoral. Partidele în esenţă nu mai diferă între ele, toate sunt de acord că este bine să fie bine şi rău să fie rău. Asta se întâmplă tocmai pentru că partidele sunt depersonalizate, nu mai răspund principiilor, nu mai răspund doctrinei cu care partidul s-a fondat. „Soluţia” politică s-a transformat în propagandă.

    Acum câţiva ani m-am oferit să consiliez orice partid politic care doreşte să devină un partid „pe bune”, condus de democraţie şi valorile sale naturale. Nici măcar un partid nu a părut interesat, nici măcar în glumă, deşi eu nu ceream nimic, eram gratis. În acest timp toţi plăteau milioane de euro spre sofisticaţi consilieri veniţi din străinătate care să le aducă „câştigul”, numai că aceşti consilieri nu-i învăţau să fie un partid mai bun şi mai puternic, ci să copieze la examenul admiterii pe scena politică. Astăzi avem în „politica mare” 5 partide politice care, de foarte mulţi ani, nu au mai învăţat nimic din politică, nu şi-au pregătit cadrele, nici măcar nu şi-au format mecanismele de bază ale funcţionării… au învăţat doar să „copieze” mai eficient, să înşele mai profund poporul român.

  28. @Sadoveanu – de aceea, basescu o sa faca tot ce ii sta in putere sa denigreze aceasta alianta

  29. basescu isi doreste sa fim precum boc si udrea: umili si servili. asta inseamna leadership basescian.

  30. Trebuie sa avem grija ca urmatorul Presedinte sa se comporte ca un adevarat Presedinte de tara. Sa ne gandim foarte bine ce votam. Bine, mie imi este foarte frica de votul prin corespondenta – cu siguranta o sa fie o frauda masiva.

  31. De ce nu dezbateți și problema proiectului criminal de la Roșia Montană (Alburnus Maior după denumirea latină)?!
    Presa străină vuiește, iar aici în țară, toți tăceți complici la furtul și ticăloșia care se anunță prin reclame manipul.atoare și perverse, inclusiv la antena1 și 3!
    La Roșia Montană este o parte din istoria noastră milenară (vezi galeriile romane unice în Europa! și nu numai)! Nu o lăsați să piară pentru un pumn de arginți și praful de pe tobă cu care ne vom alege! Și…cu cianuri care vor distruge totul!
    Sînteți român și încă unul curajos! Ați dovedit-o de atîtea ori. Am convingerea că sînteți același și în acest caz!

  32. Gabriel, intr-adevar, senatorul Voiculescu este printre cei mai activi parlamentari. Si asta pentru ca este tot timpul printre oameni, le asculta problemele si apoi le rezolva. Asta inseamna dedicare si respect pentru cetatean.

  33. eu fac apel la opozitie sa investeasca in diaspora, sa-si trimita reprezentantii atunci cand vor fi alegerile. daca nu o vor face, asa cum au facut-o la prezidentiale, iarasi vor pierde.

  34. UN POPOR DE « ESCU »

    « escu » din limba chineză se traduce « rupt în fund », de unde concluzia că preşedinţii României (Ceauşescu, Iliescu, Constantinescu şi Băsescu – toţi escu) au militat, şi ultimul chiar a reuşit să facă din român un « românescu ».
    Bazoane vulcanizate direct pe fesele poporului, ar fi unica soluţie de geniu prin care Băsescu învinge veşnicia…sărăciei !

  35. Aş vrea să mulţumesc domnului Blue, şi pe această cale, că a promovat pe blogul domniei sale ceea ce am spus eu aici. Desigur, nu a pierdut timpul să înţeleagă ce am spus, era mai important să fiu, şi citez, „individ slugarnic … (aici urmează un conţinut mai greu de reprodus) … de slugă săritoare şi îndatoritoare”.

    :D

    Am observat că de la un timp mulţi oameni mă atacă prin locuri ascunse privirii mele, deşi am un blog special în care mă pot înjura.
    http://injuratbibliotecaru.blogspot.com/

    :D

  36. Domnule profesor si senator Dan Voiculescu,

    Textul initial al Constitutiei Romaniei – asadar textul nerevizuit, modificat insa nelegitim si neconstitutional in 2003 – este opera unor ganditori straini, dintre care ii amintesc pe profesorii Jean-Francois Aubert si Antonio La Pergola – primul, elvetian, iar al doilea, italian. Acesti ganditori au produs o opera despre care se poate spune ca este perfecta, atat ca nu ne-au livrat si normele de aplicare a ei sau, daca vreti, cheia logica dupa care s-o intelegem si, respectiv, s-o aplicam.
    Cand, in art. 80, vorbeste despre atributia Presedintelui Romaniei de a VEGHEA la respectarea Constitutiei si, respectiv, la buna functionare a autoritatilor publice, Constitutia are, desigur, in vedere si interventia pe cale de exceptie, altfel atributia in cauza ar fi fara efect practic.
    Punerea laolalta a celor doua subiecte spre care trebuie sa-si indrepte atentia Presedintele Romaniei – vointa exprimata de Constitutie, respectiv executia acesteia de catre autoritatile publice – arata ca Presedintele Romaniei este paznicul suveranitatii nationale sau, cu alti termeni, ai puterii poporului, putere exercitata prin intermediul statului, recte prin intermediul autoritatilor publice si al cetatenilor.
    Cum statul nu este altceva decat personificarea juridica a natiunii si singurul executant al vointei poporului, suveranitatea nationala cunoaste o translatie intai de la natiune la popor, apoi de la popor la stat, in ultimul caz insa cu limitari, organele reprezentative ale poporului prezervandu-si o serie de prerogative ce le plaseaza in afara statului, motiv pentru care ele se si bucura de imunitate.
    Cele doua forme ale puterii statului sunt: puterea de ordin civil; puterea de ordin armat. Despre aceste doua forme vorbeste art. 80 al Constitutiei. Ambele forme ale acestei puteri sunt administrate de Presedintele Romaniei, acesta fiind chemat sa medieze intre aceste doua forme.
    Prin promulgarea legii adoptate de Parlament si urmarirea transpunerii prescriptiilor sale in fapte de catre autoritatile publice civile Presedintele Romaniei administreaza puterea de ordin civil a statului. Prin intermediul directivei (de tip militar) si prin supravegherea transpunerii imperativelor sale in fapte de catre autoritatile militare Presedintele Romaniei administreaza puterea armata a statului.
    In opera de supraveghere pe care este chemat de art. 80 al Constitutiei s-o realizeze, Presedintele Romaniei n-are a media decat intre cele doua forme ale puterii statului de care am vorbit mai sus – civila si, respectiv, militara. Mai precis, cand constata, de pilda, ca un primar, care este autoritate publica, nu isi indeplineste bine atributiile functiei, Presedintele Romaniei este investit (cu i de dupa i) de art. 80 sa-l suspende pe cale de exceptie din functie, prin decret. Daca primarul suspendat nu paraseste functia, Presedintele Romaniei are investitura (idem), tot potrivit dispozitiilor art. 80, sa impuna prevederile decretului cu ajutorul fortei armate. In felul acesta trebuie intelese dispozitiile art. 80.
    Ministrul, judecatorul, deputatul ori senatorul nu sunt puteri in stat, ci autoritati publice. Mai larg, o judecatorie, un tribunal, CSM-ul, Guvernul etc. nu sunt puteri ale statului ci, iar, autoritati publice. Toti acesti subiecti sunt chemati sa execute dispozitiile legii specifice lor, deci sunt EXECUTANTI, asadar nicidecum „puteri”. Pentru a fi o „putere”, o entitate trebuie sa aiba vointa proprie, dar Constitutia nu recunoaste (v. art. 2 al ei) nici unui grup si nici unei persoane, fie ea fizica sau juridica – „Unde textul nu distinge, nici interpretul nu poate distinge” -, vointa proprie in opera de exercitare a suveranitatii nationale. Cu alte cuvinte, in statul democratic nu exista „puterea judecatoreasca”, nici „puterea legislativa”, nici „puterea executiva”, ci doar puterea statului, unica si indivizibila, caracterizata de vointa exprimata de – ori continuta in – lege ori directiva, respectiv de executia acesteia, ce revine autoritatilor publice, civile ori militare, putere care se poate manifesta intr-una din cele doua forme – de tip civil , respectiv de tip armat. Formula „puterile statului” folosita de art. 80 este un abuz de limbaj care trebuie inteles in sensul celor expuse mai sus.
    Din cele expuse anterior rezulta ca actiunea Presedintelui Romaniei de a veghea la buna functionare a autoritatilor publice – CSM, ICCJ etc. – este legitima si constitutionala.
    Atributia de a veghea trebuie concretizata, dupa cum dispune Constitutia, prin decrete, nu prin comentarii. Or, pe calea decretului nu pot fi instituite decat masuri de natura a repune autoritatea publica supravegheata in starea de buna functionare.
    La modificarea – repet, nelegitima si neconstitutionala – din 2003 s-au introdus in cuprinsul art. 1 al Constitutiei mentiuni privind „puterea legislativa”, „puterea executiva”, „puterea judecatoreasca”. Astfel de mentiuni sunt nelegitime si neconstitutionale, caci, de pilda, ministrului nu ii este permis sa traduca in fapte vointa sa proprie ca persoana, ci doar vointa exprimata de – ori continua in – lege. Asemenea concepte au fost preluate din doctrina constitutionala specifica monarhiei, care insa sunt nelegitime in cadrul statului democratic.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  37. Asteptam suspendarea securistului Basescu. Acest tiran trebuie inlaturat impreuna cu tot guvernul lui de incompetenti portocalii.

  38. Avem nevoie de oameni capabili care sa conduca aceasta tara. Actualii guvernanti portocalii nu sunt in stare sa faca nimik pentru Romania. Comunistul Basescu este izolat politic pe plan international.

  39. Domnule Dan Voiculescu,

    Sunt un telespectator fidel al Antenelor. Stiu ca este profitabil pentru aceasta afacere sa faca opozitie la Basescu si secta lui dar apreciez faptul ca dati astfel oportunitatea catorva realizatori care chiar cred in ceea ce fac sa-si spuna oponiile, sa-si afirme pozitiile, sa dea glas gandurilor celor care nu pot face mai mult intr-o tara de miorite tampite. Va apreciez si pentru ca sunteti printre putinii romani bogati care ajuta printr-o fundatie copii talentati in nevoie. Este o dovada de bun simt. Va scriu pentru prima data, ca de la intelectual (cu educatie postuniversitara solida si deci mai greu manipulat) la intelectual, pe o tema extrem de importanta: Rosia Montana. Constat cu tristete, ca sa fiu indulgent, ca publicitatea, presupun foarte banoasa pentru Gold Corporation, este conditionata nu printr-o pozitie favorabila (vezi insertul de stiri din aceasta dimineata sambata, in jurul orei 7.30 privind jalnicele 70 milioane pentru prospectiuni ). Romanii ar adun a aceasta suma pe sistemul dati un leu pentru Rosia Mondana, si din banii acestia v-ar putea plati mai mult si pe Dvs si pe reputatul Bogdan teodorescu vanduti diavolului. V-ati vandut neconditionat postul, cand puteati sa va negociati macar neutralitatea acestuia atunci cand ati acceptat reclama GC. Asta ma dezgusta. Stim ca aceasta este ultima mare valoare a tarii, poate chiar salvarea ei din marasmul in care ne-au impins oranjgutanii. Normal ar fi sa abordati o pozitie mai precauta pe aceasta tema. Romanii nu vor uita usor ca parcursul spre tiranocratia basesciana si spre dictatua mediocritatii care a arestat aceasta tara s-a sprijinit la primii sai pasi pe partidul pe care il conduceti si, banuiesc, pe vanitatea dvs. Aveti multe de platit, multe fapte bune de implinit. Cu stima, un spectator inteligent

  40. errata:
    ..conditionata printr-o pozitie favorabila din partea antenelor…

    PS. Doar pe Radio Romania Actualitati am urmarit o dezbatere relativ corecta pe aceasta tema. Regret mai putin banii pe care l-ii dau degeaba luna de luna.

  41. În ultimii 6 ani, România a avut președinte ? Sincer, nu cred că România are președinte. Suntem izolați din punct de vedere politic pe plan extern datorită lui Băsescu.

  42. @ Valeriu Mangu

    Domnule Mangu,
    Profit şi eu de subiect pentru a vă cere părerea asupra ceva.

    Cuvântul putere are un sens diferit funcţie de context.

    Există contextul legat de suveranitate.
    ARTICOLUL 2 – Suveranitatea
    (1) Suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum.

    Ştiu că principiul general de drept spune că suveranitatea este dreptul exclusiv asupra puterii statului. Asta înseamnă că autoritatea sistemului de principii, care formează statul, aparţine poporului. Cum spuneaţi, o singură putere.

    Constituţia vorbeşte apoi de trei puteri… „Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor – legislativa, executiva si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale.”

    Dar nu este vorba despre trei puteri efective, ci de trei moduri de manifestare ale unei singure puteri, cea care se naşte din suveranitate.

    Apare deci o altă noţiune de putere care nu mai are sensul celei de mai sus, aceasta este o putere a autorităţii. Acest tip de putere nu mai este o putere deţinută, aplicabilă ca drept asupra unui sistem inefabil cum este statul, ci una care se răsfrânge fizic asupra existenţei materiale.

    În sfârşit, vorbim şi despre puterea exercitată. Pentru că, de exemplu, Parlamentul, ca instituţie, poate fi puterea legislativă, parlamentarul însă reprezintă executantul puterii legislative şi nu deţinătorul puterii legislative care este poporul român, deţinătorul suveranităţii.

    Sintetizând.
    Avem puterea suverană deţinută de popor. Ea dă autoritate statului şi se exprimă prin trei tipuri de putere (iată şi aici o trinitate, poate nu întâmplător). Cele trei puteri sunt deci exercitate de oameni care nu deţin aceste puteri.

    Avem, în concluzie, un cerc închis de materializare a puterii care pleacă imaterial de la popor, apoi puterea capătă materialitate trecând prin principii şi reguli, devine palpabilă, cu răsfrângere asupra materialului, şi se reîntoarce la popor.

    Preşedintele în această ecuaţie, fiind preşedintele al statului (adică peste principii imateriale) şi nu al poporului (adică preşedintele nu conduce sursa puterii născute din suveranitate) supraveghează faptul că materializarea puterii se conduce corect (caz în care atestă corectitudinea prin actul decretului), dar nu are autoritatea de a restabili corectitudinea în cazul în care ceva este incorect, aceasta căzând în sarcina altor instituţii. În timp ce preşedintele are instrumentul selector, Da/Nu, în caz că Nu altcineva intervine pentru a fi Da.

  43. Domnule profesor si senator Dan Voiculescu,

    Cu respect supun atentiei dvs. o problema pe care am ridicat-o intr-un cadru restrans acum aproximativ o luna, dar care intereseaza in grad maxim opinia publica.
    Dupa cum stim, initiativa de revizuire a Constitutiei a fost anuntata de Presedintele Romaniei printr-o conferinta de presa, apoi, dupa ce initiativa parcursese deja o serie de pasi, printr-un mesaj adresat Parlamentului.
    In mod neindoielnic, initiativa revizuirii Constitutiei este o atributie a Presedintelui Romaniei, temeiul fiind art. 150 alin. (1) al acesteia. Potrivit dispozitiilor art. 100 alin. (1), idem, Presedintele Romaniei nu isi poate exerxita atributiile decat prin decrete, nepublicarea in Monitorul Oficial al Romaniei atragand inexistenta decretului.
    Rezulta din cele expuse mai sus ca initiativa de revizuire a Constitutiei venita din partea Presedintelui Romaniei trebuia sa imbrace forma decretului. Or, prin simpla consultare a colectiei Monitorului Oficial, se poate constata ca un astfel de dcret nu exista! De aici rezulta ca toate actele savarsite pana in prezent privitare la o initiativa de revizuire a Presedintelui Romaniei sunt inexistente!
    Mai precis, sunt inexistente: avizul Consiliului Legislativ si, respectiv, avizul Curtii Constitutionale; oricare acte preparative ale Parlamentului etc., ele fiind savarsite cu privire la o initiativa care nu exista inca din punct de vedere constitutional.
    Nefiind consacrata prin decret, initiativa, respectiv Proiectul de lege de revizuire nu pot fi considerate ca emanand de la Presedintele Romaniei, chiar daca acesta a facut un anunt public cu privire la revizuire, chiar daca a rostit un text in fata Camerelor reunite ale Parlamentului, denumit „masaj” –

  44. @ Bibliotecaru :

    Buna ziua !

    Am discutat cu cineva si mi-a spus ca da ! pot afla cine este oricare dintre comentatorii de pe orice blog dar am nevoie de cateva cunostinte de specialitate in IT, evident… :)

    As vrea sa ma lamuriti -daca vreti- ce as avea nevoie pentru a-l localiza pe acest comentator numit „Clujeanul” .Sunt fff curioasa sa-l cunosc. :)

  45. Domnule profesor si senator Dan Voiculescu,

    (urmare)
    Eroarea de ordin constitutional savarsita de Presedintele Romaniei cu privire la proiectata revizuire a Constitutiei se datoreaza neobservarii dispozitiilor art. 100, idem, care dispun ca acesta nu isi poate exercita atributiile decat prin decrete. De 21 de ani titularii functiei in cauza, dar si noi n-am observat ca un anunt verbal, un comentariu in public al Presedintelui Romaniei, un discurs al acestuia nu pot avea efecte juridice daca afirmatiile cu caracter dispozitiv din acestea nu imbraca forma decretului, asadar forma scrisa satisfacand anumite conditii – decretul urmeaza a fi facut public de Administratia Prezidentiala, el trebuie sa aiba numar, data, sa fie publicat in Monitorul Oficial etc.
    Obligativitatea initierii revizuirii prin decret rezulta si din cuprinsul art. 146 lit. a) al Constitutiei. Intr-adevar, Curtea Constitutionala n-ar putea sa se pronunte din oficiu asupra initiativei decat daca ii sunt asigurate conditiile sa ia cunostinta de initiativa indiferent de imprejurari, ceea ce nu se poate realiza decat prin aducerea initiativei la cunostinta publicului prin Monitorul Oficial.
    Dvs., de pilda, de unde ati luat cunostinta de initiativa de revizuire – din Monitorul Oficial ori de la televizor?
    Al dvs., Valeriu Mangu

  46. Domnule Bibliotecaru,

    Expunerea dvs. este, pe fond, corecta.
    Majoritatea tratatelor de Drept constitutional si, respectiv, de Teoria generala a Dreptului considera ca „puterea” este o „capacitate” – ori un „mijloc”, o forta” – cu ajutorul careia (caruia) cineva poate sa-si impuna vointa sa asupra altuia. In mod strict, prin „suveranitate” se intelege tocmai aceasta capacitate de impunere.
    Dar definitia in cauza este prea saraca pentru a explica multitudinea situatiilor in care se vorbeste despre „putere”. Ea trebuie extinsa, mai precis trebuie luata in considerare si „vointa”, care este elementul ce determina „forta”, „mijlocul”, „capacitatea” sa actioneze.
    Dupa cum am referit si cu alte ocazii, „puterea” fiintei umane este cuplul – ori perechea – format(a) din vointa sa si, respectiv, totalitatea mijloacelor s.a. cu ajutorul carora fiinta transpune vointa sa in fapte. In aceasta definitie este necesar a se lua in consideratie si MISCAREA – ori actiunea sau chiar inactiunea – mijloacelor etc.
    Mijloacele etc. necesare transpunerii in fapte a vointei, impreuna cu miscarea, actiunea sau chiar inactiunea acestora avand drept tinta transpunerea vointei in fapte constituie partea de executie, daca se poate spune asa, a „puterii”. Reformuland pe scurt, se poate da asadar urmatoarea definitie:

    PUTEREA = VOINTA + EXECUTIE.

    Dar de la vointa pana la transpunerea ei in fapte este drum lung, executia fiind un proces complex in care sunt antrenate o serie de mijloace, dar si de executanti SPECIALIZATI.
    Daca, de exemplu, dvs. doriti sa va construiti o casa, evident ca nu o puteti, in real, face numai cu propriile forte ori chiar mijloace cu care ati fost inzestrat prin nastere – creier, maini, picioare, corp -, imbogatite mai apoi, prin instructie, cu cunostinte etc. In plus, nu puteti realiza casa pur si simplu, ci este necesar in primul rand sa ORGANIZATI activitatea de constructie.
    De regula, un om cu cap angajeaza un astfel de organizator – in cazul analizat, un diriginte de santier.
    Organizatorul trebuie sa gaseasca un EXECUTANT al casei – de fapt, mai multi executanti, anume specializati pe domenii, de pilda zidari, instalatori, betonisti, sudori etc.
    Evident, pentru executie sunt necesare apoi, in afara de executanti (umani), materiale, unelte si, desigur, in primul rand, mijloace financiare.
    Organizatorul este, pana la urma, si el, un executant al celui care doreste sa-si construasca o casa, anume un executant primar, fundamental, specializat in ORGANIZARE.
    Executia are urmatoarele componente – sau „secvente”:
    1) Exprimarea vointei, fie sub forma verbala, fie sub forma scrisa. Aceasta corespunde autoritatii – ori „puterii” – legiuitoare;
    2) executia ORDINARA. Aceasta corespunde ministrilor – ori „puterii” executive.
    3) executia EXTRAORDINARA, care nu este altceva decat IMPUNEREA executiei ordinare. Aceasta corespunde autoritatii – ori „puterii” – judecatoresti.
    4) organizarea exprimarii vointei, respectiv executarii ordinare, respectiv executarii extraordinare. Aceasta corespunde Guvernului, mai precis primului-ministru.
    Prin executare ORDINARA se intelege ceea ce cel ce doreste casa comanda – cate etaje sa aiba, cate camere, ce dimensiuni sa aiba acestea, cate grupuri sanitate, cate ferestre, din ce materiale urmeaza a fi executate diversele subansamble etc. Sarcina executarii revine specialistilor, potrivit unor planuri, normative etc.
    Executarea EXTRAORDINARA inseamna impunerea executarii extraordinare, la comanda organizatorului – dirigintelui de santier, in cazul nostru – ori chiar a titularului viitoarei case. O asemenea executie intervine cand prescriptiile planurilor nu sunt respectate de executantul ordinar, cand acesta pur si simplu nu executa etc.
    De remarcat ca, in raport cu tipul executiei, sunt necesari, teoretic vorbind, doi organizatori: unul al executiei ordinare, altul al executiei extraordinare.
    Organizatorii trebuie sa prezinte viitorului proprietar planurile casei, ale subansamblelor, devizul, necesarul de materiale etc. In fapt insa, planurile trebuie sa fie prezentate organizatorului de catre executanti, pe baza unor indicatii generale ale proprietarului viitoarei case.
    Ceea ce este important de subliniat este faptul ca executantii nu executa ceea ce vor ei, ci ceea ce prevad planurile, normele, regulile aprobate de viitorul proprietar, mai precis de organizator, care trebuie sa prezinte el intai proprietarului un proiect general al casei.
    Rezulta de aici ca executantii nu au putere proprie, in sensul definitiei de mai sus. Lor li se poate recunoaste insa o putere de deliberare, asadar o vointa proprie de a nu executa o dispozitie, o norma ilegala.
    In realitate se poate vorbi asadar de PATRU „puteri”, mai precis de categorii de executanti, nu trei, anume: „puterea” constitutionala – sau administrativa; „puterea” legiuitoare; „puterea” executiva (executantul ordinar); „puterea” judecatoreasca (executantul extraordinar). Toate aceste „puteri” trebuie sa execute vointa unui detentor unic al vointei, care este poporul, potrivit cu specializarea fiecareia.
    Lumea uita de regula „puterea” constitutionala – sau administrativa. Ce s-ar intampla, de pilda, daca cineva care ar vrea o casa angajeaza direct faiantari, zidari, sudori, electricieni? Fiecare dintre acestia executa dupa cum il taie capul, dupa cum i se pare lui ca e bine? Iata de ce este absolut necesar organizatorul, care este in acelasi timp si supraveghetor, care trebuie intai sa-si procure planuri de la arhitecti, liste de materiale etc., apoi sa caute cei mai buni, cei mai competenti executanti.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  47. @ Geta

    Stimată doamnă,

    Nu sunt un specialist în comunicaţii, ba chiar aş putea spune că sunt foarte depăşit de tehnologia IT, de aceea cele ce vi le voi comunica nu sunt informaţii tocmai speciale şi nici „pour les connaisseurs”.

    În principiu marea problemă nu este aceea de IT, ci de respectare a legii. O cercetare SRI sau a Poliţiei sau… orice astfel de organ de anchetă sau serviciu, poate afla, în anumite condiţii, cu uşurinţă cine se ascunde în spatele unui nick, fără prea mare desfăşurare de forţe. Un simplu cetăţean nu prea poate face asta fără să încalce legea… doar dacă cel care are nick-ul respectiv nu oferă aceste date în mod liber, aşa cum de exemplu şi eu mi-am oferit numele.

    Fiecare prezenţă în spaţiul Internet reprezintă o adresă IP. Aflarea identităţii cuiva are următoarea succesiune:
    1. Aflarea unei adrese IP a nick-ului la o anumită dată şi oră
    2. Pe baza adresei de IP se ajunge la firma care oferă serviciul de internet respectivului nick
    3. În urma unei solicitări legale, firma respectivă este obligată să facă legătură între adresa de IP şi localizarea fizică a terminalului respectiv.
    4. În acel loc se află sigur „nick-ul” la fata şi ora respectivă.
    5. Pe baza unei anchete se poate afla cine este persoana care a intrat cu acel nick.

    Desigur, aici vorbim despre un utilizator de internet care nu se ascunde, ca mine, ca dumnevoastră, ca cei mai mulţi dintre utilizatorii obişnuiţi de internet. Pot exista însă nick-uri care se ascund şi fac asta fie având minimum de cunoştinţe, fie având cunoştinţe avansate.

    Sunt trei modalităţi banale de a fi anonim.

    Poţi lua un serviciu internet mobil şi nimeni nu te întreabă cine eşti, deci nici nu va putea spune cine eşti, sau poţi intra pe internet din zonele de internet gratuit wireless care există în anumite zone, cum ar fi parcurile, mallurile… etc. sau se poate apela la un sistem de falsificare a IP-ului. Aici nivelul meu de cunoaştere este un pic depăşit pentru că habar nu am cum se face acest lucru, doar am auzit că se poate face. În acest caz identificarea implică ceva muncă de detectiv, dar profesioniştii din Poliţie sau SRI pot afla până la urmă cine este persoana, desigur, cu o desfăşurare de forţe ceva mai mare şi o perioadă de muncă mult mai mare.

    Evident există şi metode de tip hacker… Acestea mă depăşesc la orice nivel de informaţie şi nu am nici o idee dacă cei de la SRI sau Poliţie pot sau nu pot face o devoalare a identităţii. În filme se poate.

    Îmi pare rău, dar mai multe informaţii nu cunosc… poate că există alţi colegi de dialog ce vă pot da amănunte mai competente.

    Dumneavoastră puteţi face altceva. Plecând de la presupunerea că un nick este obişnuit folosit peste tot şi nimeni nu comunică doar pe un site, puteţi să folosiţi Google. Dacă veţi da nick-ul pur şi simplu, probabil că nu veţi afla mare lucru, puteţi să folosiţi însă un artificiu, anume să vă folosiţi de faptul că blogurile au forme prestabilite. De exemplu aici forma este „Nick Says:”. Altele sunt cu „Nick spune:”… de la caz la caz. Puteţi deci face o astfel de căutare pe Google pentru a afla dacă a comentat şi prin alte părţi. Atenţie însă. Un nick nu este tocmai ceva ce se reţine prin copyright. De exemplu, eu când am vrut să-mi fac pe blogspot un bibliotecaru, acesta era deja luat şi a trebuit să articulez, bibliotecarul. Până acum am dat de alte trei persoane, de bună credinţă şi ele, care au nick-ul de Bibliotecaru. Mai mult, chiar pe acest blog a postat cineva cu numele Gheorghe Florescu, numele meu… dar asta nu înseamnă că s-a dat drept mine, probabil că a fost o potrivire. În definitiv cineva cu acest nume este unul din membrii PC.

    Sfatul meu, dacă îmi permiteţi să vă acord un sfat, este să nu întreprindeţi astfel de căutări pentru că la final nu veţi afla o satisfacţie, ci o frustrare şi mai mare. Mai bine ignoraţi astfel de aspecte. Acceptaţi acel nick ca o identitate şi mergeţi mai departe aşa. Ştiu foarte multe cazuri de „întâlniri cu bloggerii” (politicienii mai ales adoră astfel de întâlniri pentru condiţionarea psihilogică) şi uneori iese bine, de cele mai multe ori imaginea reală este atât de discordantă cu imaginea formată doar intuitiv încât relaţionarea se prăbuşeşte.

  48. @ Bibliotecaru:

    Va multumesc din nou!
    De aceasta data nu mi-ati spus noutati sau lucruri pe care nu le stiam dar, ca de obicei, mi-a facut placere sa va citesc.

    Week-end Placut Va doresc !

  49. @ Valeriu Mangu
    Stimate domn,
    Vă mulţumesc pentru clarificare, este binevenită.

    Aţi reuşit, şi aş spune că aţi reuşit excelent, să sintetizaţi un aspect extrem de important, destul de greu de înţeles de societatea românească…

    Pe de o parte, „Dar de la vointa pana la transpunerea ei in fapte este drum lung, executia fiind un proces complex in care sunt antrenate o serie de mijloace, dar si de executanti SPECIALIZATI.”, şi de cealaltă parte „Lumea uita de regula “puterea” constitutionala – sau administrativa.”

    Dacă printre judecători specializarea vine concomitent cu obligaţia unei licenţe în drept şi nişte proceduri speciale, parlamentarii şi miniştrii nu prea au condiţionări ale „specializării”. A face politică în România implică doar obligaţia generală… de a fi cetăţean şi a avea drept de vot. Nicăieri nu se spune că membrul de partid trebuie să cunoască ceva anume pentru a obţine un carnet de partid. Oamenii politici nu văd obligaţia de a se pregăti pentru posturile pe care le ocupă. Este calea unei evoluţii sigure de la conceptul general de politică, văzută ca ştiinţă a guvernării, şi oligarhie.

    Cea de a doua problemă este chiar şi mai importantă, pentru că politicianul conştientizează natura existenţei sale cu o consecinţă generală de a adapta sistemul la nevoile politicii şi nu de a executa guvernarea în construcţia definită a sistemului. Priviţi cum ei se gândesc la adaptarea legilor şi constituţiei ca să le fie de folos, să extragă avantaje imediate din asta. Nici gând să respecte regulile, ei modifică regulile ca să le servească intereselor personale.

    Soluţia ieşirii din criza politică în care România se află de 21 de ani ar putea începe cu aceste două aspecte, politicienii profesionişti (specializaţi într-un anumit sector de guvernare) şi modificarea mentalităţii politicianului din „conducător” în „executant”.

  50. Domnule Bibliotecaru,

    Politica nu este – ori nu trebuie sa fie -, cum in mod stralucit ati punctat, decat dreptul, dar chiar si obligatia, cetateanului. Numai cetateanul este – ori trebuie sa fie – om politic. Numai el trebuie sa hotarasca ce anume trebuie sa realizeze statul, spre beneficiul sau, dar si al celorlalti cetateni, in mod egal, fara privilegii si fara discriminari, pe o perioada viitoare determinata de timp. Cei pe care cetateanul ii alege – ori, mai precis, ii desemneaza sa execute – nu sunt propriu-zis oameni politici ci, potrivit potrivit cu ratiunea pentru care au fost alesi/selectati, EXECUTANTI.
    Confuzia dintre omul politic si, respectiv, executant provine din faptul ca nu se intelege ratiunea de a fi a partidului politic. Asocierea unor cetateni sub forma partidului politic nu are – ori nu trebuie sa aiba – scopul ca respectiva grupare sa puna mana pe stat, pe care sa-l foloseasca pentru a traduce in fapte o vointa proprie, ci scopul de a propune cetatenilor in cadrul targului electoral proiecte de vointa POLITICA, precum si organizatori PRIMARI ai executiei, ai transpunerii acesteia in fapte.
    Vointa politica de „a face”, pe care partidele politice trebuie s-o propuna cetatenilor sub forma de proiect in cadrul alegerilor, nu trebuie sa priveasca doar un grup, mai mare sau mai mic, de cetateni, doar interesele acestora, ci pe toti cetateniii, fara distinctie, fara privilegii si fara discriminari. Proiectul vointei politice de „a face” trebuie sa priveasca cetateanul in mod abstract, chiar intr-un mod universal, nu individual. Acest proiect trebuie sa prefigureze modelul de cetatean, ca o medie aritmetica, daca vreti, a tuturor cazurilor individuale. Un exemplu uimitor care ne poate face sa intelegem ce inseamna „vointa politica a cetatenilor” de care vorbeste art. 8 al Constitutiei este dat de cazul gemenilor de acelasi sex. Ei bine, parintii ii trateaza pe acesti gemeni identic in ceea ce priveste imbracamintea, hrana, jucariile, rechizitele, scoala urmata etc., tocmai pentru a nu induce vreunuia dintre ei sentimentul ca este persecutat, neglijat etc., iar celalalt, privilegiat etc. Asadar, proiectele de vointa de „a face” – repet: ce urmeaza sa se construiasca, ce drepturi si libertati, respectiv obligatii trebuie consacrate etc -trebuie sa ne aiba in vedere pe noi, cetatenii, ca pe niste frati gemeni de acelasi sex.
    In cadrul partidelor trebuie, desigur, sa existe persoane care sa gandeasca un astfel de proiect, precum si, mai departe, proiecte de executie – asa-zisii doctrinari -, dar acestia nu sunt totdeauna cei mai buni executanti, organizatori ai executiei etc. De ce, de pilda, un arhitect, care face planul casei, nu o si executa el?
    Partidele politice trebuie sa dispuna asadar de arhitecti-doctrinari, apoi de ingineri-doctrinari specialisti in executie, pe diversele domenii ale vietii sociale.
    Partidele politice trebuie sa ofere candidati pentru organele reprezentative ale poporului, al caror rol este – ori trebuie sa fie -, de principiu, doar acela de a organiza transpunerea vointei politice a cetatenilor in fapte. Cu executia propriu-zisa trebuie investiti (cu i de dupa i) specialisti, ceea ce inseamna ca un ministru, un functionar public, trebuie sa aiba doar calitatea de a fi bun specialist in executie.
    Dar cei desemnati cu organizarea transpunerii in fapte a vointei politice a cetatenilor trebuie, la randul lor, sa fie specialisti in asa ceva. A-l pune pe doctrinar pe post de organizator este ca si cum a-l pune pe arhitect pe post de diriginte de santier, ceea ce, de principiu, este o prostie.
    Presedintele Romaniei nu-i om politic. Nici deputatii si senatorii nu sunt, nici primarii, nici consilierii locali/judeteni/generali nu sunt – ei sunt, trebuie sa fie doar executanti ai unei vointe a altuia/altora, in raport cu tipul de vointa politica. Tot ceea ce acestia trebuie sa faca este sa execute, potrivit unor reguli.
    Nu-i asadar obligatoriu ca cel al carui proiect a fost selectat in competitia electorala sa fie selectat si pentru executie, incluzand aici si organizarea. Dupa ce a fost selectat un proiect de vointa de „a face” propus de un anume partid, impreuna cu un candidat pentru functia de supraveghetor al executiei (viitorul Presedinte al Romaniei), urmeaza ca cetatenilor sa li se prezinte proiecte de vointa de tipul „cum trebuie executat ordinar”, apoi „cum trebuie executat extraordinar”, apoi „cum trebuie organizate executarile”, impreuna cu candidati pentru functia de organizator primar. Si este posibil ca un alt partid sa castige proiectul de executare ordinara, iar un altul proiectul de executare extraordinara.
    Cele trei organe reprezentative ale poporului ce se nasc in urma alegerilor – Presedintele Romaniei, Camera Deputatilor, Senatul – au, in mod corsepunzator, functiile NATURALE dupa cum urmeaza:
    – Presedintele Romaniei supravegheaza transpunerea in fapte a vointei politice a cetatenilor, de orice tip;
    – Camera Deputatilor executa ordinar;
    – Senatul executa extraordinar.
    In realitate, cele trei organe reprezentative sunt investite (idem) cu transformarea vointei politice in lege. Organizarea executarii dispozitiilor legii revine Guvernului, care este format de cele trei organe reprezentative, iar executia dispozitiilor legii, ministrilor, cetatenilor, altor subiecte de drept.
    A nu se confunda Programul de guvernare al Guvernului, care este un program de organizare, cu Programul de vointa politica de „a face”, care este gestionat, administrat de Presedintele Romaniei.
    Cand un proiect de lege ajunge la cele doua Camere, acestea, recte deputatii si senatorii, trebuie sa vada daca proiectul respecta dispozitiile din programele de executie, nu daca respecta vointa de „a face”. Cu verificarea respectarii acestei din urma vointe este investit (idem) Presedintele Romaniei, cu ocazia promulgarii.
    Neintelegerea functiilor pentru care au fost selectati face ca deputatii si senatorii sa schimbe in proiectul de lege venit de la Guvern vointa de „a face”, denaturand sensul logic al acestui tip de vointa, dar si functiile celor doua Camere si, respectiv, fractionand cele doua Camere in grupuri de interese.
    Statul legitim – democratic si social – este o asociatie prin nimic diferita de o societate comerciala pe actiuni. Ea trebuie sa produca valori in mod egal pentru toti asociatii, fara privilegii si fara discriminari. In cadrul statului, cei angajati sa transpuna in fapte ce au hotarat asociatii in adunarea generala odata la un numar fix de ani trebuie doar sa execute, indiferent de functia avuta.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  51. Domnule Bibliotecaru,

    (Urmare)

    Astazi, in mod gresit, Parlamentul este socotit – si folosit ca atare – drept o adunare de vointe individuale.Se considera ca vointa poporului ar trebui sa ia nastere din coliziunea acestor vointe, prin temperare, ceea ce este fundamental gresit si absurd in acelasi timp. Nu in Parlament trebuie hotarat ce anume se va face, ci la urne, prin selectarea de catre ctatean a proiectului de vointa politica de „a face” cel mai potrivit cu aspiratiile sale. Cetateanul, in necunostinta de cauza, consimte insa sa mandateze diversi concetateni sa hotarasca, pana la urma, in locul lor, cand, de fapt, ar trebui ca el sa hotarasca, iar altii, pe baza de mandat, investitura (idem), delegatie etc. sa execute. Tolerarea unei asemenea practici a condus la confiscarea statului de catre grupuri, mai mari sau mai mici, si, pana la urma, de o mana de oameni, care, fiind investiti (idem) cu atributia de a comanda, transpun in pasta legii si, pana la urma, in actul de executie o vointa de grup. Atributul „politic” este astfel confiscat, denaturat, in realitate el insemnand „grup”.
    Inchipuiti-va, dle Bibliotecaru, ca angajati zidari, electricieni, decoratori, faiantari, tamplari etc. si ii lasati pe ei sa decida cum urmeaza sa arate casa dvs. Sa nu va mire daca in final casa arata cu turnulete, cu geamuri prea mari, cu faianta rosie etc. Aici este viciul: ca ii lasam pe executanti sa hotarasca in locul nostru, dupa cum ii taie capul. Si cum s(t)atul este fara stapan, sa nu va mire daca la final lipsesc usi, daca tencuiala se crapa, daca ploua prin tavan. De ce toate acestea?! Fiindca executantii au devenit ei stapani, fiindca nu exista un supraveghetor al transpunerii in fapte a vointei proprietarului, fiindca nu exista vointa concreta, aplicata, desfasurata a proprietarului.
    In cursul alegerilor partidele politice trebuie sa propuna intai un proiect de vointa politica de „a face” impreuna cu un candidat pentru functia de supraveghetor al transpunerii infapte a acestui tip de vointa. Proiectul castigator este cel care trebuie transpus in fapte, ca vointa UNICA pusa pe seama multimii cetatenilor ca intreg indivizibil. Supraveghetorul desemnat, nimeni altul decat Presedintele Romaniei, are sarcina sa vegheze ca numai aceasta vointa sa fie transpusa in practica – si ca ea sa fie transpusa efectiv in practica. Pana la urma asta dicteaza art. 80 al Constitutiei. Cu alte cuvinte, numai Programul de ” face” cu care a candidat Presedintele Romaniei trebuie transpus in practica.
    Odata selectat respectivul Program de catre cetateni, partidele politice trebuie sa vina cu urmatoarele programe – de executare ordinara si, respectiv, extraordinara. Adica, de exemplu, daca cetatenii au ales varianta de a se construi in 4 ani un numar de 10 teatre in toata tara, cum anume pot fi construite teatrele respective – vara, iarna, cu credite, cu marmura ori granit etc.-, apoi cum anume trebuie impusa executarea. Cetatenii trebuie sa selecteze cel mai optim program de executie ordinara si, respeciv, extraordinara.
    In cele doua Camere deputatii si senatorii n-au de-acum a se bate sa includa in lege constructia a altceva, de exemplu 10 sosele in loc de 10 teatre – deja beneficiarul, care este cetateanul, a hotarat: 10 teatre! Deputatii si senatorii sunt chemati doar sa gaseasca, prin PROPUNERI legislative – adica amendamente -, formule mai avantajoase de executie etc. Rolul lor in cele doua Camere este asadar de executare, nu de targuiala pe vointa de „a face”. Tocmai de aceea Camerele sunt formate din mai multe persoane – ca fiecare sa propuna formule de executare, urmand ca din multitudinea de propuneri sa se selecteze cea mai convenabila, profitabila etc. Dar exista si o alta ratiune dupa care se stabileste numarul de membri ai Camerelor, ca fiind radacina cubica a numarului de cetateni.
    Rezulta de aici ca alegewrile pentru cele doua Camere trebuie sa aiba loc la ceva timp dupa alegerile pentru Presedintele Romaniei, astfel ca partidele sa studieze programul de „a face” iesit castigator si sa traca la elaborarea programelor de executie a respectivei vointe.
    Astazi, cand o persoana ajunge in Parlament, in loc sa gaseasca formule optime de executare a vointei castigatoare de „a face”, pe care sa le toarne in lege, se chinuie sa transpuna in viata vointa de „a face” a proiectului corespunzator al partidului din care a provenit, Cu alte cuvinte, denatureaza functia pentru care a fost selectat, profitand de necunoasterea mecanismului de exercitare a suveranitatii nationale.
    Substitutia Parlamentului corpului electoral este nelegitima si neconstitutionala. Numai Presedintele Romaniei poate sa redea Parlamentului functia corecta, refuzand la promulgare legile care nu exprima vointa politica a cetatenilor inscrisa in proiectul cu care a candidat.
    Din cele expuse mai sus rezulta ca in piramida exercitarii suveranitatii nationale – vointa poporului exprimata de Constitutie si de de lege plus organele de executie – nu exista oameni politici, ci doar executanti, cu diverse functii.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  52. @ Valeriu Mangu
    Domnule Mangu,
    Cu excepţia acelui diferend mai vechi legat de legarea preşedintelui de un program, nu avem opinii diferite.

    Aş mai adăuga că partidele sunt asocieri libere de cetăţeni cu voinţă politică.

    „Partidele politice sunt asociatii cu caracter politic ale cetatenilor romani cu drept de vot, care participa in mod liber la formarea si exercitarea vointei lor politice, indeplinind o misiune publica garantata de Constitutie.”

    În limbajul de zi cu zi, la care trebuie să apelăm şi noi pentru a nu părea uşori extratereştrii, membrul de partid capătă capacităţi suplimentare faţă de „simplul cetăţean”. Or asocierea nu conferă membrilor asociere un statut diferit de oricare alt cetăţean, chiar dacă legea face diferenţe dintre persoana fizică şi cea juridică, fie ea şi de drept public.

    Este totuşi o problemă în faptul că astfel de relaţii nu prea au legătură cu mentalitatea socială. Partidele politice menţin, în mod deliberat, conştiinţa că cetăţenii trebuie să accepte faptul că, orice s-ar întâmpla, anumiţi oameni vor intra oricum în viaţa noastră de zi cu zi. De exemplu, să spunem că 18 milioane de români nu-l doresc premier pe domnul Boc în acest moment. Nu spun că este aşa, dau un simplu exemplu. Ce pot face legal cei 18 milioane de români suverani pentru a realiza această dorinţă politică? Nu-l pot sili pe premier să-şi de demisia pentru că nu există posibilitatea ca cetăţenii să iniţieze un referendum pentru demiterea premierului. Nu există nici posibilitatea ca cetăţenii să forţeze Parlamentul să-l demită pe premier, pentru că nu există posibilitatea unui vot imperativ. Nu există nici posibilitatea „sancţionării” parlamentarilor prin dizolvarea Parlamentului… În mod direct, cetăţenii sunt neputincioşi. Cu alte cuvinte, cetăţenii nu pot să nu accepte conducerea reprezentaţilor oligarhiei politice dacă oligarhia politică îngroaşă obrazul şi se fac că nu văd şi nu aud nimic.

  53. @ Bibliotecaru

    Domnule Bibliotecaru,

    Definitia citata de dvs., extrasa din legea de domeniu, este nu numai defectuasa, dar perverteste misiunea partidului politic trasata de Constitutie. Intai, ea da o definitie unui termen folosind acelasi termen – „politic” -, ceea ce este de nepermis. Apoi, nu vointa politica se exercita, ci puterea, drepturile, libertatile. Dar, in fine!
    Dupa cum v-am spus si cu alta ocazie, cheia intelegerii mecanismului nasterii vointei poporului, exprimate de – ori continute in – lege sta in definirea, respectiv intelegerea conceptului de „vointa politica a CETATENILOR”, de care vorbeste art. 8 al Constitutiei
    Ce este aceasta? Cum ia nastere? Cum trebuie sa arate rezultatele ei practice? Cumse transforma ea in lege? La unele din aceste intrebari am incercat sa formulez raspunsuri mai sus, dar voi reveni, pentru a se vedea care este legatura ei cu Presedintele Romaniei.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  54. @ Valeriu Mangu

    Într-un moment istoric destul de îndepărtat, cineva a definit foarte exact înţelesul fiecărui cuvânt. Totul se înţelegea foarte clar pentru că legile erau făcute de oameni care studiau doctrina juridică, înţelegeau exact cuvintele, ştiau exact ce reprezintă ele. Ei reuşeau să deosebească natural cuvintele şi sensul lor pentru că erau contemporani definiţiilor şi preocupărilor de a construi o lume juridică aproape de perfecţiune, ei nu puteau face confuzii de termeni după cum nici noi nu confundăm o girafă cu un hipopotam chiar dacă poate nu am văzut cum arată nici un astfel de animal exotic pentru România.

    Din păcate românii nu au început prin a defini o doctrină juridică şi nici nu au constituit o filosofie în jurul sistemul instituţional. Au luat pur şi simplu bucăţi din marile sisteme instituţionale ale lumii, câţiva specialiştii s-au chinuit să le armonizeze, au urmat decenii în care sistemul instituţional s-a întins pentru că fiecare a tras cât mai mult de el, fiecare s-a chinuit să interpreteze legea pentru a fi convenabil unor oameni care, în majoritatea lor, nu au noţiunile de bază ale dreptului.

    Domnule Mangu,
    Dumneavoastră nu puteţi vorbi despre un sistem românesc pentru că nu există o doctrină românească, de aceea vorbiţi despre noţiuni formulate de alte naţiuni decât cea română. Este normal ca ceea ce spuneţi să fie adevărat, este normal ca legile româneşti să aibă „definiţi” greşite şi este normal să existe folosirea improprie a termenilor. Problema este că nu se poate modifica sistemul instituţional astfel în aceste lucruri să fie îndreptate, pentru că deja termenii s-au implementat legislativ într-un mod greşit. De aceea vă şi spuneam, dacă vă amintiţi, că diferenţa majoră între ceea ce spuneţi dumneavoastră şi ceea ce spun eu este că dumneavoastră porniţi de la o doctrină corect constituită, a dreptului în general, şi spuneţi cum ar trebui să fie dacă sistemul instituţional ar fi corect exprimat, eu pornesc de la sistemul instituţional, aşa cum este el formulat astăzi, şi încerc să găsesc calea de funcţionare a societăţii aşa cum este actual definită. De aici apar şi asemănările (există o origine comună) dar şi diferenţele între ceea ce spunem. Explicaţia relativă la preşedinte mi-aţi mai oferit-o, dacă vă amintiţi. Această explicaţie se aplică însă preşedintelui Franţei, nu şi al României. De frica dictaturii, la realizarea Constituţiei probabil că au limitat prerogativele prezidenţiale, cu tot riscul de a prăbuşi logica doctrinară a preşedintelui. Conform constituţiei Franţei, tot ceea ce spuneţi despre preşedinte se respectă. Acolo preşedintele transmite premierului programul său din campania electorală.

    Problema în România este că tot timpul se fac legi proaste pentru că nu există o etapă preliminară a stabilirii unei doctrine complete. Sunt convins că aţi citit destul cursuri de drept constituţional şi nu se poate să nu fi observat că ele nu prea explică sensul alcătuirii constituţiei ci se limitează la a dezvolta un pic, cu cuvinte care nu spun mare lucru în plus, exact textul constituţiei. Dreptul Constituţional reprezintă, ca disciplină a Facultăţii de Drept, un fel de comentariu de liceu asupra unei opere literare… asta când ar trebui să fie o doctrină constituţională unde să se explice de ce constituţia prevede ceva şi nu altceva.

    De aceea, oricât de mult s-ar schimba legea, oricât s-ar petici sau s-ar contorsiona ca înţeles ori conţinut… în lipsa unei doctrine care să stabilească mai întâi ce anume trebuie legiferat, sistemul instituţional românesc va fi din ce în ce mai şubred. Iată, preşedintele s-a grăbit să-şi treacă numele pe o reformă constituţională, sistemul politic este gata să „pună umărul” şi ea la o astfel de reformă, totuşi nimeni nu este preocupat de a realiza o doctrină juridică completă înainte de pleca la drum. Indiferent cum va arăta Constituţia la final, NU ARE CUM să fie mai bună, pentru că ea este gândită pe bucăţele şi nu pe ansamblu.

    Eu cred că aici este problema. Ar trebui să începem cu 10 ani de studiu doctrinar, să definim totul până la cel mai mic amănunt, şi abia apoi să începem să legiferăm, etapă cu etapă, după noul etalon.

  55. Îmi pare rău, textul de la momentul iulie 24th, 2011 at 8:49 pm a plecat fără voia mea. Tastatura îmi face îngrozitoare probleme şi, uneori, ia decizii de capul ei.

  56. Eu ma intreb daca poporul si saracimea este amenintata cu ceva de actiunile astea aspru criticare de persoane care au avut alesi la putere primii 16 ani dupa revolutie si domniile lor nu au facut altceva decat sa se imbogateasca pe ei insisi, in timp ce populatia saracea tot mai mult. Apoi ajunsi cu foamea in gat au votat contra lor si i-a alungat de la putere asteptand de la noii „stapani”(ai marinarului) sa le arunce si lor de mancare asa cum se invatasera. In loc sa va pierdeti viata criticand ce nu face Basescu dece nu ne prezentati un program cu ce ati face daca v-ar vota iar populatia. Dar cum sa faceti asta cand unii sunt PSD cu un program altii sunt PNL si altii PC fiecare cu un program diferit, deci in concluzie daca o sa va votam nu o sa poata nici unul sa indeplineasca promisiunile pe care ni le face pentru ca v-ati batea cap in cap cu actualii aliati din uniunea social liberala

  57. @ Bibliotecaru

    Domnule Bibliotecaru,

    Va multumesc respectuos pentru ultimul dvs. text.
    Dupa cum am aratat in mai multe ocazii, textul nemodificat al Constitutiei Romaniei, asadar cel din 1991, este opera unui grup de specialisti staini, avandu-i drept exponenti pe profesorii de Drept Constitutional Jean-Francois Aubert, elvetian, si Antonio La Pergola, italian. Aceste nume mi-au fost furnizate de dl. Ioan Muraru, respectiv de Antonie Iorgovan, ultimul in cadrul unei emisiuni televizate la „Alpha tv”, in direct, la o intrebare expresa a mea pusa prin telefon.Textul din 1991 este, s-ar putea spune, perfect, atat ca el sufera de doua mari deficiente: ca volum nu este cat un curs clasic de Drept Constitutional; materia este prezentata in mod natural, dar nu potrivit cu arhitectura suveranitatii nationale. Din aceste principale motive logica interna a Constitutiei nu poate fi sesizata din prima clipa.
    Textul din 1991 nu-i un colaj, ci o constructie, ale carei principii nu pot fi insa descoperite doar din lectura textului.
    Tratatele de Drept constitutional se limiteaza, in majoritatea cazurilor, la enunturi descriptive – ce atributii are cutare organ de putere, cum ia el nastere etc. -, fara sa fie surprinsa logica existentei organului in cadrul sistemului unic de putere care este REPUBLICA (lat. res=rom. putere; lat. publica(e)-rom. comun(a)).
    In 1991, anul aprobarii Constitutiei prin referendum, aceasta a fost pusa peste un sistem legislativ nelegitim, specific statului totalitar. Pe parcurs s-a cautat adaptarea sistemului la normele constitutionale. Aceasta operatiune de compatibilizare a cautat insa doar sa elimine situatiile neconstitutionale, ceea ce a rezutat fiind, de fapt, dupa cum corect ati subliniat, o carpeala. Adica o cosmetizare a unui sistem bolnav. Si fiindca nu s-a cunoscut logica de care vorbeam anterior, s-a ajuns la un sistem monarhic, dar fara monarh – cu „putere vs. opozitie”, „clasa politica vs. societate civila”, „partide de guvernamant” etc., concepte nelegitime si neconstitutionale..
    Propunerea dvs. formulata in ultimul alineat este justa. Am propus cu ceva timp in urma gazdei noastre ceva in acest sens, dar nu am primit raspuns.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  58. @ Valeriu Mangu

    Stimate domn,
    Acolo unde nu există un răspuns, trebui insistat asupra problemei ce naşte nevoia de răspuns. Nu vă descurajaţi pentru atâta lucru. Chiar dacă doctrina nu se va face la următoarea modificare a constituţiei, poate că se va face cu ocazia unei constituţii nou-nouţe ce va veni în scurt, foarte scurt, timp. Peste tot în lume minciuna „clasei politice directoare” s-a cam copt, şi acesta este motivul pentru care va exista, cu siguranţă, un moment paşoptist mondial care va îndepărta toată cangrena socială. În acel moment nu vor supravieţui decât liderii adevăraţi.

Comentariile sunt închise.