Azi, in cadrul intalnirii Biroului Permanent al Senatului cu delegatia Fondului Monetar International, i-am propus lui Jeffrey Franks sa sustina reducerea TVA la alimentele de baza. Majoritatea statelor europene practica un TVA redus pentru produsele alimentare de baza. Aceasta masura asigura efecte benefice multiple: diminueaza evaziunea fiscala, asigura venituri suplimentare la buget, incurajeaza consumul si stimuleaza productia interna. Asadar, echilibram bugetul si crestem nivelul de trai al categoriilor vulnerabile. Nu avem niciun motiv sa mai amanam o decizie in acest sens, iar FMI trebuie sa sustina acest demers. Pretul alimentelor de baza trebuie sa fie accesibil tuturor romanilor. In prezent, economia subterana in domeniul alimentar este estimata la peste 10 miliarde de euro. Daca reducem TVA la alimente, putem atrage la bugetul de stat minim 1 miliard de euro

37 COMENTARII

  1. Un răspuns probabil nu a dat domnul Jeffrey Franks, ar fi apărut în post, dar măcar ochii, priveau aprobator sau nu propunerea dumneavoastră?
    PS Întrebare: Când se va dezbate la senat acea lege cu dreptul SRI la anchetă penală, ce conţine de se agită spiritele şi este totuşi aprobată fără dezbateri ?

  2. @ Dan Voiculescu

    O MICĂ ATENŢIE

    Cei săraci, probabil, vor trăi puţin mai bine
    Cu TVA redus la untdelemn, mălai, cartofi ;
    Dar sigur, Jeffrey Franks va cere de la tine ,
    Să-i iei şi lui, la preţ redus, nişte … pantofi .

  3. Foarte buna propunerea iar dumneavoastra nu sunteti singurul care sustine acest lucru. Problema este ca Jeffrey Franks nu face nimic de capul lui (dupa parerea mea). El doar raspunde la niste comenzi si „are grija” ca Romania sa faca imprumuturi si sa restituie apoi banii cu tot cu dobanda. Putin ii pasa lui lui de traiul romanului sarac.

  4. .

    Domnule Senator,

    Opozitia demonstreaza ca are alta agenda decat interesul national.
    Cu ce drept il mai acuza ei pe impostorul Cotrocenilor ca incalca legile tari cand tocmai ei, Ponta si Nastase, vor sa faca rocada mica a lui Geoana de la sefia Senatului? Asa se schimba seful Senatului? La o barfa si o facatura marca SRI, incalcand regulile de functionare ale Senatului?
    Si de ce ? Pentru ca securistul ponta a visat ca Geoana ar face jocul portocaliilor. Sustinerea lui Geoana de catre PDL tare miroase a ìnscenare` sa il compromita ireversibil pe Geoana.
    Acum cand trebuie votata in Senat legea infiintarii Politiei Politice in Romania este momentul perfect pentru a risca opozitia sa piarda functia de sef al Senatului? CINE DE FAPT FACE JOCUL PDLului ? Nu cumva grupul de la Cluj , dinozaurii care si-au bagat juniorii in fata `(ponta lui sarbu si cristi lui liviu maior) in timp ce ei trag sforile cot la cot cu basescu?

    Domnule Senator,
    cel mai grav lucru care se intampla in Romania la ora actuala este incercarea regimului rosu-portocaliu (PSD PDL) de a reinfiinta Politia Politica profitand de neatentia opiniei publice internationale preocupata de criza economica si starea de dezorietare a fortelor democratice din tara. Daca legea Politiei Politice trece de Senat, demisia in masa a senatorilor cinsititi este mandatorie. Nu mai puteti face parte dintr-o structura care legifereaza crima organizata si sa sperati ca ramaneti cu obrazul curat!

  5. TVAul trebuie sa fie NU SCAZUT ci ZERO la alimentele de baza. Asta mai ales la produsele romanesti. Ar stimula atat consumul cat si producatorii interni.

    @Bibilotecarul
    As vrea sa citesc argumentele tale. Ma intereseaza

  6. Domnule Dan Voiculescu, sunt off-topic dar m-am gandit ca aici pot sa va gasesc mai repede. Este vorba de un bursier al fundatiei domnie voastre, Ionut Budisteanu.
    Acest adolescent de exceptie este umilit intr-un mod mizerabil de directoarea Colegiului Mircea cel Batran din Rm. Valcea. Fiul meu este elev la acelasi colegiu si astazi(ieri mai exact) profa lor de informatica, cea care il pregatea si pe Ionut le-a povestit elevilor ca Ionut Budisteanu a fost umilit de directoare in fata colegilor, determinandu-l pe acesta sa se mute la un liceu mult sub nivelul celui la care studiaza.
    Pe contul de facebook al lui Ionut am gasit mai multe detalii: Directoare il striga in fata colegilor Balega Ionut Alexandru (!!!!) Este ingrozitor, va rog din suflet sa faceti o ancheta tv, nu lasati o ţoapă sa-i franga aripile lui Ionut.
    ” 2

    Budisteanu Ionut Va multumesc pentru cuvintele frumoase insa ceea ce nu stiu 90% din domni profesori ca am fost desconsiderat si jignit in fata colegilor mei, pana si in fata inspectoratului judeteana de catre 4 profesori care persista din clasa a 7-a pana in clasa a 11-a, si din respect pentru ceilalti domni profesori nu ma voi muta la Lahovari, si ma voi muta la un liceu cotat mai putin dar unde am primit asigurari ca voi fi foarte mult sprijinit.
    Budisteanu Ionut Parinti mei au fost extraordinar de suparati cand au aflat ca eu doi ani de zile am fost strigat la catalog in clasele 7 si 8 balega Ionut Alexandru de catre actuala doamna directoare Goran, ora de ora. Si mama mea a terminat la liceul de Chimie, a urmat facultate de chimie in Bucuresti si a lucrat si 7 ani in Bucuresti la fabrica de medicamente.
    04 November at 21:13 ·

  7. Taxa RO BIN BOC

    Sângele apă nu se face. Fostul organ utc acum în erecţie, Emil Boc, a emanat un fâsâit mental pe tipicul legii 80/20 (80% din cei recenzaţi nu au acces la lovelele « resturilor » de 20%) instituind taxa RO BIN BOC pe : sex, flex, rex, plex, zex(e), etc., dar ex să fie. Se preconizează că prin această adunătură, toţi cei amărâţi în prezent se vor îndulcii zilnic cu mioritica bere CIUC(iu) care le va ordona gândirea electorală 2012.

  8. @Gabriel – cred ca Franks si Basescu au decis deja situatia noastra. Anul viitor vor creste putin pensiile si salariile, cu acordul FMI, pentru ca alegerile sa fie castigate.

  9. @Carmen,
    o investigatie e necesara in acest caz. Daca e asa, atunci e strigator la cer! Nu au ce cauta astfel de cadre didactice in invatamant: incepand cu directoarea si terminand cu diriginta, care desigur e umila in fata Sefului ei.

    Parintii lui doi ani de zile de ce nu au stiut nimic?

  10. Am fost la ei zilele trecute. Mi-a placut ca totusi acesti copii invata bine la scoala. Vasilica are note doar „Bine si Foarte bine”. Am fost invitat cu drag in casa lor saraca, dar curata.
    Copiii erau curati si imbracati curat (nu i-am preintampinat ca vin).
    Imi doresc foarte mult ca sa o contrazicem pe dna invatatoare, referitor la viitorul Vasilicai.
    Daca cineva mai poate ajuta cu ceva, este binevenit.

    http://observator.a1.ro/campanii-observator/LASATI-MA-SA-INVAT-Prea-saraci-pentru-scoala_45747.html

  11. reducerea TVA-ului la alimentele de baza ii va bucura pe multi. este o masura care ar oferi efecte benefice, care trebuia sa se ia inainte de criza.

  12. BISERICA POLITICII
    sau
    POLITICA BISERICII

    Mesajul de mai jos a fost trimis de catre Sfantul
    Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei. Fiecare grec a primit o scrisoare cu acest
    mesaj. N-am vazut niciodata o dovada de atitudine mai impresionanta si mai fara
    echivoc. O atitudine atat de intransigenta si directa, care sa vina din partea
    bisericii.

    Pe langa acest mesaj, atentie! Biserica Greaca a decis ca se va separa financiar
    de Stat si ca nu mai doreste sa depinda de acesta.

    Enciclică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei „CĂTRE POPOR”

    „CĂTRE POPOR”
    enciclică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei
    Ierarhia Bisericii Greciei, care s-a întrunit în şedinţă ordinară pe 5-8 octombrie
    2010, simte nevoia să se adreseze creştinilor săi, poporului lui Dumnezeu, dar şi
    fiecărui om bine intenţionat, pentru a vorbi pe limba adevărului şi a dragostei.
    Zilele pe care le trăim sunt grele şi critice. Trecem ca ţară printr-o criză
    economică cumplită care creează multora nesiguranţă şi teamă. Nu ştim ce ne aşteaptă
    în ziua de mâine. Ţara noastră se pare că nu mai este liberă, ci în fapt este
    administrată de creditorii noştri. Ştim că mulţi dintre voi aşteptaţi de la Biserica
    ce vă păstoreşte să vorbească şi să ia poziţie asupra evenimentelor la care suntem
    martori.
    Este adevărat că ceea ce se întâmplă în patria noastră este inedit şi cutremurător.
    Criza duhovnicească, socială şi economică merge mână în mână cu răsturnarea întregii
    firi. Este vorba de încercarea dezrădăcinării şi distrugerii temeiurilor multor
    tradiţii care până acum erau considerate de la sine înţelese pentru viaţa din
    spaţiul nostru. Din punct de vedere social se operează o răsturnare a datelor şi a
    drepturilor, desigur cu un argument evident: măsurile acestea le cer creditorii
    noştri. Declarăm de aceea că suntem o ţară sub ocupaţie şi că executăm poruncile
    conducătorilor-debitorilor noştri. Întrebarea care se naşte este dacă solicitărilor
    lor privesc doar chestiunile economice şi de asigurări sau vizează şi fizionomia
    duhovnicească şi culturală a patriei noastre.
    În faţa acestei situaţii orice om raţional se întreabă: de ce nu am luat mai devreme
    toate aceste măsuri drastice, care astăzi sunt caracterizate drept necesare. De ce
    nu am schimbat la timpul lor toate aceste patogenii ale societăţii şi ale economiei
    pe care azi le realizăm în un mod brutal? Persoanele de pe scena politică din ţara
    noastră sunt, de decenii, aceiaşi. Cum au socotit atunci costul politic, ştiind că
    conduc ţara la catastrofă, iar azi ei se simt în siguranţă, pentru că acţionează de
    pe poziţia celor care dau porunci? Au loc răsturnări radicale pentru care altădată
    se revolta întreaga Grecie, iar azi ele se impun aproape fără împotriviri.
    Criza noastră economică, în cuvinte foarte simple, se datorează diferenţei dintre
    producţie şi consum. Între ritmul lent al producţiei pe care îl atingem şi nivelul
    ridicat de viaţă cu care ne-am învăţat să trăim. Când ceea ce se consumă este mult
    mai mare decât ceea ce se produce, atunci balanţa economică înclină spre partea
    cheltuielilor. Ţara noastră, pentru a face faţă, este nevoită să se împrumute cu
    speranţa că balanţa perturbată se va reechilibra. Atunci când însă nu se întâmplă
    acest lucru şi debitorii cer returnarea împrumuturilor plus dobândă, se ajunge la
    criză şi la faliment. Criza economică care chinuie şi domină ţara noastră nu este
    însă decât vârful iceberg-ului. Este urmarea şi rodul unei alte crize, a celei
    duhovniceşti. Disproporţia dintre producţie şi consum prezintă însă nu doar o
    dimensiune economică, ci în primul rând este un fapt duhovnicesc. Este indiciul
    crizei
    duhovniceşti, care priveşte atât conducerea ţării, cât şi poporul. O conducere care
    nu a putut să aibă o atitudine responsabilă faţă de popor, care nu a putut sau nu a
    vrut să vorbească pe limba adevărului, care a promovat modele eronate, care a
    cultivat relaţiile clientelare, numai şi numai pentru că a avut ca scop deţinerea
    puterii. O conducere care în practică se vădeşte că a subminat interesele reale ale
    ţării şi ale poporului.
    Şi pe de altă parte, un popor, adică noi, care ne-am purtat iresponsabil. Ne-am
    lăsat pradă bunăstării, îmbogăţirii facile şi traiului bun, ne-am dedat câştigului
    uşor şi înşelăciunii. Nu ne-am pus problema adevărului lucrurilor. Revendicarea
    arbitrară a drepturilor de către bresle şi grupuri sociale, cu o desăvârşită
    nepăsare faţă de coeziunea socială, au contribuit în mare măsură la situaţia de
    astăzi.
    Esenţa crizei duhovniceşti este absenţa sensului vieţii şi încarcerarea omului în
    prezentul rectiliniu, adică în instinctul lui egoist. Un prezent fără viitor, fără
    perspectivă. Un prezent condamnat la plictis şi monotonie. Viaţa a devenit un
    interval de timp între două date, a naşterii şi a îngropării, cu un interval
    necunoscut între ele.
    Într-o asemenea perspectivă, deşertăciunea se ia la întrecere cu iraţionalul şi
    lupta o câştigă totdeauna tragicul. Când te adresezi tinerilor şi îi întrebi: „de ce
    iei droguri, fiule?” şi îţi răspund: „spuneţi-mi dumneavoastră de ce să nu iau? Nu
    sper nimic, nu aştept nimic, singura mea bucurie este atunci când înfig injecţia şi
    călătoresc (în alte lumi)”; sau atunci când atragi atenţia unui tânăr că luând
    droguri va muri, iar el îţi răspunde cu un zâmbet tragic: „nu înţelegeţi că eu iau
    droguri, ca să trăiesc”, atunci înţelegi cât de incredibil de adevărate şi de
    potrivite în tragismul lor sunt cuvintele de mai sus. În loc deci de sens al vieţii
    noi am urmărit bunăstarea, traiul bun, puterea economică. Când însă nu există altă
    perspectivă de viaţă în afară de consum, când puterea economică şi demonstrarea ei
    ostentativă devine singurul mod al recunoaşterii sociale, atunci
    diferenţierea de restul lumii este singurul drum de viaţă, pentru că altfel,dacă nu
    eşti imoral, eşti prost. Aşa au gândit şi au făptuit mulţi, aşa am ajuns la
    diferenţierea şi de putere, dar şi de poziţie în poporul nostru. Întrebarea –
    dilema lui Dostoievski „libertate sau fericire?” o trăim în tot tragicul ei. Am
    ales bunăstarea contrafăcută şi am pierdut Libertatea persoanei noastre, am pierdut
    Libertatea ţării noastre. Astăzi omul în mod justificat tremură mai degrabă „oare
    nu cumva i se vor micşora veniturile?”, dar nu se nelinişteşte pentru deficienţele
    educaţiei care îi privesc pe copiii săi şi nu se îngrijorează de înjosirea
    persoanei umane. Aceasta deci este esenţa adevăratei crize şi sursa crizei
    economice pe care atât de nemilos o exploatează actualii „negustori de popoare”.
    În Sinodul Ierarhiei, noi, părinţii voştri duhovniceşti, ne-am făcut autocritica, am
    dorit să ne confruntăm cu responsabilităţile noastre şi să cercetăm care este partea
    noastră de vină în prezenta criză. Ştim că uneori v-am mâhnit, v-am smintit chiar.
    Nu am reacţionat direct şi la momentul potrivit faţă de atitudini care v-au rănit.
    Negustorii distrugerii relaţiei dintre popor şi Biserica sa care îl păstoreşte au
    exploatat îndeajuns şi în mod pragmatic scandalurile fabricate şi au încercat să
    destrame încrederea dumneavoastră în Biserică.
    Dorim să vă spunem că Biserica are antidotul consumului ca mod de viaţă şi acesta
    este asceza. Şi dacă consumul este sfârşitul, pentru că este o viaţă fără sens,
    asceza este drumul, pentru că conduce la o viaţă cu sens. Asceza nu este privarea de
    plăcere, ci îmbogăţirea vieţii cu sens. Este antrenamentul sportivului care îl
    conduce la competiţie şi la medalie, iar această medalie este viaţa care biruieşte
    moartea, viaţa care se îmbogăţeşte cu dragoste. Asceza este drumul libertăţii,
    împotriva sclaviei inutilului care astăzi ne înjoseşte.
    Ne nelinişteşte situaţia Educaţiei noastre, pentru că sistemul educaţional actual se
    raportează la elev nu ca la o persoană, ci ca la un calculator electronic şi
    singurul lucru pe care îl face este să îl „încarce” cu materie, neinteresându-se de
    întreaga sa personalitate şi de aceea copiii noştri cu îndreptăţire se împotrivesc.
    De aceea suntem neliniştiţi în privinţa proiectului Noului Liceu care se pregăteşte.
    Manualele şcolare se scriu, într-adevăr, cu răspunderea guvernului, dar conţinutul
    lor îl vizează şi pe ultimul cetăţean grec, care aşteaptă de la Biserica sa să îi
    facă cunoscut cu putere şi glasul său smerit.
    Înţelegem că toate parohiile noastre trebuie să devină spaţii ospitaliere pentru
    tinerii noştri, aşa cum sunt deja destule dintre ele, în care mulţi tineri găsesc
    refugiu în căutarea lor după sens şi speranţă.
    Ştim că cereţi de la noi, păstorii voştri, o Biserică eroică, cu vigoare, care să
    aibă cuvânt profetic, cuvânt pentru tânărul contemporan, nu o Biserică secularizată,
    ci una sfinţită şi sfinţitoare, o Biserică liberă şi care să păstorească cu putere.
    O Biserică care nu se teme să ia poziţie faţă de sistemul viclean al acestei lumi,
    indiferent dacă împotrivirea conduce la prigoană şi martiriu.
    Biserica este singurul organism care poate să stea nemijlocit alături de om şi să îl
    sprijine. Biserică însă suntem cu toţii şi aceasta este puterea noastră şi puterea
    ei. La unitatea dintre păstori şi popor ţintesc negustorii de popoare şi încearcă să
    o submineze. Ei ştiu că dacă vor „pierde” păstorul, cu uşurinţă se vor risipi oile
    şi le vor supune. Istoria ne învaţă că acolo unde Dumnezeu a fost luptat, scopul
    final era omul şi înjosirea lui. Întruparea lui Dumnezeu este cea mai mare
    recunoaştere a persoanei umane. Biserica nu se opune guvernării, ci acelora care
    exploatând guvernarea şi ascunzându-se în spatele puterii lucrează să vă priveze de
    speranţă. Aduceţi-vă aminte că pentru mulţi specialişti în economie, prezenta criză
    este fabricată, este o criză care urmăreşte controlul mondial de către puteri care
    nu sunt iubitoare de oameni.
    Biserica lui Hristos are cuvânt pentru actuala situaţie, pentru că nu a încetat să
    fie şi trup al lumii, parte a istoriei. Nu poate să îngăduie nici nu fel de
    nedreptate, dar este datoare să arate disponibilitate pentru mărturisire şi
    martiriu. Ştim că oamenii de lângă noi suferă de foame, se află în sărăcie, se
    sufocă economic, deznădejdea de multe ori stăpâneşte inima lor. Cunoaştem acest
    lucru, pentru că prima lor oprire în căutarea speranţei este Biserica din zona lor,
    parohia lor. Scopul şi lupta noastră este ca fiecare parohie să devină centrul de
    unde activitatea pastorală a bisericii locale să îmbrăţişeze întreaga societate
    locală respectivă.
    Decizia noastră este să creăm un observator al problemelor sociale cu scopul de a
    urmări îndeaproape şi de a preîntâmpina metodic problemele pe care le creează
    prezenta criză. Scopul nostru este să dezvoltăm lucrarea de asistenţă socială a
    fiecărei parohii, în aşa fel încât să nu mai existe nici măcar un om care să nu aibă
    o farfurie de mâncare. Cunoaşteţi şi dumneavoastră că în această privinţă Biserica
    realizează o lucrare uriaşă. Cunoaşteţi acest lucru, pentru că mulţi dintre
    dumneavoastră sprijiniţi voluntar acest efort al parohiei voastre şi îl susţineţi
    economic. Vă chemăm să staţi aproape fiecare de parohia voastră, ca să ne confruntăm
    împreună cu aceste momente grele.
    Poporul nostru a trecut şi altă dată prin sărăcie şi foame, dar a îndurat şi a
    biruit, pentru că atunci avea perspective. Noi toţi putem să ajutăm pe unul şi unul
    pe mulţi. Dumnezeu nu ne-a dat duh de frică, ci de putere şi de dragoste. Cu acest
    duh, adunaţi-va în jurul marii noastre familii, Biserica, scoţând la iveală
    greşelile noastre, căutând sensul vieţii în dragoste, vom ieşi din acest ceas greu.
    Ierarhia Bisericii Greciei

  13. @ SimP

    Primul argument este că atât creştere cât şi scăderea TVA au efecte atunci când se fac rar. În momentul în care variaţiile se fac la scurt timp, cum este cazul acum, efectul este mult sub ceea ce se aşteaptă „din calcule”. Cu atât mai mult ineficienţa ca măsură economică este atunci când se creşte sau se scade câte un procent pe trimestrul (eficienta este mai pronunţată la scăderile bruşte şi rare).

    Dacă aţi observat, în primele luni de la creşterea TVA a început reclama cu „magazinul X îţi plăteşte TVA-ul, reducere de 24%. Creşterea preţurilor nu a existat iniţial (inflaţia a fost mult sub cea preconizată în ultimele luni) pe seama scăderii profiturilor. Acest lucru s-a întâmplat pentru această creştere a TVA s-a făcut după o lungă perioadă de timp a TVA-ului cu 19%. Sigur, pe de altă parte, scăderea preţurilor nete (fără TVA) înseamnă şi scăderea încasării TVA şi scăderea impozitelor pe profit, dar acestea contează mai puţin la bugetul de stat decât scăderea consumului şi creşterea evaziunii fiscale. În consecinţă creşterea încasărilor la bugetul de stat nu este cea preconizată, de la 19% la 24%, cu 26% din ceea ce se primeşte la TVA. Acolo unde preţul creşte, evident că vorbim despre o scădere a consumului care iar provoacă o scădere a încasărilor la bugetul de stat, şi de data aceasta vorbim şi despre accize, concedieri, deci contribuţii şi impozit pe venituri neîncasate, cheltuieli cu ajutoare sociale… Iată deci că o creştere a TVA-ul care se face destul de des, provoacă o gaură în buget care afectează câştigul proporţional al creşterii TVA.

    La scăderea TVA, evident vom avea tentaţia magazinelor de a nu scădea totuşi preţurile. Vom avea o creştere mai mare la încasarea TVA decât dacă preţurile ar scădea proporţional, dar nu se va provoca acea încasare suplimentară prin reducerea evaziunii fiscale şi nici creştere economică.

    Prima concluzie ar fi deci că măsurile fiscale de variaţie a TVA nu sunt eficiente decât atunci când se produc rar, o dată la doi sau trei ani minimum. (nu ştiu dacă am fost chiar foarte explicit, dar bănuiesc că aţi înţeles)

    A doua chestiune este însă cea care ne diferenţiază de celelalte ţări europene.

    Dincolo de valoarea în sine a procentului TVA, vorbim şi despre ponderea acestuia în veniturile bugetare. La noi TVA este peste 40% din venitul de la Bugetul de Stat. Cu alte cuvinte TVA este mai mare decât impozitul pe venit sau impozitul pe proprietate, decât accizele (tot o taxare a consumului)… Dacă la noi aceste taxe şi impozite pe consum au o pondere covârşitoare în structura de venituri bugetare, în bugetele celorlalte ţări europene ponderea taxelor şi impozitelor pe proprietate şi pe venit sunt mult mai puternic reprezentate în veniturile bugetare. Mi-ar fi greu să vă şi demonstrez acest lucru pentru că nu prea ştiu căuta astfel de informaţii aşa cum ştiu să le caut la noi… dar am auzit asta de la foarte mulţi economişti români. Probabil că domnul Voiculescu ar putea să ne spună care este ponderea TVA (VAT) din veniturile bugetare în cazul diferitelor ţări europene. Dacă cineva ştie că nu e aşa cum spun şi are link spre o informaţie contrară… mi-ar făcea plăcere să mă contrazică.

    Asta înseamnă că mutarea TVA în jos trebuie susţinută cu alte mişcări în sus de la alte taxe şi impozite astfel încât, măcar un an sau doi, până la reducerea evaziunii fiscale care este aşteptată ca urmarea măsurii luate şi la creşterea încasărilor din TVA deşi procentul de taxare TVA scade.

    http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget2011/Anexa1.pdf

    Avem veniturile fiscale 67,6 miliarde lei
    Din acestea, impozitul pe venit, profit şi câştiguri din capital este 15,8 miliarde, impozitele şi taxele de proprietate sunt 0,006 miliarde, impozitele şi taxe pe bunuri şi servicii 51,2 miliarde (din care 46,2 miliarde reprezintă TVA), impozitul pe comerţul exterior şi tranzacţii internaţionale este 0,6 miliarde iar alte impozite şi taxe reprezintă 0,058 miliarde. Scăderea TVA cu 24% din TVA (adică de la 24% la 19%) înseamnă 11,1 miliarde. Aceşti bani ar trebui să se pună la buget prin creşterea impozitului pe venit, profit şi câştiguri din capital (cota unică) cu 70%, ceea ce ar duce cota unică la minim 27,2, hai să zicem 28% ca să fim rotunzi în calcule.

    Noi suntem în criză, nu PUTEM să ne permite creşterea economică prin reducerea TVA. Creşterea economică prin reducerea TVA are o latenţă prea mare şi provoacă un deficit bugetar uriaş până să aibă efecte. Cu atât mai mult cu cât revenirea se face prea curând. Măsurile ar trebui să a aibă următoarea succesiune.

    1. Creşterea ponderii în PIB a sectorului agricol şi a sectorului industrial în condiţiile păstrării constante în valoare absolută a sectorului de servicii-comerţ spre a transfera veniturile bugetare spre taxa pe venit şi proprietate.
    2. Producerea unei creşteri economice fulminante prin accelerarea economiei pe seama cheltuielii temporare de resursă şi a facilităţilor pe înfiinţarea firmelor în sectoarele de producţie.
    3. Investirea veniturilor suplimentare obţinute din creşterea economică în domenii care au o creştere moderată dar sigură care să stabilizeze veniturile bugetare (cele obţinute prin accelerarea economiei nu sunt perene… încetează o dată cu accelerarea)
    4. După obţinerea unei creşteri economice cu valoare mare, pot fi luate şi măsuri precum micşorarea TVA, micşorarea CAS-ului, micşorarea impozitelor, creşterea pensiilor şi salariilor (evident nu toate odată ci pe rând, câte unul pe ciclu).

    Pentru a avea o economie stabilă şi o bunăstare care nu se construieşte piramidal, acest ciclu trebuie să aibă câţiva ani. Dacă se ajunge în această situaţie în 2012 (deşi mă îndoiesc foarte, foarte mult) se poate scădea TVA. Atunci creşterea pensiilor se va putea face prin 2014, revenirea la salariile iniţiale, de dinainte de tăiere, se va putea face prin 2016, micşorarea CAS-ul prin 2018 şi aşa mai departe… desigur, asta dacă se va reuşi permanenta creştere economică pe baze „sănătoase”, adică nu pe consum.

    Personal sunt sceptic că se va face un asemenea ciclu până prin 2050 din cauza poverii foarte mari a datoriilor. Orice creşteri economice (şi aşa improbabile) se vor duce către FMI şi creditori. Rostogolirea datoriilor va provoca un trai din ce în ce mai rău, şi datorii din ce în ce mai mari şi până la urmă guvernul va apela la inflaţie. Scăderea TVA, a CAS-ului sau orice altceva nu va face decât să grăbească căderea în mizerie. Eventuala plecare a românilor peste hotare va conduce cu atât mai mult la acumularea mizeriei generale…

    Şi mai este ceva interesant despre care nu are curajul să vorbească absolut nimeni din politica românească. Românii care economisesc nu investesc economiile în afaceri care produc profituri mici dar sigure (indiferent de criză), preferă să depună banii la bănci pentru a lua dobândă. Băncile împrumută statul român cu dobânzi şi mai mari. Cu alte cuvinte, românii depun bani în bănci pentru a plăti, pe cealaltă parte, dobânzi şi mai mari către bancă. Cum este ca cetăţenii români să susţină cu bani îndatorarea României? Economisirea românilor ar trebui să se facă prin achiziţionarea de bonuri de trezorerie, altfel bagă bani în buzunarele băncilor şi în defavoarea României, sau investind în afaceri legate de agricultură şi industrie. Numai aşa români ajută România. Există un risc să nu-şi mai vadă banii înapoi? Desigur, dar măcar riscul este în favoarea statului român… pentru că în astfel de momente şi riscul de faliment al băncilor este foarte mare.

    Sper că-mi veţi ierta incoerenţa, dar altfel nu am ştiut cum să scurtez ceea ce aveam de spus.

  14. din proprie experienta am urmatorul exemplu .
    am cumparat produse primare agricole de 100000 RON la care am platit 24000 TVA iar productia am vandut-o fara TVA datorita modificarilor din codul fiscal . deci am de recuperat TVA pe care nu il voi recupera …deci in concluzie am creditat statul . nu stiu daca e bine sau rau dar ….
    1. imi convine pentru ca daca vindeam cu TVA aveam o diferenta de platit
    2. productia nu se mai vinde la negru
    3. evit cercul vicios al intazierilor la plata si al problemelor cu fiscul inerente…

  15. @ andron, nu ştiu de ce părinţii au aflat atît de tîrziu despre felul în care Ionuţ era umilit de directoarea Goran, poate că lui i-a fost rusine să le spună, în fond copiii reacţionează diferit faţă de adulţi, în faţa agresorilor. Iar el e special, are propriul univers şi nu ştie cum trebuie să reacţionezi în faţa mitocanilor. Fiul meu e în primul an la colegiu şi profesoara de informatică le-a povestit elevilor că directoarea l-a jignit pe Ionuţ, a fost un întreg scandal în Consiliul Profesoral care trebuia să-i aprobe cererea de transfer. Profesoara de info a vrut să-şi dea demisia dar s-a gîndit la ceilalţi copii pe care-i pregateşte. Directoarea e o ipocrită incompetentă, numită acolo pe criterii politice. Atîta vreme cît o susţine PDL-ul poate să-şi bată joc de cine vrea. Eu una îi smulgeam tot părul din cap, cel puţin.

  16. ATÂT DE VECHI, ATÂT DE ACTUAL

    Vorbind despre goanna după avuţie şi puterea de corupţie a banului,Sofocle (cel care a scris Tragedia Greacă) spunea acum cca 2450 de ani :

    Dar pofta de câştiguri
    pe mulţi bărbaţi îi duce adesea la pieire…
    căci nici o rânduială n-a dat un rod în lume
    aşa de rău ca banul ; el pustieşte oraşe,
    pe oameni îi goneşte din case ; el învaţă
    pe cei curaţi la minte să-şi îndrepteze mintea
    spre fapte ruşinoase. Tot banul e acela
    ce-a arătat la oameni puterea vicleniei,
    şi pentru orice faptă – nimic sfânt să n-aibă.

Comentariile sunt închise.