Intalnire cu Dan Voiculescu

Ati aflat probabil despre ancheta declansata de Avocatul Poporului la Institutul Cantacuzino. Ati citit afirmatiile grave pe care le face o institutie importanta a statului roman:

“De mai multe luni de zile în cadrul instituţiei Avocatul Poporului se desfăşoară o anchetă proprie referitoare la neproducerea unor vaccinuri (stafilococic D – în diluţii – produs original românesc, folosit în tratamentul infecţiilor stafilococice, antigripal, antituberculos, polidin, cantastim, antidifterie, antitetanic), de către Institutul Cantacuzino, ceea ce în opinia noastră reprezintă o încălcare gravă a dreptului fundamental la sănătate, prevăzut de art. 34 din Constituţie şi o afectare într-o anumită măsură a siguranţei naţionale a României” (…) Ceea ce pare grav este faptul că Institutul Cantacuzino ar fi beneficiat de fonduri care puteau fi utilizate pentru dezvoltarea procedurilor de producere a vaccinurilor (…) Ca urmare, cu costuri foarte mari, vaccinurile care nu se mai produc trebuie să fie achiziţionate de pe piaţa liberă sau/şi externă. Consecinţele asupra bugetului sunt şi vor fi evident negative” (Avocatul Poporului)

In acest context, as vrea sa va aduc aminte de un text publicat aici, pe blog, pe 5 noiembrie 2009, cand situatia nu se degradase la Institut:

“În tot zgomotul irelevant provocat de alegeri, cred că ar trebui să ne facem timp pentru o mirare. Şi pentru un elogiu. Cum e oare posibil să mai avem în România – atât de dezorganizată şi atât de prădată – un institut capabil să facă performanţă ştiinţifică? Cum e oare posibil ca Institutul Cantacuzino să se menţină la un nivel similar marilor corporaţii internaţionale? Cum se pot obţine rezultate atât de riguroase şi solide cu bani atât de puţini? Şi cu atât de puţin respect pentru cercetători şi profesionişti? Eu, unul, nu prea înţeleg. Şi, pentru că nu înţeleg, mi se pare că-i aproape un miracol. Să ţii în picioare, de atâta vreme, un institut de prestigiu doar cu responsabilitate, pasiune şi profesionism în sărăcie – ăsta e un miracol. Şi un model probabil nemeritat pentru o Românie aflată la marginea prăpastiei. Respectul meu, profesionişti de la Cantacuzino!”

Mai sceptici, comentatorii acestui blog, precum george_escu sau mogul, au dat atunci, in 2009, un verdict vizionar – dovada a faptului ca in Romania ignorarea intereselor publice este cumva notorie si inevitabila:

“Parca vad ca in 2-3 ani vor fi puse pe butuci si acestea…”. 

Unul dintre cazurile procesate deja de FACIAS în amplul dosar al datoriilor românilor către bănci – datorii care ar trebui restructurate prin implicarea responsabilă a statului:

”Ingropati in datorii, multi romani si-au vazut venitul diminuat, in plus fata de cei 25%, cu sume care reprezentau sporurile, stimulentele sau alte drepturi salariale garantate prin contractul de munca. Este si cazul unei functionare de la Primaria sector 5, Bucuresti care a solicitat sprijinul FACIAS dupa ce salariul i-a fost redus de la 3.019 lei, in septembrie 2009, la 1.166 lei, in februarie 2012. In fata acestei scaderi semnificative, dar si a creditului contractat atunci cand rata lunara nu reprezenta o problema, datorita dobanzilor si a penalitatilor acumulate recent, banca a demarat impotriva ei procedura de executare silita.” (facias.org)

E doar una din cele 280 de povesti reale si dramatice notate de juristi în doar două zile. O poveste care aminteste de un faimos mesaj al unui protestatar din Piata Universitătii, Radu:

”De ce protestez in strada?!

Pentru ca in casa, la munca, la telefon, sunt deja ascultat. E vremea sa ma asculte si din strada.

Pentru ca nu mai am nimic de pierdut. Mi-au luat banii, am pierdut casa, copiii sunt la bunici, imi vad sotia o data la trei zile si avem tot mai putine sa ne spunem. Viata noastra, asa cum am gandit-o impreuna, ne-a fost confiscata intr-o zi de joi. Joi, 6 mai 2010, cand un imbecil, care ne asigurase ca nu se va atinge de salariile noastre, iar noi l-am crezut si ne-am ipotecat casa pentru a ne face un cabinet particular, a decis ca suntem prea grasi si ne-a taiat salariile. 25% de la ea, 25% de la mine. In 8 luni am ramas fara casa. Copiii sunt la 300 km departare. In fiecare seara, eu si sotia mea ne cautam adapost pe la colegi si prieteni sau, pur si simplu, dormim fiecare in spitalul in care lucreaza. Nu ne mai privim in ochi, incercand sa ne menajam reciproc, sa il protejam pe celalalt de propria deznadejde. Si facem economie. De haine, de mancare, de zambete, de cuvinte, de proiecte. Nu mai indraznim sa speram pentru ca nu ne mai permitem sa pierdem” (Textul integral aici).

Drama Denisei Varga, fetita de cinci ani din Răcăciuni care s-a stins din viata in absenta unui banal vaccin antirabic, este incredibilă si inacceptabilă într-o tară care pretinde că are morală publică si sistem sanitar. Copilul a fost adus la medic în timp util, după un drum de 30 de kilometri dinspre o zonă izolată, cu indicatii corecte pentru diagnostic si tratament (desi s-a încercat negarea acestor elemente): totusi, desi muscată de un câine suspect de rabie, a fost tratată pentru zgârieturi si a sfârsit într-un… cabinet oftalmologic particular. (Mai multe detalii despre caz gasiti aici).

Motivul invocat de autorii malpraxisului – după lungi tergiversări – e plin de seninătate: “Este totusi clar, din ancheta, ca a fost vorba despre o eroare de comunicare intre cei trei medici care s-au ocupat de fetita, desi s-a recomandat efectuarea vaccinului antirabic. Tinem sa precizam insa, ca acest caz s-a prezentat la UPU, in zi de week-end, atunci cind adresabilitatea poate ajunge la circa 260 de pacienti pe medicul de garda, ori, in aceste conditii, trebuie sa o spunem desi nu sintem de acord, ca pot aparea greseli”, a declarat dr. Ciobanu, director medical SJU Bacau(…) In niciun caz nu se va desface vreun contract de munca”. (Ziarul de Bacau)

Nu vreau să ”împart” dreptate de la distantă si nu mă număr printre cei care judecă pripit si superficial eforturile exceptionale pe care le fac medicii români în lupta cu criza endemică a sistemului sanitar.

Dimpotrivă.

Totusi, în acest caz, după ce concluziile anchetei oficiale au devenit publice, trebuie spus că “eroarea de comunicare” nu e suficientă. Că “week-end-ul” nu justifică moartea din culpă medicală a unui copil – mai ales pentru niste părinti care au alergat 30 de kilometri pentru a avea garantia unui tratament corect în cadrul unui spital judetean.

“Eroare de comunicare în week-end” nu reprezintă o scuză într-un stat civilizat.

Din acest motiv, prin echipa de juristi a FACIAS, pe cale juridică sau administrativă, voi fi alături de părintii Denisei în încercarea de a face lumină si dreptate în acest caz.

Pentru ca intelegi sa iei si tu atitudine impotriva aberatiei fara seaman a unei legislatii care tolereaza si gratuleaza prin libertate pedofilia sau abuzurile sexuale care sfideaza chiar fundamentele civilizatiei. Cititi aici cazul lui Lucian Pop. E dincolo de orice comentarii.

Solutia e deja formulata in initiativa civica pentru revizuirea Constitutiei, demarata la nivel national  (al carei text poate fi parcurs aici si despre al carei stadiu gasiti detalii pe facias.org ): pedeapsa cu inchisoarea pe viata, fara posibilitatea suspendarii, pentru pedofilie si alte infractiuni grave.   

Pentru o mai clara argumentatie, voi cita integral un text publicat aici, pe blog, pe 5 septembrie:

În urmă cu câteva săptămâni am declansat o largă consultare publică în vederea revizuirii Constitutiei. Iar una din temele principale viza mentionarea expresă în Constitutie a pedepsei maxime, fără posibilitatea suspendării, pentru infractiunile extrem de grave, precum pedofilia.

Există un argument puternic în baza căruia militez pentru o expresie CONSTITUTIONALĂ a acestei nevoi sociale care – se poate argumenta – s-ar putea limita la o simplă modificare a Codului Penal: dramele a mii de copii, ale caror destine au fost mutilate de persoane pentru care Codul Penal nu a avut nicio valoare, care au inteles ca legile de zi cu zi au fost ocolite, răstălmăcite si păcălite. Numai în ultimele zile m-am implicat în două astfel de cazuri, încercând, prin intermediul juristilor, să repar erorile inadmisibile ale sistemului de drept din România.

Iată raportul FACIAS pentru incredibilul dosar ”Lăzăroiu”:

”Lazaroiu Viorel si-a violat fiica cea mare incepand de cand aceasta avea 6 ani, timp de 6-7 ani, pana in anul 2000 cand s-a decoperit fapta. Copilului i se punea casete video cu pedofili, sugerandu-i-se ca este normal ce i se intampla. Fata cea mica a avut intotdeauna o structura fragila, iar la varsta de 14 ani arata ca un copil de 6-7 ani, astfel incat agresiunile au inceput si asupra ei. Deoarece era mai matura si intelegea ce i se intampla, infractiunea s-a desfasurat cu violenta. Dupa aflarea faptei, cercetarea penala s-a facut timp de doi ani, perioada in care faptuitorul a stat in arestul politiei; a primit doar 10 ani de inchisoare si a fost decazut din drepturile parintesti doar pentru o perioada de 5 ani! A executat doar 5 ani, dintre care doi in arestul politiei si trei la biblioteca unui penitenciar din Tulcea. A fost eliberat in 2005 din Penitenciarul Tulcea pe baza unor fise de eliberare conditionata. Ulterior, s-a dovedit ca acestea erau falsificate, in prezent existand un dosar pe rol cu privire la identificarea autorilor acestor falsuri. Acest lucru se intampla fara ca masura de eliberare sa fie revocata, numitul Lazaroiu Viorel fiind in prezent in libertate. Ambii copii au avut tentative de suicid, fapt dovedit de certificatele medicale. Fata cea mica a suferit in urma violului si o fractura de coloana. Ulterior i s-a identificat o boala rara de fragilitate a oaselor.”

Un al doilea caz se desfăsoră în Vaslui, unde un sexagenar a abuzat o fetită de 13 ani. Abuzul s-a soldat cu o sarcină nedescoperită până în luna a cincea, moment în care copila a fost trimisă în plasament de serviciile sociale, fiind obligată de lege să ducă sarcina până la capăt. Victima abuzului, cu alte cuvinte, a fost luată de lângă familie în ciuda propriei dorinte, urmând să devină unul din acei tragici ”copii cu copil”, în timp ce abuzatorul de 63 de ani se află în libertate, face destăinuiri picante presei si mizează pe un proces lung si generos.

Aceste două cazuri nu vin decât să confirme mecanismul impunitătii pedofililor promovat adesea de sistemul de drept din România. În anul 2003, de pildă, un oarecare Daniel Ungur era condamnat la o pedeapsă de 9 ani pentru un astfel de abuz sexual violent. Pedeapsa i-a fost redusă la doar cinci ani în urma unui apel, însă stat după gratii doar trei. A revenit în libertate fără orice supraveghere de specialitate si a abuzat 14 copii minori, printre mărturii aflându-se si cea a propriului său fiu!

În mod evident, sistemul actual nu functioneaza. Codul penal, vulnerabil la interpretari si modificari, nu este o garantie suficienta care sa ne protejeze copiii. De aceea, am convingerea ca este nevoie sa consacram, chiar prin Constitutie, pedepse radicale pentru pedofili. Integritatea fizica si psihica a copiilor nostri este indeajuns de importanta pentru a fi protejata chiar prin textul legii fundamentale. Romania nu este ”paradisul pedofiliei”, asa cum a fost uneori numită în presa occidentală.

Am primit, la Cabinetul Senatorial din Colegiul 8, sute de solicitari din partea cetatenilor care vor sa se implice in Campania pentru Revizuirea Constitutiei nu doar semnand, ci devenind voluntari pentru strangerea de semnaturi.

Toate coordonatele necesare in acest sens – mi-au comunicat cei din Comitetul de Initiativa pentru Revizuirea Constitutiei – pot fi gasite aici.

Eu imi mentin pariul din 31 iulie: cand se va hotari sa vorbeasca si sa se implice,  Romania Tacuta va genera o emulatie civica fara precedent. Atunci nu ne vom mai complace in indiferenta, teama sau neputinta.

Iar Romania Tacuta va vorbi acum.

La Stirea Zilei, despre nevoia unei renasteri civice. Emisiunea integrală aici.

O provocare de tip ”leapsă”, cum nu am mai propus de ceva vreme: este normal ca un personaj ca acesta să fie condamnat la doar 14 ani de închisoare, care se vor transforma în timp, prin recursuri, bună-purtare s.a. în doar cinci-sase ani?

Asta e tolerantă sau doar un jalnic esec al fiecăruia dintre noi în a asigura normalitate pentru copiii nostri?

”Lepsa” pleacă spre: Lucia Verona, Maria Grapini, Mihai Voicu, Daniel, Eftimie, Ovidiu, Daniel Constantin, Spartakus, Alecu Racoviceanu si Dan Negru.

În urmă cu câteva săptămâni am declansat o largă consultare publică în vederea revizuirii Constitutiei. Iar una din temele principale viza mentionarea expresă în Constitutie a pedepsei maxime, fără posibilitatea suspendării, pentru infractiunile extrem de grave, precum pedofilia.

Există un argument puternic în baza căruia militez pentru o expresie CONSTITUTIONALĂ a acestei nevoi sociale care – se poate argumenta – s-ar putea limita la o simplă modificare a Codului Penal: dramele a mii de copii, ale caror destine au fost mutilate de persoane pentru care Codul Penal nu a avut nicio valoare, care au inteles ca legile de zi cu zi au fost ocolite, răstălmăcite si păcălite. Numai în ultimele zile m-am implicat în două astfel de cazuri, încercând, prin intermediul juristilor, să repar erorile inadmisibile ale sistemului de drept din România.

Iată raportul FACIAS pentru incredibilul dosar ”Lăzăroiu”:

”Lazaroiu Viorel si-a violat fiica cea mare incepand de cand aceasta avea 6 ani, timp de 6-7 ani, pana in anul 2000 cand s-a decoperit fapta. Copilului i se punea casete video cu pedofili, sugerandu-i-se ca este normal ce i se intampla. Fata cea mica a avut intotdeauna o structura fragila, iar la varsta de 14 ani arata ca un copil de 6-7 ani, astfel incat agresiunile au inceput si asupra ei. Deoarece era mai matura si intelegea ce i se intampla, infractiunea s-a desfasurat cu violenta. Dupa aflarea faptei, cercetarea penala s-a facut timp de doi ani, perioada in care faptuitorul a stat in arestul politiei; a primit doar 10 ani de inchisoare si a fost decazut din drepturile parintesti doar pentru o perioada de 5 ani! A executat doar 5 ani, dintre care doi in arestul politiei si trei la biblioteca unui penitenciar din Tulcea. A fost eliberat in 2005 din Penitenciarul Tulcea pe baza unor fise de eliberare conditionata. Ulterior, s-a dovedit ca acestea erau falsificate, in prezent existand un dosar pe rol cu privire la identificarea autorilor acestor falsuri. Acest lucru se intampla fara ca masura de eliberare sa fie revocata, numitul Lazaroiu Viorel fiind in prezent in libertate. Ambii copii au avut tentative de suicid, fapt dovedit de certificatele medicale. Fata cea mica a suferit in urma violului si o fractura de coloana. Ulterior i s-a identificat o boala rara de fragilitate a oaselor.”

Un al doilea caz se desfăsoră în Vaslui, unde un sexagenar a abuzat o fetită de 13 ani. Abuzul s-a soldat cu o sarcină nedescoperită până în luna a cincea, moment în care copila a fost trimisă în plasament de serviciile sociale, fiind obligată de lege să ducă sarcina până la capăt. Victima abuzului, cu alte cuvinte, a fost luată de lângă familie în ciuda propriei dorinte, urmând să devină unul din acei tragici ”copii cu copil”, în timp ce abuzatorul de 63 de ani se află în libertate, face destăinuiri picante presei si mizează pe un proces lung si generos.

Aceste două cazuri nu vin decât să confirme mecanismul impunitătii pedofililor promovat adesea de sistemul de drept din România. În anul 2003, de pildă, un oarecare Daniel Ungur era condamnat la o pedeapsă de 9 ani pentru un astfel de abuz sexual violent. Pedeapsa i-a fost redusă la doar cinci ani în urma unui apel, însă stat după gratii doar trei. A revenit în libertate fără orice supraveghere de specialitate si a abuzat 14 copii minori, printre mărturii aflându-se si cea a propriului său fiu!

În mod evident, sistemul actual nu functioneaza. Codul penal, vulnerabil la interpretari si modificari, nu este o garantie suficienta care sa ne protejeze copiii. De aceea, am convingerea ca este nevoie sa consacram, chiar prin Constitutie, pedepse radicale pentru pedofili. Integritatea fizica si psihica a copiilor nostri este indeajuns de importanta pentru a fi protejata chiar prin textul legii fundamentale. Romania nu este ”paradisul pedofiliei”, asa cum a fost uneori numită în presa occidentală.

Se conturează în întreaga Europă – din Anglia până în Norvegia – un sentiment de insatisfactie si insecuritate în raport cu un sistem juridic încărcat de proceduri care par puse în slujba infractorilor si criminalilor. Si care pot face, de pildă, ca un descreierat care împuscă o sută de copii să stea vreo 15 de ani într-un penitenciar de lux. Ori care explică – asa cum se întâmplă în România (cititi aici) – cum e posibil ca un pedofil condamnat să reajungă în libertate în doar trei ani pentru a face zeci de noi victime.

În lipsa reactiei legiuitorului în fata unor astfel de aberatii, opinia publică se va radicaliza, solicitând fără succes reintroducerea pedepsei cu moarte. Solutia, din punctul meu de vedere, este blocarea sistemului de reduceri ale pedepselor pentru infractiunile foarte grave, care se cer sanctionate cu închisoarea pe viată. Pedofilii, traficantii de droguri, autorii de omoruri deosebit de grave trebuie să rămână definitiv în afara societătii.

Este una dintre cele trei propuneri pe care le-am prezentat societătii civile în vederea modificării Constitutiei prin initiativă civică:

”Maximul pedepselor prevazute pentru infractiunile de omor deosebit de grav, trafic de stupefiante si act sexual cu un minor este detentiunea pe viata, fara posibilitatea reducerii pedepselor pe parcursul executarii.”

Voi ce credeti?

Găsiti aici raportul societătii civile asupra demersului privind modificarea Constitutiei de către cetăteni - nu de către o minoritate care se ascunde în spatele unor parlamentari tranzactionabili.