Un proiect născut din necesitatea elementară de a ne cunoaste si de a ne respecta predecesorii. Am adunat laolaltă, într-un mic Panteon românesc, 76 de busturi ale unor ”români esentiali”: de la Emil Cioran la Brâncusi, de la Stefan cel Mare la Noica, de la regele Carol la Corneliu Coposu.

Cu sigurantă că lipsesc încă multe figuri majore din acest ”rezumat” al României creatoare. Academicianul Eugen Simion, de exemplu, remarca absenta lui Marin Sorescu. Din fericire, vorbim despre un proiect deschis, urmând ca an de an, prin consultare publică, să adăugăm noi si noi personalităti definitorii.

Ce mă bucură mult la ”Grădina Valorilor Românesti” – si e un lucru asupra căruia am insistat – e caracterul său viu, interactiv. Gratie bibliotecii în aer liber care va fi instalată aici, de pildă, tinerii vor putea să-i citească pe Marin Preda sau Camil Petrescu chiar sub ochii ”maestrilor”. Gratie sistemului care va asigura muzică ambientală de exterior, bucurestenii vor putea asculta, în sfârsit, in extenso, muzică clasică românească. Copiii vor beneficia de cursuri de pictură chiar lângă busturile lui Grigorescu sau Tonitza. Sau de cursuri de modelaj în lut lângă monumentul lui Brâncusi.

Încă o idee la care am tinut – si care mi-a încoltit când mă aflam la Londra – a fost instalarea aici, în Grădina Valorilor Românesti, a unui Speaker’s Corner – o ”Tribună a democratiei”, dacă vreti – unde oricine, oricând, se poate sui să vorbească despre problemele sau propunerile sale. Conceptul îl puteti găsi explicat aici

]]> http://danvoiculescu.net/blog/2010/06/gradina-valorilor-romanesti/feed/ 25 http://danvoiculescu.net/blog/2010/03/1643/ http://danvoiculescu.net/blog/2010/03/1643/#comments Tue, 09 Mar 2010 08:17:31 +0000 DV http://danvoiculescu.net/blog/?p=1418 Nu, nu e anul cine stie cărei bătălii între spanioli si francezi (sau între englezi si englezi), ci numărul celor care au semnat deja petitia “Să schimbăm soarta românilor care au nevoie de tratamente în străinătate!” initiată de EVZ.

Nu stiu dacă avem încă o reactie oficială a Ministerului Sănătătii – desi la un asemenea nivel de presiune al opiniei publice si mass-media răspunsul e obligatoriu. O reformă atât de complexă si de tehnică e imposibilă fără implicarea Ministerului: oricât ai fi de bine intentionat, nu ai cum să legiferezi modificări sistemice într-un domeniu precum sănătatea. Poti face interpelări, poti adresa întrebări parlamentare, poti sugera modificări legislative în probleme birocratice precum formularul 112, dar e iresponsabil să te apuci să reorganizezi un domeniu la care se pricep, de fapt, foarte putini oameni.

Adevărul este că reforma sistemului de tratament al bolilor grave nu poate fi făcută decât de o elită restrânsă de specialisti în medicină, în management medical si legislatie sanitară. Noi reactia lor o asteptăm, declinându-ne competenta si limitându-ne doar să constatăm că, în acest moment, sistemul e cinic, indolent, inechitabil si iresponsabil fată de bolnav.

Până când îi vom auzi vorbind articulat în domeniu, cu dosare în brate, pe ministrul Sănătătii, pe seful CNAS, pe presedintele Colegiului Medicilor (e just sistemul, maestre Astărăstoae, coleg de blogosferă?), o declaratie de principii de la omul care a făcut posibilă această miscare: Daniel. Si o asigurare pentru el: sistemul se va schimba. Nicio birocratie politică nu rezistă mai mult de 1 an unei campanii corecte si puternice a societătii civile si presei. Si, deocamdată, presa a fost elegantă: a folosit floreta…

Problema în dezbatere azi: Legea 1/2009. O lege extrem de nedreptătită de presă, care a transformat-o într-o ”nouă nationalizare” – desi lucrurile stau cu totul altfel.

Iată despre ce e vorba. După 1989, statul român a fost nevoit să reglementeze o problemă sensibilă: situatia juridică a caselor nationalizate, pretinse atât de urmasii fostilor proprietari, cât si de chiriasii care locuiau în ele de zeci de ani si, adesea, investiseră în reparatii, conservare etc. Într-o primă fază, statul a legiferat în beneficiul chiriasilor, dându-le acestora dreptul de a cumpăra casele. Apoi, acelasi stat si-a schimbat opinia, pronuntându-se pentru retrocedare.

Asa se face că proprietarii si chiriasii au fost prinsi intr-o capcană întinsă chiar de stat: chiriasii de bună credintă au cumpărat o casă pe care ulterior au pierdut-o pur si simplu, fiind obligati să o evacueze în beneficiul unor mostenitori care, la rândul lor, aveau dreptatea în mână.

Orice legiuitor responsabil trebuia să trateze situatia – extrem de complexă si delicată – în beneficiul maxim al ambelor părti. Ori acest lucru nu s-a întâmplat, pentru că legea retrocedării scotea fostii chiriasi (actuali proprietari de bună credintă) în stradă, lăsându-i să-si recupereze ulterior (si eventual) banii, în urma unor procese îndelungate cu statul român.

Era, după părerea mea, o inechitate si o formă de iresponsabilitate a statului român. Solutia propusă de mine a fost următoarea: în loc să aruncăm în stradă niste cumpărători de bună credintă, care nu au făcut decât să respecte legea, lăsându-i ani de zile pe mână justitiei pentru a-si recupera banii – n-ar fi mai corect ca mostenitorii să primească bani (contravaloarea caselor) iar noii proprietari să rămână în ele? Nu erau în acest mod ambele părti mai protejate de stat?

Această initiativă a devenit Legea 1/2009, desi Traian Băsescu a încercat să o blocheze prin diferite mijloace constitutionale. Dar, evident, în România nu e suficient ca o lege să devină lege pentru a fi aplicată. Nu: o lege are nevoie de norme de aplicare care, conform dispozitiilor Legii 1/2009, trebuiau emise în maxim treizeci de zile de la publicare. Adică undeva prin martie 2009.

N-au fost emise. A trecut un an. Degeaba. O lege avizată de tot sistemul constitutional românesc a rămas apă de ploaie pentru că Guvernul e deasupra Constitutiei. Executivul a fost trimis în judecată de o fundatie. Si a pierdut procesul, fiind obligat si de instantă să emită normele. Inutil. Zilele au trecut, Guvernul a cerut recurs. Probabil îl va pierde – juridic nu are niciun argument.

Si ce? Ce dacă va pierde? Executorul judecătoresc îi va forta pe guvernanti să scrie? Le va conduce mână pe hârtie împotriva vointei lor? Nu. Vor fi dictate probabil amenzi, care vor fi contestate la infinit – si în timpul acesta legea va rămâne nelege, evacuările vor continua, afacerile imobiliare vor înflori.

Întrebarea mea de azi – pragmatică, aplicată – este: ce se mai poate face? Cum mai poti lupta în România, în interiorul sistemului de drept, astfel încât o lege să fie, totusi, lege? Eu am o strategie proprie – si sunt convins că, în final, se va face dreptate; dar mai stiu, cum spuneam mai sus, că am multe de învătat de la voi.

Ei bine, uite ceva concret, despre care unii au început deja să vorbească soptit (si, cu sigurantă, nu la telefon): un congres extraordinar reunit PNL-PSD+PC la sfârsitul lunii martie. După ce apele se limpezesc la nivelul fiecărui partid.

În acest moment, un singur lucru mai tine în loc dezlăntuirea ”justitiei” portocalii: speranta că, privat de resurse în teritoriu, PNL va ceda, va intra în jocul puterii si, în acest mod, îi va restabili lui Traian Băsescu onorabilitatea pierdută în Occident.

Dacă acest lucru nu se va întâmpla si Opozitia va rămâne ezitantă si relativ divizată, nimic nu va putea opri diviziile ANI, CNSAS si DNA să transforme România într-un viguros si vajnic regim monopartidist. Că prea vorbim multi neîntrabati în tara asta…

Si, vă mărturisesc, m-a surprins succesul pe care l-a avut o sintagmă pe care am folosit-o cu această ocazie: ROMÂNIA TĂCUTĂ. Am primit mailuri si telefoane pe tema asta: ”cred că sunt un membru al României tăcute”, ”defineste mai clar România tăcută”, ”ce înseamnă, de fapt, România tăcută?”

După părerea mea, România publică, oficială, este guvernată în acest moment, de cele mai multe ori, de vulgaritate, tupeu, non-valoare. Este România politicienilor de ”succes”. România ”vedetelor”. România celor care stiu să strige mai tare si care sunt dispusi să ”reusească” cu pretul propriei decente sau cu pretul suferintei altora.

Dedesubtul acestei ”elite” a vulgaritătii si non-valorii se găseste a doua Românie: România tăcută. O Românie retrasă într-un soi de miscare spontantă de rezistentă prin neimplicare. O Românie amplă, majoritară, care nu vrea să ia parte la stridenta cotidiană. O a doua tară, mai bună, mai reală, compusă din oameni decenti, obisnuiti să respecte legile, obisnuiti să se încline în fata valorii reale, obisnuiti să-si asculte si să-si înteleagă partenerii de dialog.

De ce a ales această majoritate mai bună să tacă? Pentru că prea multă vreme cei puternici au luat partea trisorilor. Pentru că s-au împlinit deja două decenii de când triumful oficial apartine, aproape de fiecare dată, celor dispusi să strige mai tare si să lupte mai incorect, nu celor care îsi merită reusita. În fata acestei nedreptăti, România tăcută a abandonat lupta: a renuntat la ambitii, a renuntat la participarea politică, a renuntat la bucuria unei vieti sociale împlinite. Si s-a limitat la o rezistentă privată prin intermediul valorilor autentice.

Din România tăcută fac parte părinti care nu mai cred în viitorul copiilor lor; tineri care se simt chiriasi în propria tară; oameni maturi, în deplină fortă, care si-au pierdut însă încrederea în propriile puteri si talente.

Iar întrebarea mea, încă deschisă – încă în căutarea propriei limpezimi – e următoarea:

Cum putem face ca România tăcută să ia – încet, progresiv – cuvântul? Cum o putem face să-si regăsească bucuria participării?

Astept sincer si nerăbdător sugestii. Vom mai vorbi despre asta în următoarele luni.

Pe scurt, vă invit pe www.legislatieinteractiva.ro ca să facem împreună legi. Voi veniti cu idei si, dacă sunt pertinente si aplicabile, le transformăm împreună în initiative care vor fi propuse Senatului. Discutăm, combatem, ne certăm pe idei – si totul, slava Domnului, în afara campaniei electorale, de care vom fi scutiti pentru câtiva ani.

P.S: Site-ul e cald, proaspăt, încă se mai lucrează la el. Din acest motiv, sugestiile voastre sunt oportune.

Reality-show-ul cu mogul, afaceri și tineri se face. După prezidențiale. Altfel, ideea – care e una curată – s-ar pierde în zgomotul de fond al supăraților de profesie: ”știm noi că-i faci campanie lui Geoană…”

Am discutat deja cu un director de televiziune pentru un prime-time onorabil. Aștept să-și facă socotelile. Sper să găsească un interval „provocator” – să bat Tănase și Dinescu la audiență sau ceva de gen .

Am convins să intre în joc o super-echipă de realizatori. Am ales și numele, dar până nu se rezolvă OSIM-ul – tac chitic.

Mai e nevoie de un singur lucru. De voi. Așadar, dacă sunteți interesați de o competiție TV care vă poate face parte a unei afaceri reale și dacă vă pricepeți la o bucățică dintr-un business (oricare: vânzări, logistică, promovare) aștept un semn pe coolmogul@yahoo.com.

Și veți fi scoși la un ceai rece de echipa mea.

Am senzația că, înainte de a ne gândi la poze îmbietoare și spoturi istețe pentru stăini, trebuie să învățăm chiar noi să ne prețuim țara. Cu adevărat. Nu pentru că trebuie și face bine la PIB.
Că trebuie să ne facem timp pentru câte o reverie cu vulcanii noroioși, cu Transfăgărășanul, cu Păltinișul lui Noica, cu Voroneț. Sau cu Băile Felix …

Iată de ce cred că această campanie reprezintă o idee grozavă. Și chiar un sfetnic de vacanță.

Totuşi, la cât de serioasă e problema crizei, mai bine rişti nişte cititori decât să eviţi tema. Pentru că adevărul e ăsta: la cât de neconvingător acţionează statul român faţă cu recesiunea, riscăm să avem după prezidenţiale un veritabil ”măcel” economic. Când butonul electoral va fi eliberat şi când efectele vacanţei de vară asupra economiei se vor simţi, ar putea fi rău. Mult mai rău ca acum.

Şi asta deşi rămân la convingerea că din toamnă ar trebui să vedem, în economiile trend-setter, primele semne ale deblocării.  Pentru că acolo guvernele au ştiut unde şi cum să intervină.

Nu-i cazul României.

Aş vrea să vă cer părerea asupra câtorva idei din planul în 24 de puncte propus ieri de Alianţa PSD+PC pentru contracararea recesiunii. Unele sunt idei pentru care mă lupt de ani buni.

Merită?

1) Crearea unui Fond Naţional de Locuinţe care să finanţeze construirea a 50.000 de locuinţe complet echipate, supuse regimului de închiriere, cu garanţii acordate prin Fondul de Garantare pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii.

• Programul urmăreşte stimularea producţiei autohtone şi a consumului, prin creşterea cererii de materiale de construcţie, mobilier şi aparatură electrocasnică. Acest program se va aplica pentru locuinţe noi, complet mobilate şi utilate. În acest fel, efectul de antrenare pe orizontală va fi mai mare decât în cazul altor tipuri de investiţii în infrastructură. Prin subvenţionarea chiriei, acest program are o componentă socială consistentă, fiind astfel complementar programului „Prima Casă”. Prin Fondul Naţional de Locuinţe este susţinut un important segment de populaţie care nu are înca acces la creditare pentru a-şi cumpăra locuinţe şi, în acelaşi timp, menţine şi stimulează înfiinţarea de noi locuri de muncă în industria de construcţii, unul dintre sectoarele economice cel mai greu lovite de criza economică. Programul va începe în toamna anului 2009 şi va fi derulat prin instituţiile administraţiei publice locale. În cadrul discuţiilor cu FMI se va solicita extinderea garanţiilor guvernamentale necesare acestei măsuri, al cărei cost total este estimat la 2 miliarde de euro. Statul va susţine diferenţa dintre chiria socială şi dobânda bancară.

8)  Extinderea “programului Rabla” pentru persoanele juridice de la 1 septembrie 2009.

• Măsura permite utilizarea banilor deja alocaţi în programul Rabla pentru retehnologizarea companiilor prin reînnoirea parcurilor auto, ceea ce permite reducerea costurilor de producţie şi păstrarea locurilor de muncă. De asemenea, măsura va avea efecte benefice pentru mediu prin reducerea poluării şi susţine industria auto prin creşterea numărului de comenzi. Extinderea „programului Rabla” se va face în limita cotelor neutilizate din programul pentru persoane fizice.

13) Plata TVA la încasarea facturii (elaborarea unui studiu de impact asupra  încasărilor bugetare).

• Măsura are efecte de stimulare a mediului de afaceri şi a economiei reale. Chiar dacă este posibil să se înregistreze unele sincope în ceea ce priveşte încasările bugetare, argumentul principal pentru aplicarea acestei măsuri este acela că este anormal ca firmele sa plătească TVA atât timp cât nu au încasat banii de la contractori (stat sau firme private). De asemenea, iniţiativa poate reduce semnificativ o parte a economiei subterane, prin dispariţia “facturilor la negru”.

14) Eliminarea impozitului minim pe cifra de afaceri, începând cu 1 septembrie 2009.

• Prin introducerea acestei măsuri s-a dorit creşterea încasărilor la buget cu 0,25%. Impozitul minim nu are însă efectul scontat; încasările ipotetice la bugetul de stat sunt pentru acest an, potrivit datelor Ministerului de Finanţe de 150 milioane RON (aproximativ 35,5 milioane de euro). Costurile menţinerii acestui impozit sunt însă mult mai mari având în vedere dispariţia a zeci de mii de firme care antrenează pierderea de locuri de muncă în paralel cu creşterea cheltuielilor de la bugetul asigurărilor sociale. Respectarea ţintei de deficit poate fi realizată prin măsuri complementare.

15) Acordarea unei bonificaţii de 5% din valoarea obligaţiilor fiscale către bugetul de stat pentru firmele care timp de 3 ani consecutiv şi-au plătit la zi datoriile. Acordarea unei bonificaţii de 5% pentru persoanele fizice care îşi achită integral obligaţiile fiscale până la 31 martie a fiecărui an.

• Stimularea firmelor şi a persoanelor fizice de a plăti impozitele la timp, înseamnă venituri certe la buget şi surse de finanţare a funcţionării economiei, investiţii în educaţie, sănătate etc. Măsura urmează să se aplice în 2009 şi 2010.

16) Penalizarea Ministerului Finanţelor pentru depăşirea termenului legal de rambursare TVA şi pentru orice întârziere a plăţilor realizate de instituţiile statului către agenţii economici.

•  Pentru asigurarea unei relaţii simetrice între stat şi contribuabili, vor fi prevăzute în Codul Fiscal situaţiile concrete în care Ministerul Finanţelor va fi obligat să plătească penalităţi către agenţii economici pentru întârzierea termenelor.

17) Introducerea amortizării regresive a activelor achiziţionate în 2009 şi 2010, pentru a încuraja investiţiile şi a asigura recuperarea rapidă a acestora.

18) Sprijinirea agenţilor economici prin înfiinţarea de centre regionale pentru acordarea de consultanţă gratuită celor care doresc să acceseze fonduri comunitare, prin plata TVA la recepţia lucrărilor în cazul proiectelor europene şi prin reducerea dobânzilor la creditele acordate pentru cofinanţarea acestui tip de proiecte (măsuri corelate cu recapitalizarea CEC).

19) Toti angajatorii care înfiinţează minimum 10 noi locuri de muncă pentru şomeri sau absolvenţi de şcoală vor primi o bonificaţie de 50% la plata contribuţiilor sociale datorate statului în primul an şi de 25% pentru cel de-al doilea an.

• Măsura urmează să se aplice pentru salariile care nu depăşesc salariul mediu brut pe economie. Costul estimat pentru înfiinţarea a 100.000 de noi locuri de muncă este de aproximativ 144 de milioane de euro. În realitate, o mare parte din aceste costuri se vor recupera din impozitul pe venit şi contribuţiile sociale plătite de către angajaţi, precum şi prin scăderea presiunii asupra bugetului prin reducerea numărului de asistaţi social. În luna martie 2009 au fost lansate schemele de ajutor de stat pentru ocuparea forţei de muncă şi formare profesională. Schema, denumită „Bani pentru formare profesională”, are o sumă alocată de 56 de milioane de euro. Cuantumul subvenţiilor acordate pentru formarea  profesională a angajaţilor va fi diferenţiat.

20) Înfiinţarea de locuri de muncă în microîntreprinderi cu un singur angajat, prin scutirea, începând cu 1 septembrie, până la sfârşitul anului 2010, de la plata contribuţiilor sociale, în limita salariului de 1.000 de lei.

• Această măsură a fost aplicată cu succes în Franţa.

21) Reducerea TVA pentru pâine, carne de pui neprelucrată şi lapte.

• Măsura are ca scop asigurarea protecţiei sociale a celor mai săraci români şi va fi dublată de un mecanism de control prin care micşorarea TVA să se regăsească în reducerea preţurilor şi nu în creşterea profiturilor comercianţilor. Nivelul cotei reduse TVA va fi stabilit după calcularea de către Ministerul de Finanţe a impactului bugetar pe care îl va avea această măsură.

(Din Alianţa PSD+PC – ”Plan de Acţiune. 24 de măsuri pentru ieşirea din criză”)