Intalnire cu Dan Voiculescu

Am un proiect. Va fi gata peste vară. Nu pot spune înca despre ce-i vorba. O surpriză (fără legatură cu media, televiziunea s.a.).

O surpriză care implică 100 de personalităţi definitorii pentru istoria noastră. Un soi de rezumat în 100 de nume pentru mai mult de două milenii de istorie.

Lipseşte cineva?

1. Burebista
2. Decebal
3. Traian
4. Basarab I
5. Bogdan I
6. Alexandru cel Bun
7. Petru Rareş
8. Dimitrie Cantemir
9. Mircea cel Bătrân
10.Vlad Ţepeş
11.Ştefan cel Mare
12.Mihai Viteazul
13.Constantin Brâncoveanu
14.Iancu de Hunedoara
15.Matei Corvin
16.Tudor Vladimirescu
17.Horea
18.Alexandru Ioan Cuza
19.Carol I
20.Ferdinand
21.Mihai I
22.Mihail Kogălniceanu
23.Nicolae Bălcescu
24.Avram Iancu
25.Andrei Şaguna
26.Ion C. Brătianu
27.Ion I.C. Brătianu
28.Regina Maria
29.Titu Maiorescu
30.Nicolae Titulescu
31.Iuliu Maniu
32.Corneliu Coposu
33.Barbu Catargiu
34.Lascăr Catargiu
35.Spiru Haret
36.Nicolae Iorga
37.Mihai Eminescu
38.Ion Luca Caragiale
39.Ion Creangă
40.Mircea Eliade
41.Eugen Ionescu
42.Constantin Noica
43.Emil Cioran
44.Petre Ţuţea
45.Lucian Blaga
46.Camil Petrescu
47.Marin Preda
48.Liviu Rebreanu
49.Nichita Stănescu
50.Tudor Arghezi
51.Tristan Tzara
52.George Coşbuc
53.George Bacovia
54.George Călinescu
55.Eugen Lovinescu
56.Tudor Vianu
57.Ovidiu Drâmba
58.Mircea Vulcănescu
59.Constantin Brâncuşi
60.Nicolae Grigorescu
61.Ştefan Luchian
62.Nicolae Tonitza
63.Gheorghe Petraşcu
64.Corneliu Baba
65.George Enescu
66.Ciprian Porumbescu
67.Sergiu Celibidache
68.Lucia Sturdza-Bulandra
69.Radu Beligan
70.George Calboreanu
71.Amza Pellea
72.Victor Rebengiuc
73.Toma Caragiu
74.Leopoldina Bălănuţă
75.Traian Vuia
76.Aurel Vlaicu
77.Henri Coandă
78.Emil Racoviţă
79.George Emil Palade
80.Victor Babeş
81.Nicolae Paulescu
82.Grigore Moisil
83.Octav Onicescu
84.Anghel Saligny
85.Nicolae Tesla
86.Dumitru Stăniloaie
87.Nicolae Steinhardt
88.Petru Maior
89.Nadia Comăneci
90.Ilie Năstase
91.Ivan Patzaichin
92.Elisabeta Lipă
93.Gheorghe Hagi
94.Helmuth Duckadam
95.Octavian Belu
96.Lia Manoliu
97.Iolanda Balaş
98.Cristian Gaţu
99.Maria Tănase
100.Gheorghe Zamfir

M-am conformat sfaturilor voastre și pun la dispoziție o versiune de petiție on-line pentru păstrarea celor două hectare din Parcul Tineretului în circuitul public. Daca nu sunteți beneficiarul retrocedarii sau unul din politicienii care au dat avizele, semnati aici.

Azi, la mitingul de protest împotriva restituirii a două hectare din Parcul Tineretului, surpriză: ni s-au alaturat 80 de pedelişti. Cu tricouri portocalii, cu steaguri, cu pliante. Cu materiale de propagandă. Săptămâna trecută, când am început campania alături de Piedone, au lipsit. Era mai cald.

Tehnic vorbind, surpriza nu-i aşa mare, pentru că ”Legea pentru declararea de utilitate publică a unor terenuri din Parcul Tineretului”, pe care am iniţiat-o săptămâna trecută, imediat după miting, a fost semnată, alături de 30 de membri PC, PSD şi PNL, şi de doi senatori PDL: Alexandru Pereş şi Anca Boagiu. Cărora le mulţumesc.

Având în vedere lipsa de fair-play din campania electorală (când PDL sector 4 şi gazeta lor, ”Ziua”, au încălcat orice normă rezonabilă de comunicare politică şi jurnalism) sprijinul pe care îl primesc acum din partea acestora e un semn de civilizaţie politică. Cu atât mai mult cu cât ruperea celor două hectare din parc s-a întâmplat în timpul mandatului Adriean Videanu, cu girul şi semnăturile administraţiei conduse de acesta.

A fost, aşadar, un protest curajos, sfâşietor, împotriva propriei organizaţii.

Pe scurt: cavalerism, asumare demnă, sprijin altruist.

Felicitări, PDL!

Viaţa de mogul are – da! – şi dezavantaje. De exemplu, nu-ţi sunt admise credinţele: orice valoare ai susţine – oricât de banală, trebuie să ai fie un interes, fie un acces de făţărnicie.

Dacă oferi burse tinerilor, ”te foloseşti de imaginea lor”; dacă investeşti în România, ”păi da, un mizilic pe lângă ce ai furat”; dacă faci o cantină socială, ”umileşti oamenii, le dai orez!”; dacă faci o piaţă socială, ”cartofii lui Voiculescu sunt mici”; dacă vrei să iniţiezi o campanie umanitară, ”de ce nu dai tu tot?”; dacă dai tu tot, ”de ce nu dai şi dincolo?”; dacă dai şi dincolo, ”speli bani prin Fundaţie!”. Şi, dacă totuşi cartofii sunt mari, nu dai orez la cantină, nu speli bani şi nu te foloseşti de imaginea nimănui, atunci e clar: ai fost securist!

Toate ca toate, dar, mai presus de orice, dacă eşti mogul nu ai dreptul să-ţi placă parcurile. Copacii nici atât, iar iarba – sub nicio formă. Pentru că toate astea – parcurile, copacii şi iarba presupun un teren. Adică o afacere. Adică un interes.

Aproape de fiecare dată când, direct sau indirect, m-am opus restituirii sau distrugerii unor spaţii verzi, m-am trezit cu mesaje ocolite de la avocăţei şi intermediari: ”Vrei şi tu terenul, nu?”

Nu. Nu vreau terenul. Vreau doar ca Bucureştiului să îi rămână o brumă de verdeaţă. Vreau să păstrăm în circuitul public nişte lacuri amărâte, nişte copaci, nişte bănci, nişte alei pentru copii şi biciclişti. Capitala e uriaşă, comunele din jurul său aidoma – avem unde construi în următorii 50 de ani. Nu e nevoie să distrugem nici parcul Herăstrău, nici parcul Bordei, nici parcul IOR. Pot crede asta, în calitate de mogul?

Azi dimineaţă am participat, împreună cu Piedone, la un protest împotriva restituirii a două hectare din parcul Tineretului, uriaşul spaţiu verde din zona de sud a Capitalei. Scenariul e clasic: un proprietar misterios vinde nişte drepturi litigioase, pe care noul proprietar le câştigă rapid în instanţă. Pe urmă, toate comiţiile şi comitelele – agenţia de mediu, agenţia pentru restituirea proprietăţii şi guvernul Boc – bagă capul în pământ şi spun că ”e vorba de o hotărâre irevocabilă a justiţiei” şi că ”proprietatea e sfântă”.

Piedone, în calitate de primar al sectorului, a promis că va bloca restituirea. Iar eu voi interveni legislativ pentru a declara terenul de utilitate publică. Dacă doriţi să vă alăturaţi demersului, puteţi oferi o semnătură tinerilor care vor împânzi Bucureştiul în următoarele săptămâni.

Sau am vreun interes?

Da, e adevărat, Felix a plecat. Vioi, vesel, fără nicio remuşcare, motanul Felix s-a urcat agil în braţele noii sale stăpâne şi a părăsit cabinetul senatorial, fără să privească o clipă înapoi. A renunţat la putere si glorie mediatică, alegând să se bucure de tihna unei vieţi anonime – dar sigure! – în mijlocul societăţii civile.

Ceva în genul lui Emil Constantinescu.

Responsabilă pentru destinul pisoiului este de-acum înainte Raluca, o superbă fetiţă de 9 ani. Mama ei, Luminiţa, i-a pledat extrem de convingător cauza:

LUMINITA spune:
Iunie 2nd, 2009 at 2:23 pm
Fetita mea (are 9 ani) iubeste foarte mult pisicile si ma roaga de mult timp sa-i aduc o pisica acasa. Hraneste toate pisicile din parc. Desi i-am luat multe pisici de plus, nu este multumita. Nu am fost hotarata sa-i iau o pisica, pana cand nu l-am vazut pe Felix in ziar. Sunt convinsa ca va fi fericita, si deja caut un pisoi asemanator in cazul in care Felix va ajunge la alt camin.
Toate cele bune.

Nu ştiu dacă e cazul să mai explic că a primat ”interesul superior al pisoiului”. Că nu am făcut “preselecţii”, “jurii” şi “regulamente” – pentru că în tot acest timp Felix ar fi rămas al nimănui.

Pentru moment, Raluca şi motanul sunt în perioada de acomodare. Dacă totul decurge bine – urmează ceremonia.

Vă mulţumesc pentru solidaritate. E al doilea lucru bun făcut de blogul ăsta, după reglarea aerului condiţionat al lui Mircea Badea la ”maxim 25”.

I like blogging!

Acum vreo săptămână, în grădina din faţa cabinetului meu senatorial s-a pripăşit un motănel. Cu ochii abia mijiţi, miorlăia ca din gură de şarpe în căutarea mamei. Care s-a dovedit, după cercetări judicioase, intrată în pământ.

Aşa stând lucrurile, echipa de la cabinet a declanşat operaţiunile de salvare. Motanul a fost luat în custodie, dus la doctor şi întors pe toate părţile. I s-au cumpărat obiectele pisiceşti de rigoare: lădiţă cu nisip, lapte special, jucării etc. S-a dovedit că are cinci săptămâni şi că e sănătos tun.

Şi pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, motanului i s-a spus, fireşte, Felix. (Iată că preşedintele Băsescu se poate dovedi uneori inspirat şi util!).

Problema e următoarea: în agitaţia cabinetului senatorial, unde se perindă zilnic zeci de oameni, Felix nu se simte (şi nu este) în siguranţă. Oamenii mai au şi treabă, mai uită de el, poate fi călcat sau luat pe sus de petenţii care îl consideră un intrus.

În consecinţă, fac un apel la voi. Vrea cineva să înfieze motanul Felix?

P.S. Înfierea va avea loc, desigur, în cadrul unei ceremonii oficiale.