Întâlnire cu Dan Voiculescu

Aflat practic in perioada de preaviz in functia de presedinte, Traian Basescu cauta solutii pentru reconversie profesionala. Si, pentru ca nu se mai poate intoarce pe mare fiindca nu mai exista flota (care a disparut “fara prejudiciu”), se pregateste acum pentru o cariera in televiziune.

Astfel, profitand inca de statutul actual, domnul Basescu face in fiecare seara probe de microfon in prime time, incercand sa convinga un angajator de top. Oarecum firesc, prima sa optiune pare a fi Intact pentru ca la fiecare declaratie publica face trimiteri insistente la acest trust si la fondatorul sau, cu care se “baga in seama” pe principiul “ma fac ca va critic dar, de fapt, va recunosc importanta in societatea romaneasca”.

Dar, desi “Antena 3 e aici”, sloganul lansat de domnia sa, a avut un succes remarcabil, Traian Basescu n-are totusi loc la un post TV unde, in prime time, fac legea nume grele precum Dana Grecu, Razvan Dumitrescu sau Mihai Gadea langa care, cu toata simpatia, actualul presedinte nu poate fi decat, cel mult, asistent de platou.

Totusi, pentru ca inteleg ca se afla intr-un moment dificil, voi incerca sa ii pun o vorba buna in alta parte. Spre exemplu, la B1tv. Il cunosc bine chiar pe proprietar, Sorin Oancea, un om care, alaturi de mine si de Intact, a reusit o reconversie profesionala de succes si ar putea gasi un spatiu de emisie potrivit pentru domnul Basescu.

O sa ii transmit chiar acum:

Sorine, il ajuti, te rog, pe Traian? Ofera-i ceva pe termen lung. Se straduieste mult si, sincer, chiar ti-ar fi util. Omul a dezvoltat o obsesie pentru mine, ma ataca cu incrancenare, transmite emotie adevarata. Un chilipir, nu-l rata.

Când devii persoană publică iti asumi – si nu trebuie să te plângi de asta, a fost optiunea ta – tot soiul de intâlniri, acuzatii si lupte ”exotice”. Zilele trecute, de pildă, am descoperit cum un simpatic critic al acestui blog, domnul Robert Horvath, luptă zelos împotriva mea cu… Interpolul pentru că nu i-au apărut niste comentarii .  Cam in aceeasi maniera, Traian Băsescu vorbea, in campania din 2009, despre cum vreau eu să mă înfrupt din sarea României, împilând pe cale de consecintă poporul. 

Cea mai haioasă acuzatie de gen datează însă din urmă cu 6-7 ani – si a facut obiectul unei ”anchete” in toata regula. Intr-o plangere, un cetatean indignat declara Politiei că, în timp ce cobora scările tribunalului Bucuresti, citez, ”Dan Voiculescu a trecut în fugă si i-a smuls borseta, dispărând ulterior cu ea”.  Cu tot amuzamentul implicat de scenă, organele de cercetare fuseseră sesizate – iar eu trebuia să-mi probez  nevinovătia: nu, nu am trecut fulgerator pe scările tribunalului, atentand la borseta omului. Intâmplarea făcea totusi ca în perioada presupusului ”furtisag în viteză” să fi fost plecat din tară, lucru demonstrat de documentele de călătorie – asa ca am inchis rapid povestea. 

Altfel EVZ ar fi titrat si astăzi: Voiculescu nu si-a clarificat inca implicarea in Operatiunea Borseta .

Va mai amintiti sloganul “nicio masa fara peste”? Pana in 1989 era peste tot: in gari, in piete, pe stadioane, fabrici si uzine. Era o modalitatea grosiera de indoctrinare, un exercitiu propagandistic rudimentar.

Desi au trecut peste 20 de ani de atunci, metoda se aplica in continuare. Propaganda actualei puteri are idei putine si fixe. In fruntea listei este “Felix”.

Un grup de jurnalisti arondati actualului regim au sarcina ca, la orice articol, indiferent de context sau tema, sa bifeze tema Felix. Sub imperativul “niciun articol fara Felix”, ziaristii forteaza subiectele si logica pentru a bifa comanda politica. Nu merge economia, “Felix a blocat-o”. O fluiera publicul pe doamna Udrea la un meci de box, “Felix i-a platit”. Nu atrage guvernul fonduri europene, “Felix e vinovat”. Vine regele in Parlament, “e aranjamentul lui Felix” . Are regele un discurs intelept si echilibrat, “doar atat a reusit Felix”.

Pentru soldatii regimului Basescu nu conteaza ca balonul de sapun Felix a fost spart chiar de justitie, care a infirmat toate acuzatiile ce mi-au fost aduse, agatandu-se, in disperare de cauza, de o nota obligatorie la vremea aceea, adresata conducerii intreprinderii, in legatura cu un cetatean strain care incerca sa ma convinga sa fug de tara.

Desi nu am o simpatie aparte pentru propaganda puterii, nu pot sa nu-i compatimesc pe bietii oameni care nu mai pot scrie nici despre starea vremii fara sa invoce o conspiratie de-a lui Felix. Inteleg ca si primele se dau in functie de numarul de felicsi, deveniti unitate de măsură a productivitătii: ”Tu câti felicsi ai dat azi?!”

Si, in plina criza, fiecare Felix conteaza.

P.S: Sebastian îmi trimite si ilustratia parodică :

“Nu-mi pot reprima imaginea lui Dan Voiculescu tolănit în fotoliu, acasă. Râde gâlgâit, gros, la fiecare banc deşucheat la adresa lui Băsescu. Din când în când, izbeşte cu pumnul de hocheist în palmă şi se topeşte de plăcere: “I-a tras-o!” În regia de studio ţârâie telefonul. “E Şeful. A zis că e bine. Sparge-ţi-l!” (Sursa: evz.ro – Divertisment TV: Ineptii pentru sefu!)

La urma-urmei, daca oamenii nu-si pot reprima diferite imagini cu mine in fotoliu – e problema lor. Dar macar gramatica de baza sa le fie garantata celor care apar in “fantezii”.

“Sparge-ti-l?”

Unde e granita dintre umor, insulta si puseu xenofob? Si cum ar trebui – din responsabilitate, nu orgoliu – sa reactionam la asta?

(Consideratiile despre romani incep la minutul 6).

Traducerea, daca e nevoie:

“Atunci când arbitrul va arunca moneda în aer pentru a stabili impartirea, nu e sigur că o să mai cadă pe pământ, cu toti românii ăia acolo(…) Se ştie că sportul naţional în România nu este fotbalul, ci cerşitul (…)Trebuie să evitam de contactul direct cu românii, pentru că au păduchi. Ştii cum se zice la pubela în română? Bucureşti!”

Într-adevăr, România nu este în criză si românii o duc excelent.

O dovadă solidă în acest sens ne-o oferă aparatura electronică pe care unele institutii ne-o instalează în casă în mod absolut gratuit si cu atâta modestie, încât nici măcar nu îndrăznesc să ne anunte – nu cumva să deranjeze.

Eu, de exemplu, tocmai am găsit asta:

Multumesc de gest, apreciez faptul că v-ati gândit la mine.

Totusi, nu cred că voi păstra cadoul .

În campania electorala din 2009, Traian Basescu ii avertiza pe romani ca Voiculescu vrea “sarea”. Evident, n-am avut niciodata o legatura cu acest domeniu. De altfel, m-am gandit ca povestea cu “sarea” este o frustrare de popota a marinarului de altadata: pur si simplu ii era teama ca, la masa lui, rămâne fara sare.

Dupa doi ani de înfruptat din dulceata puterii, regimul Basescu se preocupa acum de zahăr. Astazi, Evenimentul Zilei mă acuză că mă interesează “zahărul.” Povestea publicata in articolul Omul lui Voiculescu a dus electoratul cu zaharelul este demontata punctual de Daniel Constantin si, sincer, nu mă interesează.

Evenimentul Zilei mă acuza mai ieri că am vrut să vând caii din Letea, azi sustine ca vreau “zahărul”, si mâine, fără îndoiala, va mai “descoperi” ceva.

Poate, într-un târziu, vor întelege, în sfârsit, că n-au ce să descopere.

Pentru ca Traian Basescu, de la inaltimea celor aproape 10 procente de incredere pe care le mai are, nu mai sperie pe nimeni, si-a trimis clonele la atac. Clonele au ordin de la partid sa bifeze numele Voiculescu in orice demers public, indiferent de context sau subiect. Astazi, de exemplu, am fost invocat de un celebru deputat PDL, domnul Marian Avram, pe tema cailor din Letea! Povestea domnului Avram este atat de halucinanta incat trebuie reprodusa exact :

Marian Avram : „În 2006, când eram preşedinte al Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare, am fost contactat de cercurile de interese apropiate lui Dan Voculescu să aprob exportul de cai vii în Italia, unde este o piaţă foarte bună. Am refuzat, pentru că exportul respectiv nu era posibil din cauza epidemiei de anemie infecţioasă existentă în rândul acestor animale din Deltă. Ulterior, aceleaşi persoane au încercat, prin intermediul fundaţiei Arca lui Noe, să obţină de la ARBDD o mie de hectare de teren pentru realizarea unui proiect cu finanţare europeană care viza protejarea acestor animale…”

Teoretic, pe un domn pe care l-au contactat „cercurile” nu te superi, ci fie il ignori, fie il ajuti.

Eu vreau sa il ajut si-l invit sa lamureasca repede, dar repede, povestea cu „cercurile” si cu Arca lui Noe.

Nu pentru mine, pentru ca eu pot linistit sa-l dau in judecata daca nu ne lamureste rapid, ci pentru a descuraja stiu eu ce patrat, piramida sau trunchi de con care, foarte probabil, vor dori sa-l contacteze. Si, evident, nici fundatia Potopul nu sta degeaba.

Traian Basescu a inventat o noua specie in politica romaneasca: razgandacul.

Razgandacul politic isi schimba permanent optiunile, n-are doua vorbe la un loc, azi te pupa, maine te injura. Este neserios, iresponsabil, te impinge si apoi te cearta ca ai cazut, se invita la tine si apoi te acuza ca l-ai chemat.

Razgandacul suprem spune astazi ca reducerea TVA este inacceptabila, maine reduce TVA, iar poimaine striga ca TVA-ul nu trebuia redus. Azi vine la Grivco cu caciula in mana, maine ataca Coalitia de la Grivco. Azi e de stanga, maine e de dreapta. Azi e la Anvers, maine nu e securist. Azi isi da demisia peste 5 minute, maine n-o mai face. Azi il cearta pe Berlusconi, maine il pupa.

Pot continua, dar n-are sens.

La randul lor, razgandacii mai mici incearca sa urmeze exemplul marelui razgandac. Azi, un mic razgandac din Senat – Campanu Liviu, care a venit la mine, a incercat sa prinda ceva, nu a reusit, si-a plecat, striga ca a refuzat nu stiu ce recompense. Eu nu i-am oferit nimic. Nu Opozitia ofera recompense, ci Puterea. Iar senatorul razgandac s-a intors tiptil la Putere

Razgandacul este complet las si iremediabil lipsit de rusine.

Dar nu ma supar pe el. Astea-s ordinele.

Destin trist de razgandac.