Exista o propunere din partea societatii civile ca in viitoarea Constitutie familia sa fie definita explicit ca uniunea dintre un barbat si o femeie.
Cum vi se pare ideea?
Exista o propunere din partea societatii civile ca in viitoarea Constitutie familia sa fie definita explicit ca uniunea dintre un barbat si o femeie.
Cum vi se pare ideea?
In timpul campaniei privind referendumul pentru demiterea Presedintelui Romaniei, domnul Traian Basescu mi-a atribuit sistematic o afirmatie care nu-mi apartine (“Nu avem toata puterea pana nu luam si justitia.”). Am avertizat de atunci ca domnul Basescu incearca sa atraga justitia in dispute politice.
Declaratia mentionata este un fals citat pe care mi l-a atribuit ziarul Evenimentul zilei in data de 26 iunie 2012. De altfel, stiind ca declaratia nu imi apartine, publicatia respectiva a avut prudenta de a nu folosi ghilimelele in momentul in care a mentionat-o.
Desi a fost avertizat asupra caracterului fals al acestei informatii, presedintele Traian Basescu a comunicat-o sistematic, invocand-o inclusiv de la tribuna Parlamentului, cu ocazia dezbaterii propunerii de suspendare, din iulie 2012.
De altfel, cu acel prilej, am semnalat public minciuna si chiar l-am dat in judecata pe Traian Basescu (actiunea civila nr. 16357/302/2012, Judecatoria Sectorului 5, Bucuresti).
In ciuda reactiei mele publice, minciuna a fost apoi repetata cu obstinatie de politicienii si jurnalistii care il sustin pe presedintele Basescu.
In data de 27 martie 2013, Judecatoria Bucuresti a decis ca fapta domnului Traian Basescu a fost ilicita.
In aceste conditii, reactia oricarei persoane de buna credinta ar fi sa-si asume public eroarea. Ar fi natural ca toti cei care, in ultimele 10 luni, au repetat minciuna, acum sa o retracteze public. Probabil ca nu o vor face.
Acestea sunt datele obiective. Cand decizia instantei a devenit publica, reactia oficiala a Presedintiei, exprimata la Televiziunea Romana (TVR1) in data de 16 aprilie 2013, a fost ca „este atacat statul de drept”. Din pacate, aceasta reactie confirma reflexul nociv al domnului Traian Basescu de a decredibiliza teme deosebit de importante, precum statul de drept, doar pentru a camufla erori personale, confirmate obiectiv de justitie.
Atasez certificatul Judecatoriei sector 5 Bucuresti.
De peste 20 de ani, Romania nu a reusit sa asigure o plasa de siguranta pentru categoriile vulnerabile (pensionari, tineri, familii cu mai multi copii si cu venituri reduse).
In cele doua mandate de parlamentar (2004-2008 si 2008-2012) am initiat doua proiecte legislative care vizau instituirea unei sustineri financiare pentru cei mai incercati romani.
Concret, in ambele legislaturi am propus un Program de solidaritate socială, finantat dintr-o contributie de 1% din profitul anual al operatorilor economici a căror cifră de afaceri anuală depaseste 1.000.000 euro.
In ciuda legitimitatii si utilitatii acestui proiect, care oferea un ajutor esential categoriilor vulnerabile, iar firmelor prospere le asigura sansa de a-si asuma responsabilitatea sociala, majoritatile parlamentare controlate de Traian Basescu au respins propunerea.
Dar, dupa alegerile din noiembrie 2012, avem o alta majoritate. Exista acum capacitatea si vointa de a asigura, fara a afecta echilibrul bugetului public, un FOND DE SOLIDARITATE pentru 3 categorii vulnerabile:
Fondul de Solidaritate, administrat de Ministerul Bugetului, poate fi alimentat cu o contributie de 1% din profit, platita de firmele mari care indeplinesc cumulativ 2 conditii:
Am convingerea ca firmele serioase, cu profituri substantiale, isi doresc sa contribuie cu 1% din profit la progresul societatii care le asigura conditiile necesare pentru a face performanta economica.
Stiu, nu este un proiect usor de concretizat. Dar o majoritate de 70% are forta de a reusi acolo unde altii nici nu au indraznit sa incerce.
Fondul de SOLIDARITATE reprezinta o solutie utila pentru Romania si o sansa pentru USL de a confirma increderea care i-a fost acordata.
Fondul de solidaritate este un proiect apolitic, esential din punct de vedere social si sustenabil din punct de vedere financiar.
Cine e vinovat pentru aceasta perceptie umilitoare despre Romania?
Recentele tensiuni diplomatice dintre Romania si Ungaria, provocate de anumite interese electorale de la Budapesta si alimentate de frustrarile catorva politicieni secundari de nationalitate maghiara (actori minori, capabili de orice exces pentru a se pozitiona mai bine in interiorul propriei comunitati) au demonstrat vulnerabilitatea Romaniei la orice tensiune.
Dupa 8 ani de instabilitate si conflict marca Traian Basescu, foarte multi nu mai stiu sa faca diferenta intre mize politice conjuncturale si interese nationale strategice. Prizonieri ai propriilor obsesii, sunt dispusi sa renunte la orice forma de responsabilitate pentru a-si bifa obiectivele. Indiferent de subiectul aflat in dezbaterea publica, ei ajung invariabil la “tema pentru acasa”.
Astfel, zilele acestea, mai multi politicieni excentrici si analisti carora ura sau plata le intuneca judecata s-au trezit vorbind, in contextul tensiunilor romano-maghiare, tot de Voiculescu (in conditiile in care eu nu am avut nicio pozitie pe acest subiect). Intelegand ca trebuie sa fie extrem de disperati daca bifeaza, in orice conditii, “tema Voiculescu”, i-am compatimit pentru ca se compromit public sfidand logica elementara.
Insa, in momentul in care “analizele” au degenerat in prognoze referitoare la noi tensiuni etnice si s-au facut numaratori inverse pentru “15 martie” (cititi aici), am decis ca se impune un apel public la o minima responsabilitate nationala:
Inteleg ca exista interese politice si economice care va “mana in lupta”, dar nu demolati si tara in razboiul vostru impotriva lui Voiculescu. Nu mai alimentati conflicte etnice, doar pentru a va indeplini obligatia de a bifa “3 voiculescu pe zi” sau pentru a respecta regula de aur a propagandei si tabloidului TV “in breaking news, minim o burtiera cu Voiculescu”.
O natiune are interese mult mai mari decat revansa unui presedinte demis de proprii cetateni, o rivalitate media prost inteleasa sau frustrarea unor fosti angajati. Romania nu a inceput cu Traian Basescu si nici nu se poate termina odata cu mandatul acestuia.
In ultima perioada, mai multe mijloace de informare in masa au desfasurat o ampla campanie de presa referitoare la un dosar aflat in faza de judecata, in care este inclus si numele meu.
Exemplu: Evenimentul zilei a publicat, in editia tiparita si in cea online, in intervalul 15 ianuarie – 4 februarie 2013, peste 80 de articole referitoare la acest dosar.
In toate aceste interventii s-au prezentat repetitiv si tendentios date partiale din dosar (exclusiv pozitia uneia dintre parti – D.N.A.) inducand opiniei publice si magistratilor un anumit sens in care ar trebui evaluata si judecata cauza.
Desi am fost direct vizat de aceasta campanie denigratoare, am refuzat categoric sa comentez pe marginea continutului dosarului si nu am prezentat public nici macar documente obiective, de importanta fundamentala, precum expertiza solicitata de instanta, care consemneaza ca nu exista niciun prejudiciu in dosarul supus judecatii.
In aceste conditii, dincolo de situatia punctuala a unui dosar in care deficitul de imagine cauzat de abordarile partizane mentionate este deja creat, solicit Consiliului Superior al Magistraturii sa adopte o pozitie oficiala referitoare la criteriile pe care toate institutiile de presa ar trebui sa le asume atunci cand se refera la dosare aflate in stare de judecata, respectand evident libertatea presei si dreptul publicului la o informare corecta si completa.
Va propun sa evaluati obiectiv aceasta solicitare, dincolo de orice potentiale raportari subiective la tema sau la persoanele implicate.
Consider ca acest demers, care ar raspunde si preocuparilor Comisiei Europene, ar fi deosebit de util pentru magistrati si justitiabili, consolidand increderea in actul de justitie.
Avem in pregatire, pentru sectorul 4, o serie de proiecte dedicate sportului pentru toti; sportului deschis copiilor si tinerilor – ca alternativa la factori de risc precum drogurile – dar si senorilor, de pilda – ca alternativa la un stil de viata sedentar.
As vrea sa va intreb daca, din acest punct de vedere, aveti idei sau cunoasteti proiecte deja aplicate in orase din Romania prin care orice amator de miscare are acces la spatii si baze sportive deschise?
Cum ar trebui sa arate un astfel de spatiu? Ce nu ar trebui sa lipseasca si ce prisoseste?
Influenta lui Mihai Eminescu in cultura romana este atat de coplesitoare incat aniversarile lui tind sa cada intotdeauna in festivism: e greu sa vorbesti fara exces de solemnitate despre un creator care a schimbat radical destinul poeziei, destinul filosofiei, destinul prozei din Romania.
Si, de ce nu, destinul conservatorismului romanesc.
Eminescu a fost un creator pasional – uneori prea pasional – al doctrinei conservatoare nationale. A reevaluat istoria romanilor, transformand-o intr-un motiv de mandrie. A facut din independenta si demnitate un crez politic de anvergura europeana. A fixat valori morale esentiale acolo unde politicienii corupti ai vremurilor sale vedeau doar oportunitati de negociere.
Si a platit pentru asta, in timpul vietii, pretul “romanesc” al denigrarii si insultei.