Intalnire cu Dan Voiculescu

A fost nevoie de 7 luni in instanta, impotriva Guvernelor Boc-Ungureanu, pentru ca FACIAS sa mai impuna prin decizia Justiei un principiu care, desi era deja stipulat in lege, nu era aplicat. E vorba despre ajutorul de handicap – vital pentru cateva sute de mii de romani – care trebuia actualizat anual cu indicele cresterii preturilor.

“Cuantumul drepturilor se actualizează anual cu indicele creşterii preţurilor de consum, prin hotărâre a Guvernului” – spunea explicit Legea 448/2006. In ciuda acestui fapt, actualizarea nu a avut loc decat o data, in anul 2008.

Doi fraţi, Cornel şi Victor Duţu, susţinuţi în acţiunea lor de Fundaţia pentru Apărarea Cetăţenilor Împotriva Abuzurilor Statului (FACIAS), au dat în judecată Guvernul, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, precum şi Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Bucureşti în noiembrie 2011, iar procesul a început în 7 februarie 2012, la Curtea de Apel Bucureşti. Decizia în acest dosar a fost pronunţată în 3 aprilie, instanţa obligând Guvernul să actualizeze anual ajutorul de handicap.“Obligă pârâtul Guvernul României la adoptarea hotărârii în aplicarea dispoziţiilor art. 58 alin. 13 din Legea nr. 448/2006. Anulează cererea având ca obiect obligarea la adoptarea «actelor normative subsecvente»”, potrivit deciziei instanţei. (stirea completa: mediafax.ro)

Avand in vedere schimbarea de Guvern – care ar fi adus oricum un mult mai mare respect pentru lege, inclusiv cea de mai sus – vorbim in primul rand de inca un triumf al dreptatii impotriva unui stat portocaliu cinic, talhar, dispus oricand sa faca rau celor “ramasi in urma”, celor mai slabi, celor care se confrunta cu greutati.

Am avertizat încă din 2010 că impozitarea pensiilor mici va determina o catastrofă socială, economică şi umanitară. Am somat Guvernul să nu reţină contribuţiile de 5.5% din cuantumul de 740 de lei al pensiilor din sistemul public. Fundaţia pentru Apărarea Cetăţenilor Împotriva Abuzurilor Statului (FACIAS), unul din creatorii acestei teme pe baza sesizarilor publice, a sesizat Avocatul Poporului şi a dat în judecată Guvernul.

Aşadar, toate instituţiile competente ştiau că o asemenea reţinere a CASS este ilegală. Şi, totuşi, au continuat să-şi însuşească fraudulos aceste sume.

În acest moment, în care Curtea Constituţională a confirmat că decizia de reţinere a CASS a fost neconstituţională, iar zeci de mii de pensionari îşi caută dreptatea la casele de pensii şi în tribunale, Preşedintele Băsescu şi Guvernul trebuie să îşi asume explicit responsabilitatea faţă de cei cărora le-au redus ilegal pensiile!

În consecinţă, solicit premierului Mihai Razvan Ungureanu să emită urgent un act administrativ care să reglementeze returnarea, de la 1 mai 2012, a tuturor sumelor reţinute ilegal. În caz contrar, primul ministru va fi direct responsabil pentru traumele fizice şi morale produse pensionarilor care aşteapta la cozi interminabile.

Iar dacă nu sunt bani în buget, îi recomand domnului Ungureanu să cheme în instanţă pe preşedintele Traian Băsescu, autorul moral al scăderii ilegale a pensiilor, şi pe toţi membrii Guvernului Boc pentru a răspunde, în solidar, pentru prejudiciul material produs, cu intenţie, milioanelor de pensionari. Au greşit, trebuie să plătească.

În cazul în care Mihai Razvan Ungureanu nu va avea curajul să-l supere pe Traian Băsescu şi nu va returna banii reţinuţi ilegal, fructificand parteneriatul cu FACIAS, vom oferi asistenţă juridică gratuită tuturor pensionarilor care vor dori să-şi apere drepturile în instanţă.

De foarte mult timp, sistemul national de educatie este supus unei nesfarsite serii de experimente. In fiecare an se schimba criteriile de evaluare ale elevilor, sistemul de admitere in licee si facultati, programa si dificultatea examenelor de bacalaureat.

Avem, fara indoiala, cel mai instabil sistem de educatie din Europa. Lipsa flagranta de experienta si viziune a celor care au manageriat invatamantul romananesc a redus dramatic performantele.

Pentru ca nu este capabil sa construiasca, incompetentul schimba, distruge, darama, incercand sa-si justifice functia. “Reforma educatiei” a devenit cliseul sub care se ascunde dezintegrarea sistemului national de invatamant. Nu exista abordari sistemice sau solutii de fond, ci doar gaselnite, smecherii, tunuri de presa.

Spre exemplu, in aceste zile, ministerul invatamantului a decis ca nu vor mai putea ajunge profesori decat cei care au absolvit masteratul didactic, urmat de un an de stagiu practic. Pe forma, decizia pare corecta, pe fond, are neajunsuri majore.

Exista si pana in prezent „modulul pedagogic”, pentru care studentii care doreau sa ajunga profesori puteau opta inca din primii ani de facultate. In loc sa consolideze acest modul, sa ii confere eventual si o dimensiune practica, ministerul schimba radical sistemul si creeaza inca o bariera birocratica: infiinteaza noi structuri, „masterate didactice”, care vor consuma inutil resurse publice si care vor limita excesiv accesul tinerilor absolventi la catedra. Asadar, prin „noua reforma” pierd tinerii, pierde invatamantul romanesc, pierde bugetul public. In schimb, castiga ministrul cateva zile de prezenta mediatica.

Educatia romaneasca sufera de isteria schimbarii, de „reforma deliranta”.

Avem nevoie de stabilitate, de coerenta, de predictibilitate, de o evaluare responsabila a structurilor actuale si de consolidarea celor care pot functiona eficient.

De mult timp se demoleaza in invatamantul romanesc. Este vital sa incepem sa construim.

Unul dintre cazurile procesate deja de FACIAS în amplul dosar al datoriilor românilor către bănci – datorii care ar trebui restructurate prin implicarea responsabilă a statului:

”Ingropati in datorii, multi romani si-au vazut venitul diminuat, in plus fata de cei 25%, cu sume care reprezentau sporurile, stimulentele sau alte drepturi salariale garantate prin contractul de munca. Este si cazul unei functionare de la Primaria sector 5, Bucuresti care a solicitat sprijinul FACIAS dupa ce salariul i-a fost redus de la 3.019 lei, in septembrie 2009, la 1.166 lei, in februarie 2012. In fata acestei scaderi semnificative, dar si a creditului contractat atunci cand rata lunara nu reprezenta o problema, datorita dobanzilor si a penalitatilor acumulate recent, banca a demarat impotriva ei procedura de executare silita.” (facias.org)

E doar una din cele 280 de povesti reale si dramatice notate de juristi în doar două zile. O poveste care aminteste de un faimos mesaj al unui protestatar din Piata Universitătii, Radu:

”De ce protestez in strada?!

Pentru ca in casa, la munca, la telefon, sunt deja ascultat. E vremea sa ma asculte si din strada.

Pentru ca nu mai am nimic de pierdut. Mi-au luat banii, am pierdut casa, copiii sunt la bunici, imi vad sotia o data la trei zile si avem tot mai putine sa ne spunem. Viata noastra, asa cum am gandit-o impreuna, ne-a fost confiscata intr-o zi de joi. Joi, 6 mai 2010, cand un imbecil, care ne asigurase ca nu se va atinge de salariile noastre, iar noi l-am crezut si ne-am ipotecat casa pentru a ne face un cabinet particular, a decis ca suntem prea grasi si ne-a taiat salariile. 25% de la ea, 25% de la mine. In 8 luni am ramas fara casa. Copiii sunt la 300 km departare. In fiecare seara, eu si sotia mea ne cautam adapost pe la colegi si prieteni sau, pur si simplu, dormim fiecare in spitalul in care lucreaza. Nu ne mai privim in ochi, incercand sa ne menajam reciproc, sa il protejam pe celalalt de propria deznadejde. Si facem economie. De haine, de mancare, de zambete, de cuvinte, de proiecte. Nu mai indraznim sa speram pentru ca nu ne mai permitem sa pierdem” (Textul integral aici).

Drama Denisei Varga, fetita de cinci ani din Răcăciuni care s-a stins din viata in absenta unui banal vaccin antirabic, este incredibilă si inacceptabilă într-o tară care pretinde că are morală publică si sistem sanitar. Copilul a fost adus la medic în timp util, după un drum de 30 de kilometri dinspre o zonă izolată, cu indicatii corecte pentru diagnostic si tratament (desi s-a încercat negarea acestor elemente): totusi, desi muscată de un câine suspect de rabie, a fost tratată pentru zgârieturi si a sfârsit într-un… cabinet oftalmologic particular. (Mai multe detalii despre caz gasiti aici).

Motivul invocat de autorii malpraxisului – după lungi tergiversări – e plin de seninătate: “Este totusi clar, din ancheta, ca a fost vorba despre o eroare de comunicare intre cei trei medici care s-au ocupat de fetita, desi s-a recomandat efectuarea vaccinului antirabic. Tinem sa precizam insa, ca acest caz s-a prezentat la UPU, in zi de week-end, atunci cind adresabilitatea poate ajunge la circa 260 de pacienti pe medicul de garda, ori, in aceste conditii, trebuie sa o spunem desi nu sintem de acord, ca pot aparea greseli”, a declarat dr. Ciobanu, director medical SJU Bacau(…) In niciun caz nu se va desface vreun contract de munca”. (Ziarul de Bacau)

Nu vreau să ”împart” dreptate de la distantă si nu mă număr printre cei care judecă pripit si superficial eforturile exceptionale pe care le fac medicii români în lupta cu criza endemică a sistemului sanitar.

Dimpotrivă.

Totusi, în acest caz, după ce concluziile anchetei oficiale au devenit publice, trebuie spus că “eroarea de comunicare” nu e suficientă. Că “week-end-ul” nu justifică moartea din culpă medicală a unui copil – mai ales pentru niste părinti care au alergat 30 de kilometri pentru a avea garantia unui tratament corect în cadrul unui spital judetean.

“Eroare de comunicare în week-end” nu reprezintă o scuză într-un stat civilizat.

Din acest motiv, prin echipa de juristi a FACIAS, pe cale juridică sau administrativă, voi fi alături de părintii Denisei în încercarea de a face lumină si dreptate în acest caz.

Marti, 28.02.2012, la Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, primarul din Sfantu Gheorghe a fost audiat in dosarul in care am solicitat verificarea unei potentiale discriminari a cetatenilor de nationalitate romana din aceasta localitate, care, desi reprezinta aproximativ un sfert din populatia totala a orasului, nu au niciun reprezentant in randul functionarilor publici din primarie.

Cu acest prilej, domnul Antal Arpad a contestat calitatea mea procesuala de a sesiza CNCD si, totodată, a sustinut ca raportul de 119 la zero dintre maghiarii si romanii angajati in Primaria pe care o conduce este întâmplător, lasând sa se înteleagă fie că romanii nu-si doresc un loc de munca in respectiva institutie, fie ca niciun roman nu se ridică la standardele de competentă solicitate.

Pe langa aspectele de ordin strict juridic, pe care le las în seama specialistilor, trebuie sa remarc ca orice cetatean al României are nu doar dreptul, ci chiar obligatia de a face toate demersurile legale pentru a combate orice modalitate de limitare a unor drepturi pe criterii etnice. Mai mult, in calitate de senator, am jurat sa respect Constitutia si legile tarii, implicit, m-am obligat sa nu accept nicio forma de discriminare.

Sincer, mi-as dori sa cred ca situatia din primaria Sfântu Gheorghe este doar o întâmplare. Din pacate, realitatea, statistica si bunul simt impiedica pe orice om inzestrat cu o judecata dreapta sa accepte ca raportul dintre competenta si profesionalismul maghiarilor si românilor din orasul condus de domnul Antal Arpad este de 119 la zero. Asadar, “puritatea” etnica din primaria Sfantu Gheorghe ramane suspecta.

Realitatea este ca, în municipiul Oradea, de exemplu, unde raportul dintre români si maghiari este invers decat cel din Sfantu Gheorghe (maghiarii reprezentand cca. 25% din populatia totala), in Primarie sunt angajati zeci de cetateni de etnie maghiara si este absolut normal sa fie asa!

Statistica demonstrează că, in general, în orasele în care ponderea numerică a unei minorităti depăseste 10% din populatia totală, aceasta are reprezentanti în randul functionarilor publici din Primarie, în mod natural, fără a fi necesare interventii ale institutiilor care combat discriminarea.

Orice evaluare de bun simt dovedeste că, din cei aproximativ 15000 de români care locuiesc în Sfantu Gheorghe, oras afectat, ca mai toate orasele medii si mici din Romania, de o lipsa acută a locurilor de muncă, trebuie sa fi existat cel putin cateva zeci de cetateni de nationalitate română care să-si fi dorit sa devina functionari publici in primărie. Si, totusi, in randul celor efectiv angajati, nu există niciunul.

In consecinta, pentru a nu lasa aceasta tema la un nivel teoretic, fac o propunere concreta: îi rog pe toti cetatenii de nationalitate română, locuitori ai municipiului Sfantu Gheorghe, care au dorit sau ar dori să se angajeze în primăria din localitate, sa-mi trimita un mesaj (e-mail:cabinet@danvoiculescu.ro; telefon:0214.60.20.68).

Le promit ca voi avea grija ca toate mesajele lor sa ajunga la Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii si voi actiona, in continuare, împreuna cu ei, pentru a ne asigura ca “întamplari” de 119 la zero, pe criterii etnice, nu vor mai fi posibile in România.

Cand statul doarme (sau se preface ca doarme), cetatenii trebuie sa-l trezeasca!

Saptamana aceasta, la Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, s-a consumat un nou termen in dosarul in care am solicitat Primarului din Sfantu Gheorghe sa explice de ce, intr-un municipiu in care peste 20% dintre locuitori sunt de nationalitate romana, toti cei 119 de functionari publici, angajati ai primariei, ale caror declaratii de avere sunt publicate pe site-ul institutiei, sunt de etnie maghiara.

Pentru a treia oara consecutiv, primarul Antal Arpad a refuzat sa se prezinte personal sau sa trimita un punct de vedere scris, invocand, de aceasta data, “participarea la o delegatie”. Confruntat cu asemenea justificari inconsistente, CNCD a fixat un ultim termen in acest dosar pentru data de 28 februarie.

Din pacate, dupa o serie de declaratii agresive, emise in momentul in care am sesizat posibila discriminare a romanilor din Sfantu Gheorghe, domnul primar Antal Arpad refuza orice forma de dialog constructiv pe acest subiect, desi am precizat ca demersul meu nu este indreptat impotriva nimanui, ci pentru apararea unui principiu constitutional: toti cetatenii sunt egali in fata legii, orice discriminare pe criterii etnice fiind interzisa. Raportul de 119 la zero intre maghiari si romanii din primaria Sfantu Gheorghe creeaza o puternica prezumtie de discriminare pe criterii etnice.

Eu respect drepturile civile, mostenirea etnica si culturala a domnului Antal, insa ii solicit cu fermitate ca, la randul sau, sa respecte nationalitatea si drepturile civile ale romanilor din Sfantul Gheorghe.

Domnul Antal, asumand obligatiile functiei de primar, ar trebui sa fie cel putin la fel de interesat ca si mine de respectarea drepturilor a 15000 de locuitori ai orasului pe care il administreaza. Cei 15000 de romani din Sfantu Gheorghe nu sunt dusmanii primarului Antal si ar fi normal ca nici primarul sa nu se raporteze ostil la ei din considerente etnice. 

Cetatenii romani din Covasna si Harghita au dreptul la criterii de angajare in institutiile statului egale cu ale celor din Dolj, Iasi sau Bihor, toti aflandu-se sub protectia unei singure Constitutii si a unui unic sistem normativ. Iar toate institutiile statului roman au obligatia de a le garanta acest drept.

Observatii remarcabile ale lui Cătălin Stefănescu în Dilema Veche.

”E greu de prevăzut direcţia în care se vor îndrepta protestele care au început la noi în urmă cu douăsprezece zile. Însă e unul dintre cele mai consistente momente în care se poate vedea cu limpezime vîrsta felului în care înţelegem lucrurile. Dacă acesta e locul în care întrezărim lumina democraţiei participative, trăim un adevărat moment istoric. Dar dacă, indiferent de rezultatul politic imediat, în urma lui se va aşterne liniştea vechiului fitil, democraţia va fi, pentru noi, în continuare, un joc de artificii la sărbători, un set de bancuri bune, o lungă seară în familie, la televizor.”

Si o explicatie utilă pentru reactii politice de tip ”viermi” ori ”mahala ineptă”:

”Din negura timpului, la noi, înţelegerea profundă, adevărata situare a semnificaţiei cuvîntului popor s-a învecinat întotdeauna cu ideea, nu tocmai măgulitoare, de prostime. Norodul, gloata, masa, talpa ţării, sărăcimea, ţărănoii, plebea, prostimea, gherţoimea, ţopîrlănimea – sînt doar cîteva dintre cuvintele mai noi sau mai vechi ale limbii române care îmbrăţişează, cu grijă părintească, accepţiunea cuvîntului popor.”

Articolul complet aici.

In fiecare zi, natiunea romana solicita vehement o schimbare fundamentala de regim politic. Mai devreme sau mai tarziu, vointa natiunii se va impune.

In aceste conditii, pana la organizarea alegerilor anticipate sau la termen, una din solutiile aduse in discutie ar fi inlocuirea actualului Executiv cu un Guvern de tehnocrati.

Care ar fi, in opinia voastră, reprezentantii societatii civile si ai elitelor profesionale care ar trebui sa faca parte dintr-un asemenea guvern? Cum ati structura voi portofoliile? Care ne sunt profesionistii incontestabili?

Într-o lucrare clasică, Politica între națiuni, Hans Morgenthau scrie (în 1948, moment fată care au existat evolutii semnificative):

”Nu ar fi corect, bineînteles, să spunem că există o relatie direct proportională între populatia unei tări si puterea sa. Pentru că dacă ar exista o astfel de corelatie neconditionată, China, a cărei populatie este estimată la un miliard de oameni, ar deveni cea mai puternică natiune (…) Desi nu este justificat a considera că o tară este foarte puternică doar pentru că populatia sa este mai numeroasă decât populatia din cele mai multe state, totusi nicio tară nu poate deveni sau rămâne o mare putere dacă nu face parte din rândul statelor celor mai populate de pe pământ (…) O comparatie între populatiile Statelor Unite, Australiei si Canadei va face clară relatia dintre dimensiunea populatiei si puterea nationala. Australia are astăzi, într-un spatiu de aproximativ 8.000.000 de kilometri pătrati, o populatie de circa 15 milioane de locuitori, în timp ce populatia Canadei, într-un spatiu de peste 9.000.000 de kilometri pătrati, se ridică la 24,5 milioane. Pe de altă parte, Statele Unite – cu un teritoriu a cărui mărime se situează între cel al Australiei si al Canadei – au o populatie de 234 de milioane, de cinsprezece ori mai mare decât a primeia si de zece ori mai mare decât a ultimei. Dacă ar fi avut populatia Canadei sau a Australiei, Statele Unite nu ar fi devenit cea mai mare putere a globului. Valurile de imigranti din secolul al XIX-lea si primele doua decenii ale secolului XX au adus SUA acest element al puterii nationale” (Hans J. Morgenthau, Politica între natiuni, Polirom 2007, p. 165 – versiuni on-line aici).

Cum apare – din această perspectivă teoretică – analiza la zi a evolutiei demografiei românesti – aflată într-o suferintă cronică fără precedent?

”Trist, dar adevărat! În 2011, s-a înregistrat minimul istoric în ceea ce priveşte numărul de nou-născuţi. Numărul căsătoriilor înregistrate anul trecut s-a înjumătăţit faţă de 2007 (…) Anul trecut, au fost înregistrate doar 105.000 căsătorii, în timp ce, în 2007, 189.200 de cupluri au spus “Da” în faţa ofiţerului de stare civilă. Practic, între 2007 şi 2011 s-a înregistrat o scădere de 45%. Chiar dacă diminuarea numărului de căsătorii este justificată prin modernizarea societăţii şi scăderea populaţiei, trendul descendent din ultimii patru este unul fără precedent. Conform estimărilor făcute de ZF, pornind de la estimările pe primele 11 luni ale anului trecut, în 2011 s-au căsătorit cu 10% mai puţine cupluri ca în anul anterior. Mai şocant, însă, este numărul nou-născuţilor. Pentru prima oară în istoria ţării, s-au înregistrat sub 200.000 de nou-născuţi vii. Un termen de comparaţie contrastant poate fi anul 1990, atunci când s-au născut 314.000 copii. Potrivit estimărilor menţionate anterior, în 2011 s-au născut 195.000 de copii.” (Adevarul.ro)

Ce analiză mai pertinentă si mai obiectivă a stării economice si încrederii sociale decât această gravă involutie demografică, aflată în totală opozitie cu Programul de Guvernare asumat de Emil Boc:

” • asigurarea resurselor umane necesare desfăşurării unui act medical de calitate prin adoptarea măsurilor de creştere a veniturilor personalului medical şi  schimbarea sistemului de salarizare;
 • asigurarea resurselor pentru sănătate la un nivel de 6% din PIB şi alocarea echilibrată a resurselor materiale în profil teritorial;
 • redimensionarea sistemului de asistenţă a mamei şi a copilului vizând sporirea natalităţii şi scăderea mortalităţii infantile şi materne (Programul de Guvernare PDL 2009-2012)”.