Sa te bucuri de o familie cu mai multe generatii – de la strabunic la nepotul Praslea 
– care se pot reuni in momentele speciale ale anului, e un privilegiu. Un privilegiu pe care l-am inteles si aseara, cand mi-am sarbatorit tatal, veteranul familiei Voiculescu, la implinirea varstei de 93 de ani.
A fost, pur si simplu, un moment de bucurie.
P.S. : Alaturi de mine si tata rade “nepoata” Camelia .
Cam asa aratau, in urma cu cativa ani , tanara vedeta Gianni Morandi si eu, tanarul fan anonim din Romania; uniti inca, pe atunci, de suprematia fotografiilor in alb si negru.
Tanara vedeta
Tanarul admirator
Ieri seara, cand Morandi a oferit un concert exceptional la Sala Palatului, nu puteam rata ocazia de a retrai o parte din bucuriile care se intrezaresc din poze.
Am fost asadar in sala si am aplaudat un artist exceptional.
De data asta, totul a fost color .
Am vorbit cândva, într-o carte, despre Constantin Ciubotaru si despre rolul lui în cristalizarea destinului meu:
”Fapt este că, după o vreme, mă cheamă directorul Ciubotaru (de la Vitrocim) la el si-mi zice:
- Măi băiete, ai două variante. Prima: te dau afară. Uite, îti explic si cum procedez, ca să n-ai nelămuriri. Mai întâi, te chem la ora două si-ti dau în scris o sarcină de serviciu – s-o rezolvi până la patru. Nu poti – si n-o să poti! – te penalizez conform codului muncii. Iti mai dau drumul prin curte si dupa un timp oarecare iti mai dau o sarcină de serviciu (…) Si la a treia, îti desfac contractul de muncă conform articolului cutare aliniatul cutare. Si de acolo încolo, poti să faci ce vrei în viată (…).
- Si alternativa? – am întrebat cu glas timid.
- Alternativa? Te apuci de treabă! – a căzut ghilotina directorială. Nu trebuie să-mi răspunzi acum: gândeste-te si-mi spui!
A fost al doilea moment de cotitură din viata mea. Dacă intrarea în echipa de hochei a marcat încetarea ”sihăstriei” mele între florile din grădina copilăriei, discutia cu directorul Ciubotaru a marcat transformarea mea dintr-un sportiv cam cu capul în nori într-un profesionist.
După două zile, mă înfiintez la director si-i spun solemn:
- Domnule director, m-am hotârât! Mă apuc de treabă”
Constantin Ciubotaru s-a stins ieri din viată. Îmi exprim si acum, postum si public, recunostinta si respectul pentru el. Condoleante familiei, alături de care sunt în aceste clipe.
Dumnezeu să-l odihnească!
Dosarul meu de la CNSAS contine sute de file cu rezultatele urmaririi la care eram supus permanent.
În aceste file sunt redate schite ale casei mele, transcripturi ale convorbirilor telefonice pe care le purtam, se fac analize si noi propuneri pentru a se monitoriza activitatea mea.
Printre securistii care s-au ocupat de urmărirea angajatilor fabricii de comert exterior Vitrocim a fost si Vasile Caciula. Acesta este personajul care a dat zeci de note despre mine. Postez si aici una.
“Dorin” era pseudonimul folosit pentru mine de securistii care ma urmareau. Se poate verifica in dosarul CNSAS.
Printre altele, securistul Vasile Caciula a propus sa mi se suspende viza, ceea ce, pentru un angajat in comertul exterior, echivala cu trecerea pe linie moarta. (Asadar, desi am fost urmarit constant de Securitate, CNSAS a considerat ca eu am gresit pentru ca am comunicat conducerii intreprinderii ca un cetatean strain ma provoca sa fug din tara. Dar asta este o alta poveste.)
Dupa revolutie, securistul Vasile Caciula a devenit, se pare, avocatul Vasile Deleanu, unul dintre juristii implicati in transarea conflictului de la Realitatea. Cum de a ajuns Deleanu de la Vitrocim la Realitatea, sau pentru ce regim lucreaza astazi, nu ma mai intereseaza. Dar cei care vor sa afle mai multe despre locotenentul major de securitate, Vasile Caciula, pot consulta oricand, la CNSAS, dosarul de urmarit de securitate al lui Dan Voiculescu.
P.S. Pentru că scanarea e ilizibilă pe alocuri, aveti mai jos transcrierea:
Ministerul de Interne
Departamentul Securitatii Statului
19 iunie 1978
Se aproba Plan de Masuri in d.u.i. „DORIN”
In cadrul supravegherii informative s-au obtinut date despre faptele lui DORIN, care contravin Legii nr. 23/1971.
Din două surse diferite ale caror semnalari se confirma reciproc (UM 0920/F si 360) rezulta ca DORIN a intretinut relatii neoficiale cu partenerii sai de afaceri din RFG (firmele COMEX si WALTRADE) si le-a favorizat in contractele incheiate cu acestea.
Pentru documentarea si finalizarea dosarului, propunem intreprinderea urmatoarelor masuri:
Semnat, lt.maj. Căciula V.
Într-un moment politic extrem de tensionat, marcat de o gravă criză economica, Puterea se pregateste pentru anul electoral 2012, incercand sa destabilizeze Opozitia, alimentand subiectele presupus „vulnerabile” pentru liderii USL. In cazul meu, pentru ca nu au reusit sa gaseasca nicio problema de natura economica sau politica, subiectul preferat al Puterii a ramas tema Felix-Securitate.
Despre prezumtiva colaborare a mea cu Securitatea s-a vorbit si scris enorm in ultimii 5 ani. In acest interval, prin grija „prietenilor” mei din politica si media, personajul „Felix” a devenit o legenda urbana.
In aceste conditii, cred ca este necesar sa lamurim, inca o data, acest subiect:
1. Procesul meu impotriva CNSAS a inceput in 2006, ca urmare a unei decizii a Colegiului CNSAS, luate cu 3 voturi „pentru”, 3 voturi „contra” si 3 abtineri, desi pentru o asemenea hotarare era necesara majoritatea celor prezenti, adica minim 5 voturi „pentru” – un amanunt irelevant pentru justitia din epoca Basescu.
2. Din 2006 pana in 2011, dosarul Voiculescu vs CNSAS a trecut prin toate instantele posibile.
3. In acesti 5 ani, in care, cum bine stiti, puterea politica mi-a fost permanent ostila, am reusit sa demontez toate acuzele formulate la adresa mea. Prin deciziile Curtii de Apel Bucuresti, in 2010, si ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie in 2011, a fost infirmata inclusiv povestea verisoarelor amagite de himera unei îmbogatiri rapide prin santaj.
4. Tot ce a mai retinut justitia din dosarul Voiculescu-CNSAS, prin Decizia nr.671/2010 a Curtii de Apel Bucuresti si prin Decizia nr.1465/2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, este ca i-am comunicat directorului firmei de comert exterior unde eram angajat, ca un cetatean austriac incerca sa ma determine sa fug din tara. Atat. ACESTA ESTE FELIX.
Nu doream sa fug din tara, insistentele austriacului erau suspecte, pareau provocari, eram permanent urmarit si aveam obligatia legala de a comunica directorului firmei aceste presiuni.
Asadar, tot ce a reusit sa retina justitia acestui regim impotriva mea, cu judecatori precum domnul Emanuel Albu (fost membru PD si coleg de guvern cu Traian Basescu, cel care a pronuntat decizia la ICCJ in cazul meu), a fost o nota adresata directorului firmei de comert exterior unde eram angajat(NU securitatii), o procedură legală, obligatorie pentru toti cei angajati in comertul exterior, care, dacă era încălcată, atrăgea pedeapsa cu închisoarea.
Dar, poate ca eu sunt subiectiv.
Pentru a decide dumneavoastra cine este Felix, atasez din nou nota in baza careia se sustine ca as fi colaborat cu securitatea.
Aceasta nota, care contine fraze lungi, dar lipsite de continut concret, prin care indeplineam o obligatie legala, incercand sa nu cauzez prejudicii nimanui, este MAXIMUL vinovatiei mele, conform tuturor instantelor judecatoresti ale statului roman.
Cititi-o si stabiliti singuri DE CE a fost catalogat Felix drept colaborator al securitatii ca politie politica.
Primesc constant mesaje de avertizare: “aveti grija ca va urmaresc, va asculta, va monitorizeaza, cauta ceva, iar daca nu va gasesc nimic sunt dispusi sa fabrice, sa inventeze, sa va planteze ceva.”
De altfel, in septembrie 2010, dupa o serie de astfel de “atentionari amicale”, am sesizat oficial aceasta tema Biroului Permanent al Senatului: aici. In acel document solicitam clarificari in legatura cu o eventuala monitorizare a actiunilor mele interne si externe de catre serviciile secrete, mentionand ca:
“Între monitorizare şi acţiuni agresive (înscenări, flagranturi, droguri amplasate în buzunarul, maşina, casa, avionul, habitatul unui cetăţean sau orice alt “aranjament” bine pregătit) este o graniţă foarte fină pe care, un funcţionar bine motivat, o poate trece atunci când primeşte comanda potrivită”
Timpul a trecut, dar proastele obiceiuri s-au perpetuat.
O scurta recomandare pentru cei care-si pierd vremea cu astfel de lucruri: cititi Constitutia – o veti gasi surprizatoare…
Si, da, orice ati face, zilele regimului Basescu sunt numarate!
Am mai primit poze din ”pictorialul” realizat în Parcul Tineretului, de Ziua Copilului, în compania unor nepotei amatori de senzatii tari .
Probabil ca te simti bine la inceput, printre necunoscuti, intr-o tara straina. E mult nou de asimilat, sunt multe lucruri de descoperit.
Doar ca, dupa cateva zile, poate saptamani, intelegi ca exista o singuratate a departarii. Si cauti drumuri cat mai rapide spre casa.
Vrei sa revii la locul tau.
Cunoasteti senzatia? Si – pentru cititorii din diaspora, nu putini – cum reusiti sa-i faceti fata?
N-am fost niciodata o fire foarte religioasa, desi mama, o femeie simpla, dar cu frica lui Dumnezeu, mi-a asigurat, pe langa multe altele, si o consistenta educatie spirituala. Este adevarat, am participat mereu, cu bucurie, la cele mai importante evenimente din calendarul crestin: Sfintele Pasti si Craciunul. Cele mai dragi amintiri ale copilariei mele sunt legate de aceste momente. Insa, in rest, contactul meu cu biserica nu a fost extrem de intens. Mi-am spus mereu ca, pentru orice om, esentiale sunt faptele de zi cu zi, modul in care se raporteaza concret la oameni si la Dumnezeu.
Si, totusi, in ultima vreme, imi este tot mai clar ca, intr-o societate extrem de saraca, in care se inchid bezmetic scoli si spitale, in care omul de rand este dispretuit, rolul Bisericii poate fi semnificativ. O minima educatie spirituala asigura echilibrul unei natiuni. Un om care are repere corecte face alegeri cinstite. Un preot cu har poate salva destine.
Sigur, nu toti preotii se ridica la inaltimea responsabilitatii sociale pe care o au. Insa am convingerea ca ameliorarea nivelului spiritual al preotilor este o preocupare constanta a Bisericii Ortodoxe Romane. In ultimii 20 de ani, s-au facut progrese semnificative in acest sens.
Cred, insa, ca este nevoie de mai mult. Cred ca Biserica Ortodoxa Romana poate sa fie inca mai prezenta in societatea romaneasca, dupa cum si societatea romaneasca trebuie sa se deschida mai mult catre Biserica. Cred, de exemplu, ca relatia dintre Biserica si mass-media poate fi mai apropiata. Cred ca presa poate face mai mult decat sa prezinte anecdotic diferite “accidente” de ordin spiritual. Orice societate are nevoie, in egala masura, si de spirit critic si de repere pozitive. Actionand echilibrat, fara tensiuni, fara excese, Biserica poate oferi modele utile societatii romanesti intr-un moment in care criza de modele pozitive este fara precedent.
Asadar, cu cateva zile inainte de Sfintele Pasti, vreau sa-mi exprim convingerea simpla si sincera ca o educatie spirituala serioasa poate oferi fiecarui roman sansa unor alegeri individuale mai bune, iar natiunii romane o perspectiva de dezvoltare mai ampla.
N.B. In acest context, i-am trimis Patriarhului Daniel un mesaj referitor la disponibilitatea de a sustine intensificarea implicarii sociale a BOR.
Să o luăm metodic: ieri am inmanat in Colegiul 8, unde sunt senator, Diplomele de Iepurasi copiilor care urmează cursul de engleză la Cabinetul Senatorial; ceva mai tarziu, tot la Cabinetul Senatorial, am sarbatorit-o pe Alexandra (cea serioasa si eleganta) la implinirea varstei de zece ani; iar azi, peste nu mult timp, merg la Baby Boom Show, insotit de nepoti si de copiii din Colegiul 8.
Un program parca mult mai relevant decat cine stie ce galagie politica fara sens si finalitate – nu-i asa?
