Oct 14

În opinia mea, efectul negativ al globalizării determină creșterea inegalității. Iar, în mod evident, efectele acestei inegalități sunt mai pregnante în perioade de criză.

Concluzia mea este că sistemul capitalist în forma sa monopolistă nu va rezista ca sistem.

După mai mulți ani a venit și confirmarea Fondului Monetar Internațional care susține că austeritatea este rea și datoriile sunt bune.

Deci globalizarea și austeritatea pun în pericol creșterea economică.

Este o necesitate istorică apariția unei noi paradigme care să contureze noul sistem politic, economic și social mondial.

Vorbesc despre sistemul umanist care va încerca să facă suma principiilor sistemelor de până acum și care va demonstra că pe glob există din abundență capital financiar și capital uman.

Ceea ce lipsește este inițiativa privată, dezvoltarea intensivă a antreprenorilor în paralel cu controlul sever al marilor corporații economico-financiare-bancare.

Am expus parțial această teorie și într-una din cărțile mele. Se pune problema schimbării paradigmei existențiale prin creșterea determinantă a rolului naturii umane în evoluția societății globale. În acest context, doresc să supun dezbaterii oamenilor de știință din domenii diferite o dilemă la care eu însumi nu am găsit răspuns: Cum promovăm creșterea competitivității și cum limităm efectele competiției? La scaraă globală, această dilemă trebuie elucidată cât mai repede cu putință.

Sunt deschis opiniilor și dezbaterilor, astfel încât împreună, cât mai repede, să reușim să oprim adâncirea prăpastiei care ar putea să ne producă mari prejudicii în următoarele decenii.


Oct 12

Nivelul consumului de produse agroalimentare cumpărate de români din import a depășit cotele alarmante. La fel ca și în 2008, cererea românilor depășește net producția internă, astfel că importurile au creșteri nesănătoase, accentuând riscul unor dezechilibre macroeconomice.

Față de semestrul I din 2015, în primele 6 luni ale anului 2016, românii au consumat din import cu 28 de milioane de euro mai multe produse de brutărie și patiserie, cu 25 de milioane mai mult zahăr, cu 20 de milioane mai multe preparate alimentare, cu 20 de milioane mai multă ciocolată, cu 18 milioane mai multe brânzeturi, cu 17 milioane mai multe banane, cu 15 milioane mai multe țigări și tot cu 15 milioane mai multe citrice.

Per ansamblu, conform sintezei Ministerului Agriculturii, am importat produse alimentare de 2,9 miliarde de euro.

Conform datelor INS, deficitul balanței comerciale a ajuns la 4,46 miliarde de euro iar repercusiunea negativă a acestui dezechilibru se va resimți în curând.

Într-o perioadă în care vânzările de alimente cresc cu aproximativ 30%, contribuția la creșterea PIB la agricultură este zero.

Se știe că în 2015 economia a crescut pe baza consumului. În 2016, crește pe baza consumului bazat pe importuri. În fața acestei creșteri, producția și-a decelerat creșterea medie de la +6% la +2% și se îndreaptă vertiginos către zero.

Am avertizat și în 2008. Inutil ar spune unii.

La fel ca și atunci, consider că încă avem soluții: investițiile și un pachet de măsuri dedicat clasei de mijloc, care să conțină credite fără dobândă și facilități fiscale în primii 3 ani de activitate, ar reporni economia și ar reduce semnificativ șomajul.

Creșterea consumului pe baza importurilor devine o bombă cu explozie întârziată.

Aug 22

Multe dintre previziunile mele s-au adeverit în timp. Și nu doar cele politice – preferatele adversarilor mei, ci și cele economice.

În 2004, am susținut că România nu este pregatită să adere, mai devreme de 2020, la moneda unică europeană, deși Traian Băsescu le-a promis românilor, ani la rândul, că din 2015 vor trece la euro.

Încă din 2006 am cerut ca TVA-ul să fie redus la toate alimentele de bază pentru pentru reducerea economiei subterane și pentru creșterea veniturilor la buget.

Am avertizat, în 2010, că măsurile de auteritate sunt o greșeală pentru că reduc consumul.

Iar exemplele ar putea continua, și nu din vanitate.

Am fost de multe ori întrebat care este criteriul, factorul generator al acestor abordari.

Secretul, sursa o reprezintă atmosfera naturală de umanism si preocuparea permanentă în a găsi soluții, modalități, metode și noi mijloace de creare a echilibrului în existența oamenilor. De altfel, toate lucrurile bune și rele din prezent și, în special, din viitor derivă din această dorință naturală și din lupta de a obține acest echilibru care este atât de necesar.

Însă despre principiile umanismului și avantajele lui am să vă mai scriu.

Iun 23

Autoritățile și specialiștii au datoria să informeze corect opinia publică cu privire la următoarele date:

România a avut 94 de proiecte majore aprobate de Comisia Europeană cu o valoare globală de 10,87 miliarde euro.

Conform deciziei Comisiei din 20.03.2013 C(2013)1573 final privind aprobarea orientărilor referitoare la încheierea programelor operaționale, dacă aceste proiecte nu au fost finalizate în perioada de programare 2007-2013, ele vor putea fi finalizate în următoarea perioadă de programare cu afectarea directă a fondurilor alocate intervalului 2014-2020.

În situația în care proiectele aprobate nu au fost finalizate până la data de 31 decembrie 2015, acestea nu vor fi acceptate pentru continuarea lor din fondurile aferente perioadei 2014-2020, urmând a fi finalizate din fondurile beneficiarilor până la 31.03.2017.

PS: Reamintesc care sunt cele mai importante realizări ale României din perioada de programare 2007 – 2013: rata de absorbție de 40,1%; 8.151 noi locuri de muncă; 60 de IMM-uri sprijinite în faza de lansare; 800 km de drumuri reabilitate; 11 km de drumuri noi și un număr de 244.207 participanți la cursuri de formare.

Aceste date sunt infime dacă ne raportăm la Polonia, de exemplu, care a înregistrat o rată de absorbție de 75%, a reușit să creeze 43.084 de noi locuri de muncă, să sprijine 1.355 de firme noi, să conecteze un număr de 818.484 de persoane la internet de bandă largă, să construiască 430 km de drumuri noi, să reabiliteze alți 5.365 km de drum, să reabiliteze 128 km de cale ferată, să sprijine un număr de 1,71 milioane de persoane prin Fondul social european.

Reprezintă aceste date un semnal suficient de alarmă?

Mai 27

Mi-am propus să profit de atenția, deja consacrată, pe care presa o acordă carților mele pentru a vorbi despre o temă folosită în special pentru atacurile politice. În rest, puțini vorbesc despre asta: nu e breaking news.

Și totuși, e o temă de o importanță și de o gravitate excepționale care va ajunge să fie de interes – ca multe altele – abia atunci când efectele vor fi greu de reparat.

Atunci când am scris cartea ”Dezvoltarea economică durabilă – rolul fondurilor europene structurale și de investiții”, la sfârșitul anului 2014, nu m așteptam ca, în mai 2016, absorbția fondurilor europene pentru exercițiul bugetar 2014-2020 să fie ZERO.

În partea de concluzii a acestei crti, am vorbit despre necesitatea atragerii fondurilor europene într-un domeniu esen?ial precum infrastructura de transport din România.

Avem grad de absorbție zero din fonduri europene pentru proiecte cu un impact major asupra societății (pentru reabilitarea școlilor, construirea de spitale si autostrăzi).

În ultimii 10 de ani, nu am încetat să vorbesc în calitate de senator, economist sau simplu cetățean, despre această oportunitate și să sesizez autoritățile competente.

La fel am facut și astăzi, adresându-mă printr-o scrisoare oficială celor care au puterea sa schimbe lucrurile. Am propus asumarea raspunderii pe Master Planul pe transporturi care se afla, de mai bine de un an blocat în Parlament.

Este timpul să deschidem ochii!

Repet: Banii Europei nu sunt un moft, ci șansa României de a intra cu capul sus în lumea civilizată.

PS: Cei care doresc să aprofundeze subiectul, pot citi aici cartea ”Dezvoltarea economică durabilă – rolul fondurilor europene structurale și de investiții” publicată în decembrie 2014 la Editura Monitorul Oficial

Apr 18

În februarie 2011, Guvernul Boc lansa prima emisiune din programul de împrumut Medium Term Notes (MTN).

Încă de la începutul crizei economice (din 2009-2010), am avertizat constant asupra caracterului nociv al împrumuturilor statului pe termen scurt. Rostogolirea rapidă a datoriilor determină cresșteri permanente ale dobânzilor, incapacitatea de a desfășura proiecte structurale și instabilitatea politicii financiar-bancare.

În aprilie 2016, Guvernul a anunțat că va extinde programul-cadru de titluri de stat ‘Medium Term Notes’ (MTN) de la 18 miliarde la 20 de miliarde de euro, pentru acoperirea necesarului brut de finanţare prin emisiuni de titluri de stat pe pieţele internaţionale de capital pentru perioada 2016 – 2017.

Astăzi este o certitudine faptul că rezultatul măsurilor luate în 2011 a fost unul dezastruos.

Sugerez Guvernului să nu repete greșelile guvernelor Boc și Ungureanu și să renunțe la MTN în favoarea unui program responsabil de împrumuturi pe termen lung.

Împrumuturile pe termen lung sunt cele care pot relaxa deficitul necesar și asigură menținerea acestuia în limite sustenabile, precum și refinanțarea datoriei publice guvermentale.

Pentru a evita un dezastru economic și social ca cel de care am avut parte, repet ceea ce susțin de ani buni: avem nevoie urgent de o politică guvernamentală care să vizeze reducerea datoriei publice, un Plan Național de Investiții Strategice și de măsuri concrete de susținere a clasei de mijloc.

Feb 15

Văd în presă tot felul de previziuni care nu sunt corecte și care fac mai mult rău decât bine.

În 2016 și 2017 România nu va fi atinsă de nicio criză dacă guvernanții sunt lăsați să-și facă datoria.

Am văzut opinia exprimată de Dragoș Pâslaru, consilierul economic al premierului. Și are dreptate! Există soluții pentru cei care știu cum și unde să intervină. În opinia mea, trei direcții sunt importante:

  1. Să contractăm 3-6 miliarde de euro de la BEI și să-i investim în creștere economică (de exemplu: în 500.000 de unități locative);
  2. Să folosim devalorizarea competitivă a monedei naționale;
  3. Să relocăm procese industriale din China în România.

Ideile sunt libere de drepturi de autor. 🙂 Important este ca ele să fie puse în practică fără a irosi momentul optim de a acționa.

Ian 25

Puțini vorbesc despre asta: nu e breaking news. Și totuși, e o temă de o importanță și de o gravitate excepționale care va ajunge să fie de interes – ca multe altele – abia atunci când efectele vor fi greu de reparat.

În 2016, România se confruntă cu o provocare importantă.

Este vorba de neimplementarea condiționalităților ex-ante până la 31 decembrie 2016 care va pune o presiune uriașă pe bugetul de stat. Prin aceste condiționalități, fiecare stat membru UE garantează existența condițiilor prealabile necesare pentru utilizarea eficientă a fondurilor europene structurale și de investiții.

Marile proiecte aprobate de Comisia Europeană dar neterminate în perioada de programare 2007-2013 trebuie obligatoriu finalizate fie prin procesul cunoscut sub denumirea de fazare, fie din resurse financiare proprii care, în mare, provin tot din bugetul de stat deoarece beneficiarii sunt autorități publice sau companii de stat.

În caz contrar, există un risc major în implementarea fondurilor structurale și de investiții pentru perioada 2014-2020.

PS: Am vrut astfel să mă asigur că acest risc se știe de acum, din ianuarie 2016 și nu va ajunge să fie, în decembrie 2016, o nouă tristă constatare.

 

Ian 22

Una dintre tezele prezentate pe larg în cărțile mele se referă la managementul riscului accesării și gestionării fondurilor europene.

Perioada de programare 2014-2020 are un nivel de corecție financiară aplicat de Comisie (art.22, alin.7 din Regulamentul UE nr.1303/2013) sub forma unei rate forfetare determinată pe baza raportului dintre media ratelor finale de succes pentru toți indicatorii de realizare și toate etapele cheie de implementare dintr-un cadru de performanță, și rata finala de succes a indicatorului financiar din cadrul de performanță respectiv (denumit coeficient de succes/absorbție).

Altfel spus, mai concret și mai puțin științific, dacă în cazul României coeficientul de succes/absorbție va fi sub 50%, ni se va aplica o rată forfetară de 25% care poate ajunge însă până la 5% – dacă coeficientul de absorbție va fi sub 65%.

Reducerea cofinanțărilor proiectelor din fonduri europene sau pierderea unor fonduri vor avea un impact direct asupra dezvoltării României.

Am spus-o întotdeauna și o reafirm: banii Europei nu sunt un moft, ci șansa României de a intra cu capul sus în lumea civilizată.

Ian 06

Am analizat zilele acestea, pentru una din cărțile la care lucrez, mai multe studii de macroeconomie (relaţia dintre competiţie, competitivitate şi destinul naţiunilor e una din micile mele ”fixaţii teoretice” – şi e micro-disciplina academică pe care am dezvoltat-o la ASE timp de 15 ani).

Pornind de la acestea, așa cum obișnuiesc la începutul fiecărui an, m-am gândit la provocările și direcțiile în care este necesar să acționăm în anul care tocmai începe. Cu atât mai mult cu cât timpul a demonstrat că, în mare parte, ele s-au dovedit reale și elocvente.

În 2016, printre două scrutinuri electorale, România va trebui să continue pe drumul pe care a plecat și să ia măsuri noi în ceea ce privește:

    1. deschiderea internațională – Pe lângă relațiile extrem de importante din zona euro-atlantica, care trebuie, în continuare, consolidate, este oportun să dezvoltăm proiecte comune și cu alte economii puternice, cum ar fi: India, Brazilia, China sau Argentina, precum și cu statele aflate în curs de dezvoltare din Africa și Asia, în care produsele și specialiștii români se bucură de o bună reputație;
    2. comerțul exterior – Este necesară o imbunătățire a structurii import/export în sensul creșterii ponderii la export a produselor înalt prelucrate și la import, a ponderii materiilor prime și a produselor semi-prelucrate;
    3. piața muncii – Creșterea locurilor de muncă în domeniul serviciilor, în paralel cu locurile de muncă în producția de bunuri;
    4. creșterea demografică – Găsirea unor soluții pentru a combate căderea demografică care se conturează în anii 2020 și diminuarea impactului creșterii numărului populației într-un ritm superior creșterii numărului locurilor de muncă;
    5. dezvoltarea, prin resurse interne, a unei puternice clase de mijloc – Este vitală continuarea măsurilor fiscale și financiare pentru susținerea clasei de mijloc, motorul oricărei economii sănătoase;
    6. stimularea initiațivei private prin măsuri de încurajare eficientă a intreprinderilor mici și mijlocii, a profesiilor liberale, a inițiativei private în rândul tinerilor. Iar acum prioritatea o reprezintă PFA-urile – cele care au avut cel mai mult de suferit după intrarea în vigoare a noului Cod Fiscal de la 1 ianuarie 2016;
    7. sistemul de pensii – Este necesară determinarea soluțiilor pentru un mix eficient între pensiile de stat, pensiile private și pensiile speciale;
    8. sistemul social – Regândirea ajutoarelor sociale astfel încât scopul să fie reducerea fenomenului sărăciei extreme. Existaăacum capacitatea de a asigura, fără a afecta echilibrul bugetului public, un FOND DE SOLIDARITATE pentru categoriile vulnerabile;
    9. reîntregirea familiilor române – România trebuie să promoveze un program amplu cu măsuri eficiente de repatriere a românilor care lucrează in străinătate;
    10. reconciliere și solidaritate socială – Măsuri adecvate pe categorii de vârstă respectiv: 21-33 ani, 34-49, 50-67, 68 +.

Avem resurse interne pentru dezvoltare și le putem valorifica cu o strategie economică serioasă, pe termen lung, competență managerială și responsabilitate guvernamentală.

Dincolo de răfuieli și mize electorale, acestea sunt adevăratele provocări ale anului 2016.