Acum trei săptămîni, Revista Kamikaze l-a invitat pe domnul Voiculescu să scrie un editorial la rubrica de invitati din pagina a treia. Era un gest, asa cum rapid si-a dat seama domnul Voiculescu si a si scris în text, menit să ne facă mai vizibili, să atragem atentia, să ne vindem mai bine. Citind mai departe, ne-am dat seama că, de fapt, domnul Voiculescu a scris un text despre relatia sa amară cu revista Kamikaze. Un text simpatic (vedeti aici), care a stîrnit zîmbete în toată redactia. După care a făcut un gest si mai surprinzător: ne-a invitat (vedeti aici) să scriem editoriale pe blogul său, în spiritul acestei relatii neasteptate de comunicare între tabere ale căror pozitii păreau ireductibile.
Să ne placă, să ne simtim flatati? Doar într-o primă fază, după care ne-am gîndit mai bine. În fond, ne lasă să ne exprimăm, dar în spatele casei, nu în sufragerie.
Noi i-am dat domnului Voiculescu totul. Kamikaze e tot ce avem. Curtea si casa, familia si viata noastră. Noi sîntem mici, dar gestul nostru e mare. E ca si cum i-am da unui musafir, din sărăcia noastră, ultimele paisprezece măsline din frigider, ultima bucătică de brînză de Sibiu cu pîine făcută de sotii cu ultima făină din cămară. I-am dat pagina 3! Domnul Voiculescu ne-a dat doar aparent ceva. Ne-a invitat pe blogul său. Va zice că s-a retras de la conducerea multelor sale televiziuni si activităti si a rămas cu acest blog. Come on! Nu o să-l credem. Dacă ar fi cinstit, ne-ar da mai mult.
Căci noi vrem totul. Am vrea să îi dăm replica, dar ar fi frumos ca gestul să fie simetric. Noi i-am dat pagina 3. Ar putea să ne dea acces la Antena 3, să participăm chiar la Sinteza Zilei.
Domnul Voiculescu a descoperit, posibil cu plăcere, cît de misto e să te iei în gură cu unii care nu-s de acord cu el, la ei în revistă, apoi la el pe blog. Dar de ani de zile cultivă la Antene dictatura lipsei de alternativă. Acolo sînt oameni mereu de aceeasi părere. Gîdea e de acord cu Ciutacu, care e de acord cu Pieleanu, care e identic în opinii cu Răzvan Dumitrescu, care zice ce zice si Badea. Ei nu invită niciodată oameni de altă părere decît ei. Cînd mai invită, îl covîrsesc numeric. Recunoasteti, e anormal.
E haios să schimbăm editoriale, dvs. în Kamikaze, noi pe blogul dumneavoastră. Dar, domnule Voiculescu, asta e nimic. Adevărata mare satisfactie ati putea să o cunoasteti cînd o să lăsati să apară la Antene si celălalt punct de vedere. Cînd, la Sinteza Zilei, pe lîngă apocalipticul Ciutacu, o să fie invitat Mircea Marian. În loc să fie înjurati si acoperiti cu invective în absentă, Cărtărescu, Plesu si Liiceanu, pentru vini inimaginabile, să fie invitati si să aibă un loc pe scaunele de la Sinteza Zilei, chiar Plesu, Liiceanu si Cărtărescu. Nu o dată, ci de 14 ori în următorul an. Cînd sînt patru din păreristii de serviciu ai postului, să fie adusi să îsi poată spună părerea măcar doi, dacă nu trei sau patru dintre cei care reprezintă punctul de vedere atacat. Să nu fie contactati doar telefonic. Să fie chemati chiar în studio! Pe lîngă că asa e deontologic, e si mult mai spectaculos. Am fost făcuti cu ou si cu otet de toti sintezistii si ulterior de Mircea Badea, cînd a apărut în Kamikaze ancheta lui Silviu Apostol despre blocul de asistati social în care stă Victor Ciutacu. Personajul colectiv Dan Voiculescu l-a chemat pe Apostol să se apere?
Îndrăzniti.
Alexandru Vărzaru
(Alex,
Public textul tău cu o singură observatie. E o premieră absolută: un jurnalist – tocmai de la un ”săptămânal scăpat de sub control” si ”fără moguli”! – ”instigă” un fondator de presă să intervină în politica editorială a trustului pe care l-a întemeiat
… )