Nu-ti programezi sa cauti adevarul, dar, pur si simplu, te trezesti cautandu-l. De mic vrei sa stii adevarul: despre propriile jucarii pe care sfarsesti demontandu-le, despre fiintele misterioase care se inghesuie in tubul catodic (sau in plasma contemporana), despre provenienta copiilor, despre parinti, despre prieteni, despre joc. Pe masura ce cresti, obsesia adevarului se instaleaza iremediabil. Vrei adevarul despre destin, despre barbat, femeie, politica, publicitate, fotbal, viata sau moarte. Si, in timp, te ancorezi in cateva adevaruri care iti dau sens. Cum ar fi adevarul despre tine insuti.
Dar adevarul tau nu corespunde intotdeauna cu adevarul celorlalti. Este esential sa ai intelepciunea de a distinge intre adevar si perceptie, atat in cazul tau, cat si al celorlalti.
Acest blog va cuprinde adevarurile lui Voiculescu. Despre politica, despre presa, economie si viata, trecut, prezent si viitor. Pot fi adevaruri subiective sau unilaterale, dar mereu adevaruri.
Ma astept ca adevarurile mele sa fie infirmate, criticate sau acceptate cu decenta si inteligenta si sper ca atat eu, cat si cititorii acestui blog, vom deprinde impreuna obiceiul de a ne indoi de propriile adevaruri, chiar si numai pentru a le reconfirma.
