Intalnire cu Dan Voiculescu

O provocare mai veche, de la prietenul Mordechai. Pe ce teme vom râde după ce trece gloria flăcării viole(n)te? Ei bine, nominalizarea mea merge spre conflictul dintre grupuri, echipe, curente, generatii la congresele politice care vor urma.

Si, dacă tot veni vorba, vă recomand o proză din acelasi Moshe&Mordechai (varianta completă aici):

”Mă ia în primire unchiu Sandu.

- Nu las deloc. Aţi vândut tot în ţara asta. Pe vremea lu’ Ceauşescu făceaţi şcoală şi acu’ îi daţi cu drogurile. Tu când termini, când dai bacalioreatu’?”

P.S.: Multumesc pentru sugestiile din postul privind Partidul Conservator. Voi răspunde detaliat în curând, Codrin m-a convins să reiau răspunsurile ”pe stil vechi”.

Văd că-i o uzantă, atunci când primesti o leapsă on-line, să te tii usor rotund: ba că tu nu prea obisnuiesti să răspunzi, ba că faci o exceptie amicală, ba că nu-ti place genul… Eu, unul, fără demagogie, mă bucur juvenil la provocările de gen si mă grăbesc să le răspund. Asa că, dacă aveti o leapsă care vă încurcă, dati-mi-o mie.

Iată deci, la provocarea lui Victor Ciutacu, ce am învătat în 2009:

1.Să nu-mi ascund zâmbetul. Am crezut întotdeauna că-i indecent să-ti afisezi buna-dispozitie atunci când unii din cei care te privesc sunt necăjiti. Că e ca si cum le-ai râde în nas. Că-i o sfidare. Din acest motiv, am făcut din încruntare o formă de politete, de solidaritate. (Un alt obicei ciudat, cu care am rămas din copilărie, de la mama, e să nu mănânc de fată altii – poate ei n-au si sunt prea demni ca să-ti accepte invitatia la masă. Chiar si acum, din reflex, sar peste mese decât să mănânc în fata colaboratorilor, chiar dacă stiu că acestora nu le lipseste nimic). Ei bine, anul trecut am început să înteleg că zâmbetul nu-i neapărat ofensator; ba chiar poate fi contagios.

2.Am învătat cum vine treaba cu on-line-ul. Sunt blogger, citesc bloguri, uneori mă mai trezesc comentând pe paginile electronice ale ziarelor. Nu râdeti: nu-i lucru usor, când esti obisnuit de-o viată să fii mai putin digital…

3.Am învătat să fiu mereu înconjurat de tineri. Atât dintr-un motiv egoist – ca să mă conectez la energia lor, cât si dintr-un motiv altruist – pentru că îmi stă în putere să-i ajut pe unii din ei să-si împlinească visele. Sau să se aproprie de ele.

4.Am înteles definitiv că, fără modele reale, grele, substantiale, România e o tară condamnată la minorat. Dar stiu că recuperarea unei grile autentice de modele va dura câtiva ani.

5.Am înteles, la fel de definitiv, că dacă nu reusim să scoatem din amortire România tăcută, în curând decenta va deveni o infractiune, iar bunul-simt – o contraventie.

6.În rest, mi-am confirmat valori în care cred de mult timp: familia, munca, echilibrul si bucuria luptei pentru a deveni sau a rămâne propriul tău stăpân.

Si pentru că în vremea copilăriei mele leapsa se juca pe ouate, provocarea mea merge mai departe, logic, la Adrian Năstase.

Acum am văzut provocarea, Victoras. Ai grijă de copii cât pregătesc răspunsul.

P.S. Tema e grea, eu sunt pe drumuri, s-ar putea să dureze.

Vreau să dau si eu o leapsă. Semn de serioasă maturizare on-line.

Sunt curios (si nu neapărat la modul platonic) care sunt, după părerea voastră, cele mai bune condeie din on-line-ul românesc. Care sunt cei mai buni ”creatori de continut” original (dincolo de marketing, pricepere tehnică, influentă etc). Talent la taste, asadar.

Leapsa mea merge la: Sorin Tudor, Bucurenci, Mordechai, Adrian Ciubotariu, Raetchi, Adriana Dutulescu, Real Kafka, Anca Bundaru si Rekinoo.

Am spus!

Agentia de Rating Politic îmi propune o nouă leapsă. Citez: ”Campania actuala e un bun stimulent pentru a ne gandi cumva la cald, dar totusi la rece, cine vor fi actorii luptei prezidentiale in 2014 sau favoriti pentru a intra in lupta in 2014?”

Pot numi, desigur, o serie de candidati previzibili, ”sistemici”, pomeniti deja de cei care au raspuns înaintea mea. Vreau totusi ”să-mi aduc un aport” original în jocul de fată. Mă voi limita în consecintă la a spune că un actor important al prezidentialelor din 2014 va fi poetul Mircea Dinescu.

Pam-pam!

O nouă leapsă. De la Codrin Scutaru. Pe tema fascinatiei pe care o exercită Che Guevara. Adrian a raspuns deja.

Eu  – care am si lucrat cu Che într-o misiune secretă pentru stăvilirea imperialismului:) (e o gluma, e o gluma…) – as insista pe doua calitati ale personajului:

1. Curajul

Să suferi de astm, să te sufoci la propriu, zile în sir, în clima grea a junglei – si totusi să ajungi comandantul cel mai iubit al unei armate străine – ăsta-i curaj. Să fii un erou al comunismului mondial, să fii adulat în Cuba, să ai la dispozitie toate jucăriile care fac fericit un epicureu (secretară, masină, minister) – si totusi să pleci ca să mori executat într-o văgăună murdară de dragul revolutiei – ăsta se cheamă ”sânge în instalatie”.    

2. Autenticitatea credintei

Che a fost autentic in convingerile sale. Un lucru rar în secolul XX. A crezut in fiecare cuvintel pe care l-a rostit – chiar daca era ridicol, copilăresc sau inadecvat. Ati vazut scena de final din Che – prima parte? Scena în care Comandantul e oripilat că unul din soldatii săi a rechizitionat o masina de lux după marea victorie? Ei, da, chiar ăla a fost Che Guevara – căpos, nerezonabil si aproape adolescent când era vorba de valorile lui.

Curajul si credinta sunt virtuti pe care trebuie să le admire si inamicii de front sau de idei.

P.S: Nu ma declar aici fan Che. Am incercat numai sa identific resorturile mitului sau.

Am primit o ”leapsa” de la un vechi prieten: Nenea Lars. Altfel spus – din ce inteleg – am fost provocat public sa precizez un motiv pentru care i-as vota pe Basescu, Mircea Geoana, Crin Antonescu si Sorin Oprescu. Nu exista posibilitatea negatiei, ci numai cea a enuntului pozitiv. Iata raspunsul:

L-as vota pe Mircea Geoana pentru ca se apropie de profilul presedintelui de care avem nevoie in convalescenta post-Basescu. E echilibrat, a invatat in diplomatie sa ”inghita broaste”, reuseste sa pastreze o liniste functionala printre tabere si orgolii. L-as vota pentru ca rolul unui presedinte este linistea in interiorul tarii si perfomanta in afara acesteia – in diplomatie. Si l-as mai vota pentru ca la asta ne-am angajat prin Protocolul PSD+PC.

L-as vota pe Crin Antonescu din motive similare: poate reabilita ”eleganta” presedintiei dupa desfraul lui Traian Basescu. Crin Antonescu e un domn, un ”boier”, un liberal autentic. Si e curat la suflet.

L-as vota pe Sorin Oprescu pentru ca, spre deosebire de stilul Basescu, franchetea sa nu este cruda si razboinica, ci umanista, bonoma. L-as vota – cine a salvat o singura viata merita votat. L-as vota pentru ca ne poate demonstra ca un presedinte jucator nu trebuie sa fie neaparat un presedinte demolator.

L-as vota cu sufletul deschis si cu doua maini pe Traian Basescu daca de asta ar depinde soarta unor ostatici din Irak sau Afganistan. Sau daca, in cine stie ce context dramatic, am avea un tur doi la mustata: Traian Basescu – Timur Lenk, Traian Basescu – Torquemada, Traian Basescu – Caligula – si asa mai departe.

Leapsa merge mai departe la: Vlad Petreanu, Simona Tache,  Tiberiu Lovin si Nenea Cosmos – ultimul fiind un bun cunoscator al sectorului 4.