Intalnire cu Dan Voiculescu

Un peisaj politic poate îngheta, uneori ani întregi sau decenii, fără mutatii semnificative. Si, apoi, poate ”exploda”, se poate restructura în câteva zile:  fulgerător, ireversibil, greu de controlat.

O astfel de perioadă părem să trăim azi – predictiile fiind foarte dificile din cauza mutatiilor rapide si profunde.

Iată de ce as vrea să provoc ”blogosfera” la o leapsă: cum va arăta scena politică românească peste exact o lună: anticipate, suspendare, guvern de tehnocrati, proteste prelungite?

Cel mai inspirat ”analist politic” nu are nevoie de premii: e un vizionar!

Leapsa mea pleacă spre: Bibliotecaru, Julius, Mihai Voicu, Mordechai, Ovidiu, Victor, Alina Gorghiu, Daniel Constantin, Groparu, Americanul, Ciulea si Turambarr. Si, desigur, spre orice comentator voluntar.

P.S. Păstrăm dovada!

Avem, între Crăciun si Anul Nou, un răgaz de câteva zile. Pentru citit, văzut, ascultat.

Ce carte n-ar trebui să pierdem înainte de venirea lui 2011?

Ce film?

Ce album?

Si, pentru că încep să uit procedura, hai s-o dau si leapsă: Cristi, Mihnea (excelent filmul despre Coreea de Nord), Nadina, Cristian, Ovidiu, Oana, Mihai si Cristian.

Am primit, în ultima perioadă, aici, pe blog, foarte multe opinii amare despre România zilelor noastre. Si despre PLECAREA DIN TARĂ ca unică solutie pentru supravietuirea morală si, uneori, fizică.

Gabriel îmi spune:

Plec cu inima stransa, nemultumit si de-a dreptul inversunat. Asta nu mai este o tara unde sa poti sa traiesti normal! Plec, si daca cineva ma intreaba daca am sa ma intorc, astazi, prin prisma frustarilor, ii raspund: Never Ever in my life! Tatal meu are 83 de ani….am sa revin anual 5 zile sa-l mai vad, atat cat mai are de trait….Dupa, nu mai am niciun motiv….Prietenii, rudele….sa vina ei la mine in concediu! Nu mai vreau sa stau la cozi ca sa-i dau Statului bani, desi el nu face nimic pentru mine ci numai impotriva mea!

Ciprian mi-a scris:

Sunt inginer proiectant .
Am PFA si sunt subînchiriat la diversi de catre o firma germana de proiectare (din Germania ).Sunt sanse sa ajung in curand pe contract direct la o firma care face chestii high tech gen platforme pt auto hibride si motoare etc. Sper sa imi placa in Frankfurt , si asta o spun din Koln. Cu impozit dublu pe pfa , abia astept sa il inchid. Pt. 50% dati din salariul brut intr-un sistem care imi asigura totusi ceva de banii acestia , tot e mai bine decat si ii irosesc acasa fara voia mea . Iar pt dl. Presedinte, asa, ca info, poate ca nici el si nici fica dansului , mare amatoare de masini 4×4 , ei bine poate ca unele componente ce fac ca fundul ei sa zboare pe autostrada sunt proiectate de cetateni romani …

Alina mi-a spus:

Si prietenul meu e medic, nu are nici un motiv sa mai ramana in tara. Daca se hotaraste sa plece din tara, plec si eu cu el.

Anca zice:

Buna ziua,
Ce argument sa ai in fata unui om cand vine si-ti spune intr-o dimineata “eu plec in Franta”? Lucrez la o firma unde marea majoritate a angajatilor au pana in 30 de ani. In ultimele 2 luni 3 oameni cu studii superioare si-au anuntat demisia pe motiv ca pleaca din Romania ca ingineri, asistente etc. Prietenul meu e medic in primavara pleaca si el. Eu sunt economist si intentionez sa plec si eu. Probabil asta isi doresc guvernanti o tara plina de ignoranti pe care sa-i manipuleze iar intelectualii sa nu le mai stea in cale. Am o veste buna domnule Boc planurile dumneavoastra se indeplinesc…… Plecam……

Niciodată nu cred că am mai întâlnit un asemenea val de dezamăgire, de vocatie a auto-exilării; nici în 1996-1999, când România a trecut printr-un moment critic, nici în 1990, când toată lumea dorea să vadă „cum e la ei”.

Si totusi – am eu senzatia – reusim cumva să RĂMÂNEM, în ciuda tuturor dezamăgirilor si a vorbelor spuse la mânie. Ceva ne tine pe loc: găsim pentru viitor de doi bani sperantă. Sau, poate, suntem prea comozi ca să o luăm de la capăt în altă parte. Sau părintii, fratii, copiii ne tin cumva în loc, împotriva vointei noastre.

De ce rămânem?

As vrea să pun această întrebare, printr-o trimitere specială, unora dintre cele mai severe/ dezamăgite/ critice voci din on-line-ul românesc: Mircea Badea, Mordechai, Victor Ciutacu. Zău asa: supărati, supărati, dar rămânem. De ce?

O provocare mai veche, de la prietenul Mordechai. Pe ce teme vom râde după ce trece gloria flăcării viole(n)te? Ei bine, nominalizarea mea merge spre conflictul dintre grupuri, echipe, curente, generatii la congresele politice care vor urma.

Si, dacă tot veni vorba, vă recomand o proză din acelasi Moshe&Mordechai (varianta completă aici):

”Mă ia în primire unchiu Sandu.

- Nu las deloc. Aţi vândut tot în ţara asta. Pe vremea lu’ Ceauşescu făceaţi şcoală şi acu’ îi daţi cu drogurile. Tu când termini, când dai bacalioreatu’?”

P.S.: Multumesc pentru sugestiile din postul privind Partidul Conservator. Voi răspunde detaliat în curând, Codrin m-a convins să reiau răspunsurile ”pe stil vechi”.

Văd că-i o uzantă, atunci când primesti o leapsă on-line, să te tii usor rotund: ba că tu nu prea obisnuiesti să răspunzi, ba că faci o exceptie amicală, ba că nu-ti place genul… Eu, unul, fără demagogie, mă bucur juvenil la provocările de gen si mă grăbesc să le răspund. Asa că, dacă aveti o leapsă care vă încurcă, dati-mi-o mie.

Iată deci, la provocarea lui Victor Ciutacu, ce am învătat în 2009:

1.Să nu-mi ascund zâmbetul. Am crezut întotdeauna că-i indecent să-ti afisezi buna-dispozitie atunci când unii din cei care te privesc sunt necăjiti. Că e ca si cum le-ai râde în nas. Că-i o sfidare. Din acest motiv, am făcut din încruntare o formă de politete, de solidaritate. (Un alt obicei ciudat, cu care am rămas din copilărie, de la mama, e să nu mănânc de fată altii – poate ei n-au si sunt prea demni ca să-ti accepte invitatia la masă. Chiar si acum, din reflex, sar peste mese decât să mănânc în fata colaboratorilor, chiar dacă stiu că acestora nu le lipseste nimic). Ei bine, anul trecut am început să înteleg că zâmbetul nu-i neapărat ofensator; ba chiar poate fi contagios.

2.Am învătat cum vine treaba cu on-line-ul. Sunt blogger, citesc bloguri, uneori mă mai trezesc comentând pe paginile electronice ale ziarelor. Nu râdeti: nu-i lucru usor, când esti obisnuit de-o viată să fii mai putin digital…

3.Am învătat să fiu mereu înconjurat de tineri. Atât dintr-un motiv egoist – ca să mă conectez la energia lor, cât si dintr-un motiv altruist – pentru că îmi stă în putere să-i ajut pe unii din ei să-si împlinească visele. Sau să se aproprie de ele.

4.Am înteles definitiv că, fără modele reale, grele, substantiale, România e o tară condamnată la minorat. Dar stiu că recuperarea unei grile autentice de modele va dura câtiva ani.

5.Am înteles, la fel de definitiv, că dacă nu reusim să scoatem din amortire România tăcută, în curând decenta va deveni o infractiune, iar bunul-simt – o contraventie.

6.În rest, mi-am confirmat valori în care cred de mult timp: familia, munca, echilibrul si bucuria luptei pentru a deveni sau a rămâne propriul tău stăpân.

Si pentru că în vremea copilăriei mele leapsa se juca pe ouate, provocarea mea merge mai departe, logic, la Adrian Năstase.

Acum am văzut provocarea, Victoras. Ai grijă de copii cât pregătesc răspunsul.

P.S. Tema e grea, eu sunt pe drumuri, s-ar putea să dureze.

Vreau să dau si eu o leapsă. Semn de serioasă maturizare on-line.

Sunt curios (si nu neapărat la modul platonic) care sunt, după părerea voastră, cele mai bune condeie din on-line-ul românesc. Care sunt cei mai buni ”creatori de continut” original (dincolo de marketing, pricepere tehnică, influentă etc). Talent la taste, asadar.

Leapsa mea merge la: Sorin Tudor, Bucurenci, Mordechai, Adrian Ciubotariu, Raetchi, Adriana Dutulescu, Real Kafka, Anca Bundaru si Rekinoo.

Am spus!

Agentia de Rating Politic îmi propune o nouă leapsă. Citez: ”Campania actuala e un bun stimulent pentru a ne gandi cumva la cald, dar totusi la rece, cine vor fi actorii luptei prezidentiale in 2014 sau favoriti pentru a intra in lupta in 2014?”

Pot numi, desigur, o serie de candidati previzibili, ”sistemici”, pomeniti deja de cei care au raspuns înaintea mea. Vreau totusi ”să-mi aduc un aport” original în jocul de fată. Mă voi limita în consecintă la a spune că un actor important al prezidentialelor din 2014 va fi poetul Mircea Dinescu.

Pam-pam!

O nouă leapsă. De la Codrin Scutaru. Pe tema fascinatiei pe care o exercită Che Guevara. Adrian a raspuns deja.

Eu  – care am si lucrat cu Che într-o misiune secretă pentru stăvilirea imperialismului:) (e o gluma, e o gluma…) – as insista pe doua calitati ale personajului:

1. Curajul

Să suferi de astm, să te sufoci la propriu, zile în sir, în clima grea a junglei – si totusi să ajungi comandantul cel mai iubit al unei armate străine – ăsta-i curaj. Să fii un erou al comunismului mondial, să fii adulat în Cuba, să ai la dispozitie toate jucăriile care fac fericit un epicureu (secretară, masină, minister) – si totusi să pleci ca să mori executat într-o văgăună murdară de dragul revolutiei – ăsta se cheamă ”sânge în instalatie”.    

2. Autenticitatea credintei

Che a fost autentic in convingerile sale. Un lucru rar în secolul XX. A crezut in fiecare cuvintel pe care l-a rostit – chiar daca era ridicol, copilăresc sau inadecvat. Ati vazut scena de final din Che – prima parte? Scena în care Comandantul e oripilat că unul din soldatii săi a rechizitionat o masina de lux după marea victorie? Ei, da, chiar ăla a fost Che Guevara – căpos, nerezonabil si aproape adolescent când era vorba de valorile lui.

Curajul si credinta sunt virtuti pe care trebuie să le admire si inamicii de front sau de idei.

P.S: Nu ma declar aici fan Che. Am incercat numai sa identific resorturile mitului sau.

Am primit o ”leapsa” de la un vechi prieten: Nenea Lars. Altfel spus – din ce inteleg – am fost provocat public sa precizez un motiv pentru care i-as vota pe Basescu, Mircea Geoana, Crin Antonescu si Sorin Oprescu. Nu exista posibilitatea negatiei, ci numai cea a enuntului pozitiv. Iata raspunsul:

L-as vota pe Mircea Geoana pentru ca se apropie de profilul presedintelui de care avem nevoie in convalescenta post-Basescu. E echilibrat, a invatat in diplomatie sa ”inghita broaste”, reuseste sa pastreze o liniste functionala printre tabere si orgolii. L-as vota pentru ca rolul unui presedinte este linistea in interiorul tarii si perfomanta in afara acesteia – in diplomatie. Si l-as mai vota pentru ca la asta ne-am angajat prin Protocolul PSD+PC.

L-as vota pe Crin Antonescu din motive similare: poate reabilita ”eleganta” presedintiei dupa desfraul lui Traian Basescu. Crin Antonescu e un domn, un ”boier”, un liberal autentic. Si e curat la suflet.

L-as vota pe Sorin Oprescu pentru ca, spre deosebire de stilul Basescu, franchetea sa nu este cruda si razboinica, ci umanista, bonoma. L-as vota – cine a salvat o singura viata merita votat. L-as vota pentru ca ne poate demonstra ca un presedinte jucator nu trebuie sa fie neaparat un presedinte demolator.

L-as vota cu sufletul deschis si cu doua maini pe Traian Basescu daca de asta ar depinde soarta unor ostatici din Irak sau Afganistan. Sau daca, in cine stie ce context dramatic, am avea un tur doi la mustata: Traian Basescu – Timur Lenk, Traian Basescu – Torquemada, Traian Basescu – Caligula – si asa mai departe.

Leapsa merge mai departe la: Vlad Petreanu, Simona Tache,  Tiberiu Lovin si Nenea Cosmos – ultimul fiind un bun cunoscator al sectorului 4.