Intalnire cu Dan Voiculescu

Plecand de la acest apel al lui Jimmy Wales, fondatorul principalei enciclopedii on-line (apel explicat mai pe larg de fin.ro) m-as bucura sa aud opinii mai avizate (decat ale mele, fireste – care chiar nu sunt repere in materie web ) despre Wikipedia.

A onorat Wiki asteptarile de acum 4-5 ani? Are vreun rival semnificativ? S-a plafonat? Este regulamentul suficient de corect si transparent?

Ce credeti?

In stirea de mai jos. O exclusivitate a Sandrei Stoicescu .

Un bun prieten din on-line ne solicită expertiza în perspectiva unuia dintre cele mai importante evenimente din viata lui.

Prietenul – nu spun care, persoană însemnată – se pregăteste pentru oferirea inelului de logodnă. Si are două dileme:

1. Care e cel mai potrivit cadru pentru romanticul moment? La malul mării, pe-un vârf de munte, în fata Palatului Cotroceni?

2. Care e cel mai reusit model dintre cele la care s-a oprit până acum?

Din motive lesne de înteles, sfaturile doamnelor au prioritate…

Chiar asa, nu i-am întrebat niciodată pe cititorii tineri, studenti sau masteranzi: la ce universităti studiati? Sunteti multumiti de facultătile voastre? Ce lipseste învătământului superior românesc?

Ce mai e de făcut - inclusiv în zona legislativă?

Sâmbătă am fost în Grădina Valorilor Românesti.  Unde cu greu mai puteai arunca un ac de țâncimea venită la teatrul de păpusi, la cântat, pictat ori modelat.

Stiti ce m-a bucurat cel mai tare? Să văd cât de puternice, de solide, de pline de viată păreau familiile tinere cu copii. Am întâlnit oameni de 30-35 de ani – care puteau alege la fel de bine să se bucure de libertătile ”burlăciei” încă o vreme – însotind cu zâmbetul pe buze câte doi-trei bucălați rozalii. Erau tineri frumosi, europeni, care găsiseră cumva o cale de a deveni proprii lor stăpâni si de a oferi familiei lor sigurantă si confort.

Ei sunt clasa de mijloc de care se leagă toate sperantele României de mâine.

P.S: Felicitări echipei de la Fundatia pentru Dezvoltarea României pentru munca din Grădina Valorilor: Trisi, Anca, Anca, Alexandra, Alexandra, Alice, Magda. Numai fete – din câte observ acum .

Am terminat astăzi de citit si de evaluat cele câteva sute de CV-uri primite cu ocazia acestei provocări. Provocare care nu vizează nici un show TV, nici o campanie de recrutări sau angajări – ci exact, textual, ceea ce ati putut deja citi: sansa de a deveni milionari prin propriile talente si propria muncă.

Persoanele selectate vor fi invitate la o evaluare IQ/EQ s.a. care, din câte înteleg, e-o adevărată ”inginerie”. Cei pe care nu i-am ales nu sunt, în acest moment, pregătiti de-o provocare de gen. N-o luati personal: veti fi mâine, probabil. Si vom mai avea ocazii de a lua legătura.

Poate-s inadecvat, poate-s demodat, dar mi-ar plăcea să cred că găsim din cand în când cinci minute pentru copiii buni, dăruiti, exceptionali care vin din urmă. Probabil că mai au multe de învătat, probabil că arta lor e încă usor de rănit de scepticismul nostru… Dar talentul creste prin încurajări si investitie de încredere.

Andreea Olariu este unul din acesti copii. Un pariu moral al Clubului de Excelentă al Fundatiei pentru Dezvoltarea României. Impresia mea este că, la doar 13 ani, e una dintre cele mai ample si mai educate voci din tânărul val european – lucru confirmat de lungul sir de premii pe care l-am găsit în CV-ul ei. Si mi-as dori ca, peste ani, când o vom urmări pe marile scene, să ne putem spune cu sentimentul minimei datorii împlinite: si noi, românii, am făcut ceva pentru acest copil.

Atât, nimic mai mult.

A fost “fixatia” mea: un site mai interactiv si un blog al Fundatiei pentru Dezvoltarea României.

E OK?

Un tânăr, pe care abia ce l-am cunoscut on-line prin intermediul acestui blog, îmi trimite un fragment din munca lui și a colegilor săi. Mi se pare absolut remarcabil și m-aș bucura ca astfel de tineri – care se încăpățânează să facă mastere în arte și să cânte în cvartete într-o perioadă atât de grea pentru cultură – să facă parte dintre prietenii mei.

Și, dacă tot umplem adesea paginile blogurilor dându-ne leapșa de ici-colo, vă propun o provocare de RESPONSABILITATE MORALĂ. Haideți să dedicăm fiecare o postare (care pe noi ne costa cinci minute) pentru a promova pe blogul personal un tânăr muzician / un tânăr nucleu de orientare clasică (pot fi cei de la Cvartetul Colosseum, pot fi alții); pentru ei, aflați la început de drum, un astfel de gest poate face diferența în carieră.

M-ajută cei din blogroll?

M-ajută cititorii?

Am început în Daily Cotcodac (cititi aici ) o dezbatere pe o temă care chiar mă frământă: cea a intelectualilor tineri. Mai există? Mai performează? Stiti vreunul? Pot ei forma o generatie?