) despre Wikipedia.

A onorat Wiki asteptarile de acum 4-5 ani? Are vreun rival semnificativ? S-a plafonat? Este regulamentul suficient de corect si transparent?

Ce credeti?

Prietenul – nu spun care, persoană însemnată – se pregăteste pentru oferirea inelului de logodnă. Si are două dileme:

1. Care e cel mai potrivit cadru pentru romanticul moment? La malul mării, pe-un vârf de munte, în fata Palatului Cotroceni?

2. Care e cel mai reusit model dintre cele la care s-a oprit până acum?

Din motive lesne de înteles, sfaturile doamnelor au prioritate…

Ce mai e de făcut - inclusiv în zona legislativă?

Sâmbătă am fost în Grădina Valorilor Românesti.  Unde cu greu mai puteai arunca un ac de țâncimea venită la teatrul de păpusi, la cântat, pictat ori modelat.

Stiti ce m-a bucurat cel mai tare? Să văd cât de puternice, de solide, de pline de viată păreau familiile tinere cu copii. Am întâlnit oameni de 30-35 de ani – care puteau alege la fel de bine să se bucure de libertătile ”burlăciei” încă o vreme – însotind cu zâmbetul pe buze câte doi-trei bucălați rozalii. Erau tineri frumosi, europeni, care găsiseră cumva o cale de a deveni proprii lor stăpâni si de a oferi familiei lor sigurantă si confort.

Ei sunt clasa de mijloc de care se leagă toate sperantele României de mâine.

P.S: Felicitări echipei de la Fundatia pentru Dezvoltarea României pentru munca din Grădina Valorilor: Trisi, Anca, Anca, Alexandra, Alexandra, Alice, Magda. Numai fete – din câte observ acum .

Persoanele selectate vor fi invitate la o evaluare IQ/EQ s.a. care, din câte înteleg, e-o adevărată ”inginerie”. Cei pe care nu i-am ales nu sunt, în acest moment, pregătiti de-o provocare de gen. N-o luati personal: veti fi mâine, probabil. Si vom mai avea ocazii de a lua legătura.

Andreea Olariu este unul din acesti copii. Un pariu moral al Clubului de Excelentă al Fundatiei pentru Dezvoltarea României. Impresia mea este că, la doar 13 ani, e una dintre cele mai ample si mai educate voci din tânărul val european – lucru confirmat de lungul sir de premii pe care l-am găsit în CV-ul ei. Si mi-as dori ca, peste ani, când o vom urmări pe marile scene, să ne putem spune cu sentimentul minimei datorii împlinite: si noi, românii, am făcut ceva pentru acest copil.

Atât, nimic mai mult.

E OK?

Și, dacă tot umplem adesea paginile blogurilor dându-ne leapșa de ici-colo, vă propun o provocare de RESPONSABILITATE MORALĂ. Haideți să dedicăm fiecare o postare (care pe noi ne costa cinci minute) pentru a promova pe blogul personal un tânăr muzician / un tânăr nucleu de orientare clasică (pot fi cei de la Cvartetul Colosseum, pot fi alții); pentru ei, aflați la început de drum, un astfel de gest poate face diferența în carieră.

M-ajută cei din blogroll?

M-ajută cititorii?