Intalnire cu Dan Voiculescu

Mugur Isărescu spune aici că românii sunt cei care au îndatorat România.

Ostilitatea Preşedintelui Băsescu faţă de români pare să-l fi contaminat şi pe Guvernatorul BNR. Cele patru milioane de români pe care îi ceartă domnul Isărescu s-au împrumutat pentru obiecte de strictă necesitate. Frigiderele şi maşinile de spălat nu sunt produse de lux. Este nedrept să acuzi un om că şi-a cumpărat un frigider de 200 de euro, în timp ce treci cu vederea gafe prezidenţiale şi guvernamentale de miliarde de euro. Nu românii fără frigider aveau obligaţia să prevină îndatorarea ţării, ci preşedintele, Guvernul şi, nu în ultimul rând, Banca Naţională.

Aparent doar un rezultat al prostiei ori superficialitătii, strecurarea discretă a portocaliului în drapelul national de către un primar PDL constituie un simptom. Un simptom clasic, cu regularitate aproape stiintifică: orice miscare autoritară sau totalitară visează să îsi plaseze cumva propriile insemne POLITICE în insemnele NATIONALE. E celebru – si perfect reprezentativ – cazul Germaniei. În decurs de numai câtiva ani, în functie de regimul autoritar aflat la putere, în steagul galben-rosu-negru s-a strecurat ba o zvastică nazistă, ba un simbol comunist.

Sigur, indiferent de zvâcnirile entuziaste ale unor demnitari portocalii, un astfel de fenomen nu se va repeta în România – mai avem în tara asta oameni cu curaj, care nu întorc armele, care nu negociază pe sub masă si care nu o dau, oportun, ”la pace”.

Dar reflexul insemnelor de partid devenit stat e – iată! – viu si tentant pentru echipa portocalie.

Imi amintesc de prin tinerete că Tom Jones – al cărui ”fan” eram – a început să cânte cu o trupă numită Senatorii.

Deci avea si el colegi eficienti si prolifici .

Doua observatii referitoare la prezenta lui Traian Basescu aseara la TVR:

1. Presedintele nu are nicio urma de convingeri personale.

Cand, pe 5 iulie 2010, sustineam ca bugetarii au devenit principalele victime ale crizei, fiind afectati si de cresterea TVA si de reducerile salariale, Traian Basescu ne vorbea de bugetarul gras care se lafaie pe banii statului. Aseara, acelasi domn Basescu, in direct la TVR, a descoperit ultimul ca bugetarii sunt cei mai afectati de criza.
Inca un exemplu, mai recent: pe 21 septembrie, la Realitatea, propuneam Executivului sa faca efortul de a se imprumuta pe termen lung. O zi mai tarziu, presedintele nostru ma contrazicea explicit, sustinand ca nu se pot accesa asemenea imprumuturi. In schimb, aseara, la TVR, Basescu Traian le povestea romanilor cum s-a gandit el ca Romania sa se imprumute pe termen lung.
Observand ca Basescu “citeaza fara a mentiona sursa”, cineva ma sfatuia sa il acuz de furt intelectual. Am refuzat. Pur si simplu, domnia sa prelucreaza mai incet informatiile.

2. Analiza savanta a presedintelui asupra crizei din Europa si dispretul sau pentru “bietii” irlandezi, greci sau portughezi (care au venituri de 2-3 ori mai mari decat romanii) sunt o mostra de inconstienta.
Presedintele tarii cu cea mai mare inflatie, cea mai acuta cadere economica din Uniunea Europeana si cel mai scazut nivel de trai, sanctiona, foarte mandru de sine, erorile economice ale partenerilor europeni! Cainele moare de drum lung si Traian Basescu de grija altora…

Există solutii anti-criză Băsescu-Boc?

Sigur: luăm de la pensionari, luăm de la bugetari, nu ne plătim datoriile. Despre ”pitirea” arieratelor puteti citi pe larg aici.

O vorba spumoasa a lui Churchill, peste care dau in Magazin Istoric:

“Cea mai stralucita realizare a mea a fost abilitatea de a o convinge pe sotie sa se casatoreasca cu mine.”

Boier conservator .

Desi unii – poate prea încordati – nu inteleg de ce ar trebui să punem pret pe asta, pe mine ma intereseaza ce-au de spus tinerii. Trebuie să fii rupt de evolutiile recente ale tehnologiei, stiintei sau culturii ca să nu vezi că vârsta de referintă a creativitătii coboară adesea spre anii studentiei sau ai studiilor masterale, când mintea nu-i încă suficient ”disciplinată” de rigori sau încercări de zi cu zi: Bill Gates a fost, cândva, un pusti într-un garaj.

Se spune adesea că României îi lipseste leadershipul. Iar leadershipul presupune două lucruri: viziune si capacitatea de a uni un grup sau o întreagă societate în jurul acestei viziuni. Ei bine, ambele directii ne obligă să privim cu atentie spre tineri: viziunea are nevoie de inventivitate si spontaneitate, nu doar de experientă; iar unitatea e dependentă de entuziasm, de evitarea ”scepticismului” si ”dumiririi”.

Este motivul pentru care am sustinut necesitatea unui concurs de debate în care tinerii din facultăti să abordeze temele majore ale societătii românesti: emigrarea, criza valorilor, riscul irosirii, mecanismele schimbării. Si pentru care mă bucur că se întâmplă: politicienii vorbesc de 20 de ani pe aceste teme; haideti să culegem si idei noi.

P.S. Înteleg că săptămâna viitoare intră în competitie si echipa de debate a A.S.E.-ului.  O să lipsesc; nu cumva să fiu tentat – ca fost aseist - să pun la cale o mică galerie impartială .

Statul român datorează aproximativ 2 miliarde de euro firmelor private. În mod evident, o asemenea datorie creează un acut blocaj economic, reduce la zero încrederea în eficienţa şi responsabilitate instituţiilor publice şi descurajează disciplina la plata. Astfel, statul român penalizează agenţii economici corecţi, care îşi achită la termen obligaţiile financiare, şi legitimează, prin propriul exemplu, economia subterană. Prin durată şi volum, arieratele au devenit o formă de sabotaj macro-economic. 

În aceste condiţii, consider că se impune o reacţie civică şi politică solidară pentru a determina Guvernul şi instituţiile publice din subordine să-şi respecte la timp obligaţiile de plată.

În acest sens, propun tuturor firmelor din România, faţă de care statul a acumulat întârzieri la plată mai mari de 30 de zile, să trimtă la cabinetul meu (Tel: 021.460.20.68, Fax: 021.460.05.76, E-mail: cabinet@danvoiculescu.ro), până la data de 15 noiembrie 2010, o prezentare a sumelor pe care le au de primit de la statul român şi durata acestor restanţe. Totodată, în calitate de vicepreşedinte al Senatului, responsabil pentru relaţia cu sindicatele şi patronatele, voi sesiza oficial pe Preşedintele României, Primul Ministru şi Ministrul Finaţelor Publice, în legătură cu necesitatea achitării urgente a datoriilor statului către agenţii economici privaţi, solicitându-le un angajament ferm de plată. În ipoteza în care instituţiile publice sesizate nu vor răspunde pozitiv acestor solicitări, vom continua demersurile cu o acţiune comună în justiţie.

De bună voie sau obligat, statul roman trebuie să înceapă să-şi plătească datoriile.

Pentru ca-s fan, va mai recomand o balada a lui Joe Dolan din tineretea mea.

P.S.: Aveti idee care-s diferentele dintre Bing si Chrome? Care-i mai util si de ce?

Acum mai bine de-un an, pe 17 septembrie 2009, publicam aici, pe blog, o pledoarie împotriva egalizării vârstei de pensionare. Pe atunci, Traian Băsescu era chiar adversarul polemic, fiind cel care a generat si a sustinut fervent tema egalizării vârstei de pensionare. Citez integral textul meu:

”Am nevoie de ajutorul vostru pentru a-mi clarifica o opinie. Opinie care vizează, indirect, egalitatea procedurală deplină dintre bărbat și femeie.

Voi ce credeți?”

Paradoxal, au fost putini cei care s-au luptat constant, în ultimul an, împotriva egalizării vârstei de pensionare; unul dintre ei – pentru respectarea adevărului – a fost Lia Ardelean. Dar, în mod bizar, adversarul constant în această luptă politică a fost acelasi Traian Băsescu, care proclama chiar si în urmă cu două săptămâni:

”Măsura de creştere progresivă până în 2030 a vârstei de pensionare până la 65 de ani, precum şi egalizarea acesteia la femei şi bărbaţi este necesară, având în vedere tendinţele demografice îngrijorătoare din România şi nu numai, inclusiv în UE.” (Agerpres)

Mărturisesc că răzgândirea de ieri a presedintului – devenit adversar al propriei teze – e îngrijorătoare la nivel psihologic, chiar dacă e corectă politic. După ce lupti aproape doi ani pentru o idee, după ce o bagi pe gâtul partidelor care te sustin, după ce impui personal tema pe agenda publică – să devii peste noapte inamicul acesteia e semnul unei instabilităti greu de împăcat cu o functie de mare răspundere.

Mă bucur că o idee pe care am sustinut-o devine, în mod neasteptat, temă obligatorie pentru Putere. Dar sunt consternat văzând cât de impredictibilă, de labilă, de incoerentă si de capricioasă este această Putere.