A fost o săptămână săracă si însingurată pentru ”Felix”. Abia vreo sase-sapte felicsi rataciti prin trei gazete. Dar, totusi, avem un fericit câstigător, desemnat cu obiectivitate matematică de necrutătorul Felixometru (widget-ul plasat pe coloana din dreapta) pentru o reusită jurnalistică remarcabilă: nu mai putin de trei felicsi plasati în acelasi articol!
Felicitări!
Am vorbit cândva, într-o carte, despre Constantin Ciubotaru si despre rolul lui în cristalizarea destinului meu:
”Fapt este că, după o vreme, mă cheamă directorul Ciubotaru (de la Vitrocim) la el si-mi zice:
- Măi băiete, ai două variante. Prima: te dau afară. Uite, îti explic si cum procedez, ca să n-ai nelămuriri. Mai întâi, te chem la ora două si-ti dau în scris o sarcină de serviciu – s-o rezolvi până la patru. Nu poti – si n-o să poti! – te penalizez conform codului muncii. Iti mai dau drumul prin curte si dupa un timp oarecare iti mai dau o sarcină de serviciu (…) Si la a treia, îti desfac contractul de muncă conform articolului cutare aliniatul cutare. Si de acolo încolo, poti să faci ce vrei în viată (…).
- Si alternativa? – am întrebat cu glas timid.
- Alternativa? Te apuci de treabă! – a căzut ghilotina directorială. Nu trebuie să-mi răspunzi acum: gândeste-te si-mi spui!
A fost al doilea moment de cotitură din viata mea. Dacă intrarea în echipa de hochei a marcat încetarea ”sihăstriei” mele între florile din grădina copilăriei, discutia cu directorul Ciubotaru a marcat transformarea mea dintr-un sportiv cam cu capul în nori într-un profesionist.
După două zile, mă înfiintez la director si-i spun solemn:
- Domnule director, m-am hotârât! Mă apuc de treabă”
Constantin Ciubotaru s-a stins ieri din viată. Îmi exprim si acum, postum si public, recunostinta si respectul pentru el. Condoleante familiei, alături de care sunt în aceste clipe.
Dumnezeu să-l odihnească!
Am fost ieri la gradinita din Corbeanca. Facem progrese 
: stiu pe de rost numele celor mici (Andreea, Ada, Alexia, Nicole, Iuliana, Maria, Elena, Valentina, Sebi, Mihai, Ionut) iar ei l-au învătat pe-al meu: Dan. Am deja si trei prieteni – nu spun cine, să nu credeti că mă laud .
Ieri am hotărât să pregătim un album foto până la Pasti; un album care, răsfoit peste ani, să ne spună de unde am plecat si cât de departe am ajuns împreună. Poate aflu, cu această ocazie, si răspunsul la întrebarea cu care m-a întâmpinat Nicole când am intrat pe usa grădinitei – si la care, sincer, n-am avut replică:
- Da’ pe tine cine te-a chemat?
Am depus ieri, la Senat, împreună cu senatorul Teodor Melescanu, o interpelare prin intermediul căreia îi solicităm premierului Boc să isi asume responsabilitatea de a clarifica subiectul datoriei istorice a Germaniei catre Romania, inclusiv prin cooptarea unor experti internationali, care pot oferi un punct de vedere obiectiv.
”In baza Tratatului de pace de la Paris, din 1947, Romania nu a renuntat la creantele comerciale acumulate anterior datei de 1 septembrie 1939 (data la care Germania inregistra o datorie de peste 1 miliard de marci fata de Romania). Acest fapt este explicit consemnat la articolul 28 din Tratat.
In consecinta, in calitatea dumneavoastra de sef al Executivului roman, aveti responsabilitatea de a dispune toate demersurile necesare pentru a analiza daca Romania a renuntat ulterior la aceste creante. Daca a renuntat, va solicitam sa ne comunicati momentul si modalitatea juridica in care s-a produs aceasta renuntare.
Considerand ca Romania nu poate ignora adevarul despre propria istorie si nu poate renunta la verificarea unei ipoteze cu implicatii economice majore, va solicitam, domnule prim ministru, sa va asumati responsabilitatea de a clarifica acest subiect cu resursele institutionale de care dispuneti.
Daca nu veti da curs acestei solicitari, va asumati renuntarea oficiala la posibilitatea recuperarii unei sume semnificative pentru cetatenii romani – peste 15% din PIB(cca 19 miliarde euro), demers ce poate determina consecinte deosebit de grave pentru economia nationala.”
Tensionat de realizările colegilor sai, un realizator de la Antena 3, un domn care traverseaza, se pare, o criza de identitate, a cautat cu disperare un subiect care sa ii asigure o performanta relevanta. Fara sa mai stea pe ganduri, domnul in cauza a organizat un spectacol strident, intr-o seara de vineri, catre miezul noptii, moment in care, sustin specialistii, persoanele parasite (de incredere si inspiratie) sunt capabile de orice exces in speranta unui dram de atentie.
Astfel, in singuratatea-i nocturna, realizatorul a incercat sa-si dea lovitura. A uitat de public si s-a cautat pe sine.
Să se mai caute.
Adevaratul test pentru un barbat nu se vadeste atunci cand joaca rolul pe care si-l doreste chiar el pentru viata sa, ci atunci cand joaca rolul pe care i l-a ales destinul.
O fraza condensata a scriitorului Havel, care rezuma impecabil viata omului de stat Havel. Din acest punct de vedere, un singur lucru merita spus acum: Vaclav Havel e unul dintre putinii intelectuali care nu si-au ratat nici macar cu o secunda intalnirea cu destinul.
Poate si pentru ca era de parere – atat de ciudat pentru precaritatea orientata a zilelor noastre – ca “e intotdeauna ceva suspect la un intelectual aflat de partea invingatorilor “.
Traian Basescu nu intelege nimic din economie. Entuziasmul cu care anunta trecerea la un deficit structural de 0.5% incepand din 2013 este similar cu cel al unui fluture care se indreapta spre flacara. Germania si-a asigurat 7 ani de tranzitie catre un deficit de 0.5%. Eu cred ca Romania ar avea nevoie de minim 10. Un deficit moderat, de 2-3%, ofera economiei sansa sa respire si sa creasca. Toate marile economii si-au asigurat dezvoltarea asumand un deficit de minim 3%. Inainte de a vorbi despre economie, Traian Basescu ar trebui sa puna mana pe o carte, un manual de istorie economica, pentru a vedea cum au crescut Germania, Franta, Marea Britanie sau SUA in ultimii 30 de ani. Deficitul structural de 0.5% impune o foarte severa cura de slabire. Pentru economii puternice, poate fi utila. Pentru o economie subnutrita, ca a Romaniei, o asemenea cura ar fi o sinucidere in acest moment. Sunt absolut de acord ca Romania trebuie sa-si asume angajamentele convenite la nivel european, dar, pentru a asigura supravietuirea si dezvoltarea propriei economii, trebuie sa o faca in ritmul sau. Daca nu vom proceda asa, vom ramane pentru totdeauna periferia saraca a Europei, o simpla piata de desfacere pentru produsele straine, cetateni de rangul doi, umiliti, discriminati, foarte greu tolerati de partenerii nostri europeni.
Azi, de la 21.30, merg la Sinteza Zilei.
Cu sau fără cravată?
Pe 12 septembrie am sesizat Consiliului Superior al Audiovizualului Republicii Franceze asupra derapajelor din emisiunea “Les Guignols de l’Ínfo”, unde romanii erau facuti “paduchiosi”, “nespalati” s.a.
”Glumele” si ofensele găzduite de emisiunea ”Les Guignols de l’Info”, din data de 6.09.2011, reproduc cu fidelitate cliseele proferate în anii 30-40 de miscările anti-semite la adresa evreilor: ”hoti”, ”păduchiosi”, ”nespălati”, care trăiau în ”ghetto-uri mizerabile”. Încadrarea unor astfel de ofense în cadrul ”satirei” justifică si legitimează – păstrând logica scuzei invocate – fecunda activitate ”satirică” a unui personaj precum Joseph Goebbels (vezi aici textul integral).
Obiectivul meu a fost de a suplini o reactie elementara a statului român (care, ca de obicei, n-a făcut nimic ), utilizând mecanismele legale de interventie si aratând oamenilor de televiziune din Franta ca românii îsi pot exprima indignarea într-un mod eficient, institutional, nu doar prin jelanii platonice.
Atasez mai jos răspunsul lui Michel Boyon:
“Constient de emotia pe care aceste imagini au putut-o trezi pentru publicul român”, Conseil Superieur de l’Audiovisuel a remis sefilor Canal+ sesizarea mea.
Sper că acestia au înteles mesajul României.
