Pe dreapta situația este clară. Klaus Iohannis și Dan Barna își vor împarți voturile, încrederea și speranțele electoratului tânăr din marile centre urbane. Pentru moment, ascendentul președintelui în funcție, viitor musafir al Casei Albe, este evident. Dan Barna, care înainte de asumarea candidaturii avea un discurs echilibrat și ferm, pare foarte apăsat de noul statut, șovăind între necesitatea de a-l combate pe Klaus Iohannis și teama de a nu deranja anumite inerții. Nu-i mai puțin adevărat că nici domnul Iohannis nu se grăbește să intre în lupta cu președintele USR. Cei doi par tentați doar să se “julească amical” până în turul doi, unde speră să meargă împreună.

Pe stânga, situația este, pentru prima dată după foarte mulți ani, destul de încurcată.

Viorica Dăncilă – locotenentul aruncat în linia întâi de Liviu Dragnea și ajuns, datorită unor conjuncturi imprevizibile și a unor necesare merite personale, președintele unui PSD destabilizat – se străduiește încă să atingă scorul electoral al partidului său, prăbușit oricum sub 20%. Pentru actualul premier, această candidatură este, mai curând, un război cu propriile limite, pe care, și dacă îl câștigă pe plan personal, se pare ca îl pierde în planul luptei electorale efective.

Călin Popescu Tăriceanu, purtător al unei moșteniri liberale incontestabile, încă mai speră să devină candidatul unic al stângii social-democrate. Pentru acest obiectiv – rămas, totuși, foarte îndepărtat – domnul Tăriceanu negociază, fără discriminări, și cu PSD-ul (încă) mare al Vioricăi Dăncilă și PSD-ul mic al lui Victor Ponta. Din păcăte pentru fostul Președinte al Partidului Național Liberal, scorul obținut de ALDE în recentele alegeri europarlamentare a generat multă prudență printre posibilii săi parteneri. În prezent, marele dușman al domnului Tăriceanu este trendul negativ. În politică și nu numai, când ceva o ia la vale, nu se oprește ușor.

Victor Ponta a declarat că nu va candida în 2019. Decizia sa e de înțeles. Însă partidul pe care l-a înființat are nevoie să participe activ în campania electorală pentru a-și proteja scorul obținut la europarlamentare. Așadar, lui Victor Ponta îi este necesar un candidat. Și dacă nu va găsi pe nimeni care să îi asigure o creștere pentru propriul partid, este posibil să intre el in competiție, chiar dacă nu-și dorește. Dar, și în acest caz, perspectiva turului doi este extrem de fragilă.

Concluzia la momentul august 2019: dreapta se pregătește să defileze spre turul doi, iar stănga se străduiește să se peticească pentru a obține un scor decent. Totuși, experiența mă învață că, în ciuda realității prezente, jocurile nu sunt încă făcute. Într-o construcție politică serioasă există întotdeauna și un plan B. O rupere de ritm. Un candidat surpriză.

P.S. Nu am inclus-o în această analiză pe Ramona Ioana Bruynseels, asumând că orice referire la candidatul umanist ar avea o inevitabilă incărcătură subiectivă.

P.P.S. În decembrie 2009, în dimineața zilei în care s-a încheiat mandatul de o noapte al lui Mircea Geoană, am început să mă gândesc concret la următoarele alegeri. În ianuarie 2010, susțineam deja înființarea unei mari alianțe Social Liberale (în cartea pe care am dedicat-o Uniunii Social Liberale, este prezentată întreaga evoluție). Rezultatele acelor demersuri s-au văzut în alegerile parlamentare din 2012. Morala: victoriile serioase se obțin cu proiecte pe măsură.

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR

10 COMENTARII

  1. Intr-o colonie de tipul Romaniei, marionetele nu au relevanta nici macar pentru papusari, deoarece au numai valoare de intrebuintare. Pina sa ajunga candidati si-au dat deja testul de utilitate si in functie de acesta sint pusi in functie. Nu este nimic complicat, mai ales ca istoria ofera mule astfel de exemple. Da, stiu, sint alesi de popor. Putem sa ridem!

  2. romania din pacate a sjuns o tara usor de expoaltat din mai toate punctele de vedere deci cel ce va fi presedintele eu trebuie sa munceasca mult de tot sa o aduca la liman

  3. un presedinte de tara ……o fraza care da multe responsabilitati indiferent cina va ocupa scaunul de la cotroceni

  4. fiecare dintre noi ne dorim ca presedintele nostru sa se zbata pentru noi pentru tara asta ca de aceea il votam nu sa ne faca de ras asa cum a facut-o basescu timp de 10 ani

  5. mie mi se pare ca romania seamana mai degraba cu o colonie si totul este condus prin interpusi din afara sper sa ma insel insa la cum merg lucrurile nu prea cred

  6. chiar sunt foarte curioasa cum se va termina runda de negocieri ca vad ca toata lumea negociaza cu toata lumea…interesant ce va iesii de aici

  7. presedentia nu este pentru oricine sa fie clar asta insa ne trebuie un om dedicat pentru asa ceva ca din cate vad nici unul care a ocupat functia nu a fost pentru tara asta

  8. Nimic nu e bătut în cuie !! Este timp pentru orientare , reorientare și … și prioritate pentru oameni .
    Altfel se subînțelege că se merge tot la divizare , la divizarea electoratului … adică INUTILITATE dacă știi că pierzi .

Comentariile sunt închise.