Un „fake news” vechi de secole spune că Biblia ar îndemna: „crede și nu cerceta”.
Afirmația este 100% falsă. Nu există un asemenea verset în Noul Testament. Dimpotrivă, mesajul creștin încurajează căutarea și înțelegerea.
De exemplu, în Faptele Apostolilor, credincioșii din Berea sunt lăudați pentru că „cercetau Scripturile în fiecare zi” ca să verifice dacă lucrurile sunt adevărate.
În Evanghelia după Ioan, se spune că cine vrea să facă voia lui Dumnezeu „va ajunge să cunoască” dacă învățătura este de la El.
Iar în Epistola către Tesaloniceni apare îndemnul clar: „cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun”.
Agnosticul pune accent pe cercetare, pe dovezi, pe verificare. Surprinzător pentru unii, exact această atitudine este compatibilă cu spiritul biblic.
Credința nu este prezentată ca o orbire intelectuală, ci ca un proces de căutare sinceră a adevărului.
Cercetarea este ca o lucrare de control. Important sa cercetam. Pana la momentul cand Hristos spune sa lasam pixul pe masa. Foarte important – este ca – fericit este cel care va fi gasit asa. Cercetand …Indiferent la ce nivel a ajuns
Adevărat. A cerceta înseamnă a examina cu atenție, a verifica, a investiga, a consulta sau a întreba. Și asta spune Apostolul Pavel în Biblie, în scrisoarea trimisă tesalonicenilor.
1 Tesaloniceni 5:
“21 Ci cercetaţi* toate lucrurile şi păstraţi** ce este bun.
22 Feriţi-vă* de orice se pare rău.”
Iar Credința este descrisă în Evrei 11:1 drept „o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd”. Nu ceva orb, fără bază, fără fundament.
Sa crezi fara sa cercetezi este ca si cum ai lasa curiozitatea sa dispara.
Daca ar fi atat de simplu,de ce am mai avea nevoie de ratiune si intrebari.
Orice dogma care interzice cercetarea este suspecta de frica de adevar.
Daca ceva este adevarat,cercetarea nu-l distruge ba dimpotriva il confirma.
Scepticismul sanatos nu duce la pierzanie,ci la mai multe cunostiinte acumulate.
Religia inseamna credinta adevarata si cercetare continua.
Pentru mine ,,nu cerceta,, este similar cu obedienta oarba.
Un om care nu cerceteaza este usor de manipulat iar istoria ne arata asta.
Daca exista un dumnezeu,nu vad de ce i-ar fi frica de intrebari venite de la oamenii de rand.
Credinta fara indoiala este o fortareata fara porti,sigura insa inchisa.
A crede fara dovezi se numeste speranta,insa a interzice cercetarea se numeste control.
Daca Hristos ar fi spus asta,de ce s-a mai invrednicit sa dialogheze cu Toma necredinciosul…..
Nu stiu daca exista vreun zeu,insa stiu ca interzicerea intrebarilor este tipic umana.
Sunt de parere ca aceasta expresie ,,crede si nu cerceta,, este indemnul perfect pentru falsi profeti si secte.
Mie frica de intrebari nu mi se pare un atribut divin,ci unul al minciunii.
Cerceteaza si apoi crede daca ai motive….asta mi se pare o etica intelectuala.
Probabil ca autorul acestei sintagme stia ca ratiunea este o primejdie pentru dogme.
Dumnezeu inseamna si este numai iubire,iar iubirea nu se teme de intrebari ba dimpotriva.
Pai si totusi de unde vine expresia? Ar fi interesant un articol despre originea ei exacta. Cine a inventat-o si in ce context? SE stie oare?
Comentariile sunt închise.