ÎNTÂLNIRE CU DAN VOICULESCU

Consiliul Concurenței a confirmat oficial la solicitarea Agerpres: băncile au încălcat flagrant regulile de concurență, naționale și europene, printr-un schimb de informații confidențiale privind nivelul ROBOR. Este o decizie instituțională clară, asumată, argumentată. Parlamentarii au reacționat. Un grup de senatori și deputați a inițiat o propunere legislativă cu termene clare și obligații concrete în sarcina băncilor pentru despăgubirea consumatorilor prejudiciați. Senatorul Daniel Zamfir merită recunoaștere pentru acest demers care apără drepturile românilor cu credite. Este exact ce ar fi trebuit să facă și BNR. Dar BNR tace. Nicio poziție clară. Nicio analiză temeinică. Doar poziții evazive și glumițe despre ROBOR care poate părea „simpatic sau antipatic". Dacă băncile „au încălcat regulile de concurență naționale și europene", BNR fie nu și-a îndeplinit obligația de a supraveghea sistemul, fie l-a supravegheat și nu a intervenit. Fiecare variantă este foarte gravă. Guvernatorul BNR nu poate rămâne în afara acestui subiect. Instituția pe care o conduce are obligația legală de a supraveghea piața bancară. Dacă această supraveghere a eșuat, trebuie asumat clar și dispuse măsurile necesare pentru a preveni alte abuzuri viitoare.

Raportările speculative („evoluția ROBOR pare coerentă”) și frivole („ROBOR ajunge să fie perceput simpatic sau antipatic”) ale unui membru al Consiliului de Administrație al BNR, care încearcă să relativizeze suspiciunile referitoare la manipularea ROBOR, sunt total inadecvate. Neprofesioniste și sfidătoare! Pentru clienții care, conform Consiliului Concurenței, au plătit dobânzi nejustificate, ratele nu sunt o speculație sau o glumă. Sunt o presiune uriașă. Pentru a plăti ratele, milioane de români renunță la alimente, la medicamente, la haine pentru copii! Atât de ruptă de realitate este conducerea BNR încât face „glumițe” pe acest subiect?! Tonul frivol demonstrează o distanță uriașă, inacceptabilă, față de cei afectați. Formulările vagi ale reprezentanților Băncii Centrale afectează grav inclusiv încrederea publicului în sistemul bancar. Este nevoie ca Guvernatorul BNR să facă ordine în instituția pe care o conduce. Dacă au existat nereguli, BNR trebuie să le găsească și să le asume. Să le corecteze, nu să le acopere.

Ungaria tocmai a tăiat salariile demnitarilor cu 40%. Ministrul Economiei și-a donat integral remunerația. Deciziile vecinilor noștri m-au determinat sa dezvolt public o temă pe care o analizez de multă vreme: ar putea parlamentarii români să lucreze fără salarii? Este un subiect care trebuie evaluat serios, obiectiv, fără abordări populiste. Calitatea de parlamentar, reprezentant al națiunii, nu trebuie să fie o formă de “realizare personală” de ordin material. Parlamentarul primeste încrederea celor care l-au votat. Încrederea este, în egală măsură, atât o responsabilitate, cât și o recompensă - mai importantă decât un salariu pentru cei care își doresc să-și reprezinte concetățenii. Ar trebui analizat dacă principiul acesta s-ar putea extinde pentru toate funcțiile alese. După opt decenii de viață, cu experiența acumulată și detașarea implicită de orice partizanate, consider că funcția de parlamentar ar trebuie să-l coste pe cel care o ocupă, nu pe cetățeanul care o finanțează din taxele și impozitele plătite. Într-o astfel de ipoteză, sunt convins că ar crește semnificativ încrederea națiunii noastre în Parlament și în instituțiile fundamentale ale democrației.

În dosarul ROBOR, în care Consiliul Concurenței a sancționat 10 bănci, este semnalată manipularea unui indice care a influențat direct costul creditelor pentru milioane de români. În ultimii ani, pentru foarte multe familii, ratele la bancă s-au mărit constant. La un credit ipotecar obișnuit, povara lunară a devenit, ca urmare a creșterii ROBOR, cu sute, uneori peste o mie de lei mai mare. În același timp, sistemul bancar a raportat profituri record. Doar în 2025, profiturile agregate s-au apropiat de 3 miliarde de euro. Într-un asemenea context, poziția BNR, care evită subiectul de fond și pune în discuție concluziile Consiliului Concurenței, ridică o problemă serioasă: în loc să clarifice dacă interesul public a fost afectat, banca centrală este preocupată să relativizeze procedural investigația?!  Dacă s-a comis un abuz pe piața pe care are obligația să o supravegheze, BNR ar trebui să fie direct interesată să descopere și să sancționeze acest abuz. Milioane de români au dreptul să afle dacă ratele le-au fost crescute abuziv! O astfel de temă nu poate fi îngropată prin poziționări discutabile ale unui purtător de cuvânt al BNR. Milioane de români cu rate la bănci, direct afectați de nivelul ROBOR, așteaptă o clarificare publică fermă și asumată direct de Guvernatorul BNR.

Aproape cinci decenii din viața mea am avut contact direct cu școala românească (elev, student, doctorand, profesor universitar). Și astăzi, la aproape 80 de ani, sunt înscris la studiile de master ale Facultății de Teologie din Iași. Așadar, cunosc sistemul de învățământ românesc “din interior”. Avem profesori excepționali și vârfuri printre elevi și studenți care pot concura de la egal la egal cu oricine. Însă, dincolo de excepții, sistemul de educație românesc traversează o criză profundă. Câteva date statistice (rapoarte OECD, Eurostat, PISA): 16% dintre copiii cu vârste cuprinse între 6 şi 14 ani nu sunt înscrişi în sistemul de învăţământ, (de 8 ori peste media OECD de 2%). 32% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 15 şi 19 ani nu sunt înscrişi în sistemul de învăţământ (dublu față de media OECD). 20% dintre tinerii cu vârste cuprinse intre 18 și 24 de ani nu studiază, nu lucrează, nu urmează niciun curs de formare profesională. Zero universități din România în topul primelor 200 din Europa! 40% dintre elevii români de 15 ani au dificultăți la citirea și interpretarea unui text. Încă o observație esențială: salariul unui profesor debutant în România este și cu peste 50% mai mic decât cel al colegilor din statele dezvoltate ale Uniunii Europene, în condițiile în care costurile de trai sunt comparabile. Prosperitatea și demnitatea unei națiuni depind direct de eficiența sistemului de educație. Dacă nu investim serios în Educație, vom fi tot mai săraci, tot mai dezbinați, tot mai puțin relevanți.

În România anului 2026, vulnerabilitatea copiilor reprezintă un risc social major. Conform datelor Eurostat, aproximativ 35% dintre copiii români – adică aproape 1,4 milioane – sunt expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială, În 2025, România era pe locul trei în Uniunea Europeană la categoria riscului social cu care se confruntă copiii. Pentru cel puțin trei categorii de copii români situația este critică: copiii din familii numeroase - gospodăriile cu trei sau mai mulți copii - înregistrează printre cele mai ridicate niveluri de lipsuri materiale severe! copiii care trăiesc în familiile monoparentale, unde venitul unic amplifică riscul de precaritate economică. copiii din mediul rural și orașele mici sunt afectați disproporționat de sărăcie, acces limitat la educație, servicii sociale și sănătate. Referitor la această ultimă categorie: în multe comunități rurale, măsurile și serviciile de sprijin pentru copii lipsesc cu desăvârșire! În astfel de cazuri, vulnerabilitatea economică se transformă rapid în abandon școlar și excluziune socială persistentă. Se generează astfel un cerc vicios al sărăciei care afectează nu doar prezentul copiilor vulnerabili, ci și posibilitățile lor reale de integrare socială și economică ca adulți. Practic, acestor copii li se refuză, pe viață, orice șansă la un trai decent! România are nevoie acută de o strategie națională de susținere a copiilor din categoriile vulnerabile! Fără consens politic și actiuni concrete imediate, riscăm un dezastru social și demografic ireversibil.

Pentru agnostic, coerența logică reprezintă un factor determinant. Existența Răului (suferință, nedreptate, războaie etc.) într-o lume creată de un Dumnezeu bun, atotștiutor și atotputernic, poate fi considerată o incoerență, o contradicție majoră. Contradicția este doar aparentă. Răul are legatură directă cu libertatea omului. Dacă Dumnezeu ar elimina orice posibilitate de a exista răul, ar elimina implicit și libertatea autentică a omului, transformând binele într-o constrângere, nu într-o alegere morală. Noul Testament menționează constant că omul este chemat să aleagă între apropierea și îndepărtarea de Dumnezeu. Hristos însuși afirmă: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze”, formulare care presupune libertate – “dacă voiește!” - nu determinism. De asemenea, răul și încercările vieții sunt prezentate ca modalități esențiale pentru consolidarea caracterului și a credinței oamenilor: „Necazul aduce răbdare, răbdarea biruință în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejde” (Apostolul Pavel către romani). Astfel, existența răului nu infirmă un Dumnezeu bun și atotputernic, ci demonstrează că omul este tratat ca ființă liberă, chemată să se ridice spre bine, adevăr și comuniune cu Dumnezeu. Oamenii care fac rău se departează de Dumnezeu. Dar Dumnezeu are nesfârșită răbdare. Îi așteaptă să se trezească, să-și recunoască greșelile, să-și ceară iertare și să se întoarcă spre Bine.

Detașat de mize politice partizane, constat, la fel ca întreaga natiune, că România are nevoie urgentă de un guvern stabil. În lipsa unui Executiv legitim, cu prerogative depline, fragilitățile economice și sociale se adâncesc periculos. Categoriile vulnerabile — pensionari, familii cu venituri mici, oameni aflați în pragul sărăciei — au ajuns deja la limită. Fiecare zi de incertitudine, blocaj administrativ sau conflict politic amplifică presiunea asupra celor care depind de servicii publice funcționale, de locuri de muncă stabile și de măsuri economice responsabile. Haosul politic nu este abstract: afectează concret destinele a milioane de români. În același timp, instabilitatea înseamnă oportunități ratate. Investiții importante sunt amânate sau redirecționate, fonduri europene riscă să fie pierdute, iar proiectele de infrastructură și modernizare încetinesc exact când România are nevoie de accelerare și competitivitate. Mai grav, un stat perceput ca instabil își vulnerabilizează poziția internațională. Credibilitatea României în cadrul Uniunii Europene și al NATO depinde de capacitatea de a avea instituții funcționale și o voce predictibilă. Slăbirea acestui statut poate avea efecte dramatice asupra securității, influenței și perspectivelor de dezvoltare ale țării.

În felul său optimist și direct, Rică Răducanu a adresat acest mesaj tinerei generații. Da, șansa României sunt tinerii serioși care vor să se apuce de treabă. Progresul individual al fiecărui om se va reflecta, mai devreme sau mai târziu, în progresul societății noastre. Principiul umanist fundamental: valoarea unei națiuni este asigurată de suma valorilor individuale.      

Un gând personal după ce am aflat de cazul lui Rică Răducanu, portarul de legendă al echipei naționale, căruia i s-a retras renta viagera. Campionii sportului, personalitățile științei sau ale artei sunt simboluri ale unității și ale demnității naționale. Respectul pentru valorile României trebuie cultivat prin educație și prin promovarea constantă a celor care au adus prestigiu țării noastre. Un popor care își respectă valorile își consolidează identitatea. Din păcate, în România mai sunt multe de făcut în această privință. De multe ori, apreciem o performanță doar pentru foarte scurt timp. Ne bucurăm când un român câștigă o competiție sau obține un succes important, însă entuziasmul dispare repede, înlocuit de indiferență sau chiar dispreț.

Așa cum am avertizat în 9 aprilie, România se află într-o poziție alarmantă în Uniunea Europeană. Foarte recent, datele Eurostat au confirmat că 27,4% dintre români sunt expuși riscului de sărăcie și excluziune socială. Practic, mai mult de unul din patru cetățeni trăiește în vulnerabilitate. Doar Bulgaria (29%) și Grecia (27,5%) înregistrează valori apropiate. În contrast, Cehia are doar 11,5%, Polonia 15%, iar Slovenia 15,5%. Aceste cifre nu pot fi ignorate. Ele indică o problemă profundă, persistentă. Avem resurse naturale semnificative, o poziție geostrategică unică în Europa, suntem între primele state UE raportat la numărul de locuitori! Și, totuși, peste 5 milioane de români trăiesc în fiecare zi sub amenințarea sărăciei! Cauzele pentru această stare de fapt sunt cunoscute: - o lipsă cronică de competență, profesionalism și responsabilitate la nivel decizional; - perioade frecvente de recul economic și politic, care anulează și micile progrese realizate; -cu foarte rare excepții, lipsa patriotismului autentic în rândul clasei politice; O dezvăluire personală: când am citit datele Eurostat despre sărăcie, am simțit un profund sentiment de tristețe.

Pe această temă, apare o tensiune clară. Pe de o parte, există chemări radicale la desprindere: „Cine iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine” (Matei 10:37). Sau: „Dacă vine cineva la Mine și nu urăște… chiar și viața sa, nu poate fi ucenicul Meu” (Luca 14:26). Limbaj dur, orientat spre renunțare la atașamente. Pe de altă parte, apar îndemnuri ferme la responsabilitate familială: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta” (Efeseni 6:2). „Dacă cineva nu poartă grijă de ai săi… s-a lepădat de credință” (1 Timotei 5:8). Aici accentul este opus: grijă, continuitate, responsabilitate. Contradicție? Nu neapărat. Textele au destinatari diferiți și roluri diferite. Unele vizează chemări speciale, radicale. Acestea se adresează apostolilor, ucenicilor lui Hristos, pustnicilor și călugărilor. Altele se referă la viața obișnuită, stabilă, a comunității. Deci vorbim despre responsabilități diferite, adaptate la înzestrările și vocațiile individuale. Nu toți avem același drum.