Când trimiti vârfurile la coadă…

1. Ar fi imbucurator daca initiativei intelectualilor s-ar alatura si „oamenii de rand”.

   Legat de actiunile in instanta, va propun un interviu cu explicatii data de av. Gh. Piperea: http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/piperea-codul-fiscal-nu-poate-fi-aplicat-dati-statul-in-judecata-197665.html

2. Off topic

   MENGHINA ŞI ECONOMIA SUBTERANĂ

   De când mă ştiu mi-au plăcut lucrurile încurcate, cu soluţii ne la îndemâ sau stranii. Din confruntarea cu ele am ieşit, destul de des, învingător, dar întotdeauna cu un câştig.
   Bunăoară, recuperării sâmburilor din nucile costelive uscate, pe care mai toţi se grăbesc să le arunce în foc, sau pur şi simplu, i-am găsit menghina ca soluţie simplă, eficientă şi accesibilă. Prcesul tehnologic se derulează astfel:
   – se prinde nuca în menghină pe axa coadă-vârf, ţinând-o cu un „colier” format din degetul arătător şi degetul mare de la o mână;
   – cu cealaltă mână se strânge lent şurubul de forţă al menghinei. Ca efect coaja extrem de tare începe să se crape, după legile acestui tip de solicitare, concomitent cu dislocarea sâmburelui din numeroasele “alveole”;
   -se îndepărtează elementele sparte din coajă pentru a scoate la lumină bucăţi de diferite dimensiuni din sâmbure. Bucăţelele „îndărătnice” se dislocă uşor cu vârful ascuţit al unui cuţitaş.
   –––––––––––––––––––––––––––––––––––-
   Economia românească subterană (40 % după aprecierea profesorului DV) este, în optica mea, nuca cea costelivă de la care voi a recupera sâmburele, prin matoda menghinei (similitudine).
   Las imaginaţiei dvs. să recunoască instituţiile statului care vor acţiona similar cu acele părţi componente ale menghinei, potrivit tipicului de mai sus, pentru recuperarea “miezului”. Acest mod de acţiune reclamă voinţă politică şi consens.
   Metoda menghinei se pretează şi la dezmembrarea “costelivilor” Băsescu-Boc, care prezentând particularitatea unor miezuri fecaloide necestă masuri speciale de protecţia muncii…

3. Felicitari FACIAS! Insa eu nu vad nicio solidaritate intre cei care au stat la coada, solidaritate era intre cei care nu au platit.

4. Am tot criticat actiunile actualului Executiv(Basescu-Boc), ale guvernului anterior(Tariceanu), actiunile(sau mai bine spus pasivitatea) parlementarilor. Am criticat populismul, rautatea si afilierea politica a presei. In acest articol insa voi incerca sa propun cateva solutii, solutii care cred eu ar avea menirea de redresare economica. De fapt nu de redresare, caci de redresare nu se mai poate vorbi ci despre insanatosire.

   Dar atentie, insanatosirea economica e opusa unei indatorari excesive a tarii asa cum pretind unii politicieni. Cresterea economica sau chiar reducerea gradului de scadere pe deficit bugetar nu e greu de facut… Numai ca viitorul va fi cu atat mai aspru… Practic cresterea economica pe datorie este unul dintre principalele motive ale situatiei actuale…

   Asa ca propunerile mele le voi clasa in doua categorii. De reducere a deficitului fiscal pe de-o parte si de stimulare economica pe de alta parte.

   I) De deficit :

   – Micsorarea(sau impozitarea pensiilor). Eu unul prefer impozitarea progresiva a pensiilor. Impozitarea pensiilor mi se pare foarte morala(de ce sa impozitezi un salariat care castiga 600 de lei lunar si pe un pensionar care castiga 900 de lei nu?). Dar repet, aceasta impozitare sa fie progresiva.

   – Externalizarea unor slujbe din sectorul public catre firme, dar in urma unor licitatii serioase.

   – Micsorarea contrabandei si a evaziunii fiscale. Aceasta masura este menita si pentru a strange mai multi bani la buget, dar nu in ultimul rand si pentru a da locuri de munca romanilor. Caci este stiut faptul ca tigarile de contrabanda de exemplu dau de munca muncitorilor din Ucraina, Republica Moldova, Serbia. Daca aceasta contrabanda nu ar mai exista, in Romania s-ar angaja cu siguranta mai multi muncitori in industria tutunului.

   – Micsorarea drastica a coruptiei, in special la achizitiile publice

   – Desfintarea pensiilor speciale

   – Majorarea impozitelor locale, in special a celor pe autoturisme. Astfel, poate n-am mai avea bulevardele pline de masini inghesuite care transporta doar o singura persoana. Masini care consuma benzina, iar materia prima din care se obtine benzina – petrolul – este intr-o masura foarte mare importata

   – Renuntarea la construirea Catedralei neamului.

   – Renuntarea la cele mai multe dintre favorurile parlamentarilor. Parlamentul poate fi “esenta democratiei” si daca domnii(sau doamnele) parlamentari renunta la hotelurile de lux(platite inclusiv in perioada concediului), la deplasarile interne si externe nejustificate, etc. Si bineinteles reducerea drastica a cheltuielilor cu birourile parlamentare. Nu sunt absurd; poate ca e nevoie ca unii parlamentari sa se deplaseze gratis in interes de serviciu. Dar nu e normal ca toti parlamentarii sa se duca unde vor(decontandu-li-se transportul, diurna, telefonul) si in ce scop vor. Ar trebui ca la fiecare 20 de parlamentari, unul singur sa se poata deplasa pe banii statului in vizite externe.

   – Acelasi lucru este valabil si pentru oamenii de la Cotroceni

   II) De revigorare a economiei :

   – Desfintarea cotei unice. In primul si in primul rand trebuie redusa impozitarea muncii. Personal sunt adeptul cotei de impozitare progresive a muncii. Dar bazele de impozitare pentru veniturile care nu depasesc 600 de euro ar trebui sa fie mai mici de 16%. Reducandu-se impozitul pe munca, firmele romanesti vor avea costuri mai mici, de unde isi vor permite ca si preturile de vanzare ale bunurilor produse sa fie mai mici. Adica produsele romanesti vor fi mai competitive, atat pe piata interna, cat si la export. Dar pentru orice om intreg la minte si care nu este populist este limpede ca daca se va reduce impozitarea muncii, bugetul de stat va incasa mai putini bani. Ori pentru a umple golul ramas, cred ca TVA-ul ar mai putea creste cu un punct procentual.

   – Impozitarea progresiva a imobilelor. Caci pana la urma, daca cineva detine mai multe imobile speculativ, in speranta de a le creste pretul(speranta desarta in opinia mea), aceste spatii, in loc sa fie folosite pentru productie – vor sta goale, nefolosite. Adica nu vor produce nimic. Prin impozitarea progresiva a imobilelor in functie de numarul lor, statul va descuraja speculantii detinatori de 4-5-6 imobile.

   – Investitii pe cat se poate in infrastructura, iar asta nu inseamna doar autostrazi. Ci si sosele, retele de canalizare, retele de cai ferate, indiguire, etc. Dar atentie, investitiile nu trebuie facute cu scopul de a castiga firma lui X sau a lui Y. Ci trebuie facute la preturi si in scopuri rezonabile.

   – Tabere subventionate masiv de stat pentru elevi, cu scopul impaduririi si ecologizarii zonelor vizitate.

   – Atragerea de fonduri europene nerambursabile. Aici suntem repetenti an de an inca din 2007. Iar in acest scop trebuie sa se angajeze bugetari.

   – Inceperea adevaratei reforme din educatie, in sensul ca scopul urmarit trebuie sa fie adevarata calificare profesionala a absolventilor.

   – Descurajarea ajutoarelor sociale aberante, care de fapt ii fac pe oameni sa stea acasa si sa primeasca bani, in loc sa munceasca si astfel sa creeze bani

   – Devalorizarea leului(sau cel putin aducerea acestuia la un nivel care ar fi fixat de piata daca BNR-ul n-ar mai interveni in piata). Daca leul se va devaloriza, vor fi descurajate exporturile si automat incurajat consumul de produse romanesti si bineinteles exportul.

   – Reducerea salariului minim pe economie. In loc sa stea acasa si sa nu produca nici un ban, cu siguranta mai bine s-ar munci si pe un salariu de 500 de RON

   – Desfintarea programului Prima Casa, care pana la urma genereaza doar un schimb de apartamente la un pret mai mare decat daca programul nu ar exista, in timp ce pentru buget creeaza deficit

   – Profesionalismul, curajul si cinstea angajatilor din sistemele coercitive. Bineinteles ca ati auzi de celebrele taxe de protextie. Pai un agent economic care plateste o asemenea taxa de protectie, automat va avea costuri de productie mai mari. Care genereaza cresterea preturilor bunurilor produse de acestea. Lucru care il face mai putin competitiv

   – Renuntarea la impozitarea dobanzilor. Bun, sunt de acord sa se impoziteze orice venit. Inclusiv cel din dobanzi. Dar ar trebui impozitata diferenta dintre rata dobanzii si rata inflatiei. Caci de fapt aceasta diferenta este castigul real.

   – Micsorarea impozitelor pe terenurile agricole lucrate si majorarea puternica a terenurilor agricole nelucrate. Astfel acestea poate ar fi date in arenda sau vandute. Si in loc sa stea degeaba, ar produce bani si ar da locuri de munca

   – Stimularea fiscala a tinerilor care isi obtin prima slujba, pentru o perioada de 12 luni. Caci este absurd ca un tanar, apt de munca, in putere atat fizica cat si intelectuala sa stea acasa. Si sincer, nu sunt subiectiv

   Da, stiu ca unele masuri ar fi total nepopulare, dar cred ca este nevoie de ele. Trebuie sa intelegem ca dezmatul din anii trecuti nu se mai poate. Nu poti trai la infinit pe munca chinezilor. Nu poti consuma la infinit mai mult decat produci. Nu te poti imprumuta la infinit fara a plati si datoriile(plus dobanzile fireste).

   Dar bineinteles toate aceste trebuie facute de o alta clasa politica. De o clasa politica de profesionisti, nu de politruci. Nu de oameni smecheri, “descurcareti” care au stiut sa se imprieteneasca prin sediile partidelor sau prin carciumi cu decidentii. Iar ultimii 6 ani cel putin, au aratat ca in exclusivitate asemenea oameni au facut politica romaneasca. Caci daca stau sa ma gandesc, din 2005 si pana acum nu vad nici macar 2 ministri competenti.

   PS : Astept si alte propuneri .

   http://octaraduro.wordpress.com/2010/08/26/masuri-de-insanatosire/

5. DOMNULE PROFESOR DAN VOICULESCU
   SE APROPIE UN EVENIMENT IMPORTANT. ANUL NOU EVREIESC. VA ROG SA PUBLICATI ACEST ARTICOL PUBLICAT IN

   RETEAUA LITERARA
   poezie, proza, fotografie, muzica, pictura, video, evenimente culturale, stiri
   Rosh Hashana – 8 septembrie 2010-

   CU OCAZIA ANULUI NOU EVREII AU DATORIA DE A MULTUMII ROMANILOR SI IN PRIMUL RAND MARESALULUI ANTONESCU PENTRUCA CA IA SALVAT DE LA HOLOCAUST. IATA CE SPUNE PRESEDINTELE ISRAELULUI PERES DESPRE ACEST GEST UNIC IN ISTORIA UNIVERSALA”Nu vom uita niciodată că, în cele mai negre perioade ale istoriei, vremuri ale nazismului, România a ajutat la salvarea a 400.000 de evrei, care au venit în Israel şi au ajutat la construirea acestui stat, dar i-au păstrat şi identitatea şi cultura şi dragostea pentru România.” Aceasta declaratie cu intradevar extraordinar a fost facuta acum cateva zile cu ocazia vizitei in Romania. In acest moment al istoriei la conducerea Romaniei a fost ION ANTONESCU SINGURUL OM CARE A AVUT CURAJUL SA SE OPUNA LUI HITLER, EL A DAT VOCE VOINTEI POPORULUI ROMAN. DEPE TERITORIUL
   REGATUI ROMANIEI NU A PLECAT NICIUN TREN SPRE LAGARELE MORTII.

   ACEST ADEVAR AL ISTORIEI A FOST ASCUNS ROMANILOR.!
   : DESCHIDETI
   http://video.google.com/videoplay?docid=-3001110215792007342#
   Acest video a fost editat tendentios si acompaniat de o minciuna de tip stalinist.
   NU AM NEGAT NICIODATA HOLOCAUSTIL SAU SUFERINTELE EVREILOR.
   Sunt impotriva negationismului de tip GOMA , COJA dar si impotriva exagerarilor COMISIEI WIESEL.

   ACEST TEXT AR TREBUI PUBLICAT IN FIECARE MANUAL SCOLAR SI CITIT IN PARLAMENTUL ROMANIEI.

   IATA TEXTUL COMPLECT AL INTERVENTIEI MELE PUBLICAT IN NEW YORK MAGAZIN.
   Robert Horvath (New York): „Istorie cu jumătăţi de măsură la ICR New York“
   Stimate domnule editor Grigore L. CULIAN,
   
Ma numesc Robert Horvath, sunt de profesie cineast, absolvent al Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti (IATC) si am lucrat la multe studiouri din Romania, indeosebi la Televiziunea Romana. Actualmente, imi continui activitatea la studioul meu de film, “Kiro Studio International”, cu sedii in Manhattan (New York) si Tokio. Sunt cunoscut, de asemenea, in calitate de grafician, ilustrator si pictor.
In data de 20 martie 2008 a avut loc, la Institutul Cultural Roman din New York, un eveniment dedicat special Holocaustului din Romania din perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial. La aceasta manifestare a participat si o delegatie din Romania, remarcandu-se prezenta d-lui general Mihai Ionescu, directorul Muzeului Holocaustului din Bucuresti. Pentru ca adevarul istoric a fost prezentat unilateral si subiectiv, am avut o interventie pe care, in cazul ca o considerati pertinenta, va rog sa o publicati in ziarul Dvs. Redau mai jos interventia mea de la acest eveniment. Cuvintele sunt traduse din limba engleza, deoarece la ICR din New York este inca interzisa folosirea limbii romane!
   Doamnelor si Domnilor, Deoarece v-ati referit in expunerea Dvs. la necesitatea ca generatiile viitoare sa afle adevarul despre tragedia Holocaustului si pentru ca astazi copiii invata la scoala ca romanii sunt vinovati de genocid, as vrea ca ei sa afle si faptul ca romanii au fost aceia care au salvat intreaga populaltie evreiasca de pe teritoriul actual al Romaniei. Asistam la un fapt poate unic in istoria celui de al Doilea Razboi Mondial, anume acela ca un om s-a opus presiunii germane, salvand mai mult de jumatate milion de oameni de la pieire. Acest miracol romanesc se datoreaza in primul rand pozitiei intransigente si plina de curaj a maresalului Ion Antonescu. In al doilea rand, mai trebuie tinut cont si de caracterul specific al societatii romanesti din perioada respectiva. Ma refer aici la Ion Bratianu, Iuliu Maniu, la partidele istorice, la Regina Elena, la Dr. Lupu, la Patriarhul Nicodim, la Mitropolitul Balan, la intreaga Biserica Ortodoxa Romana si la multi altii care au pus umarul la salvarea evreilor. Cred insa ca factorul principal il reprezinta mentalitatea, psihologia si omenia romanilor.
Care sunt faptele istorice? Dupa inceperea razboiului, se desfasoara foarte rapid operatiunile militare in Basarabia si Bucovina de Nord, unde este masacrata populatia evreiasca si unde fortele romanesti coopereaza cu cele ale germanilor. In curand, in spatele frontului, apar comandourile germane specializate in operatii de “curatire” si, paralel, incep deportari de familii intregi din populatie evreiasca, dincolo de Nistru, in Transnistria. Pentru mine, moartea chiar si numai a unui singur om nevinovat reprezinta o tragedie, dar trebuie sa iau in consideratie si statistica.
Pentru ca subiectul este foarte controversat, las la aprecierea audientei sa deduca adevarul – din diferite surse. Una dintre ele ar fi “Enciclopedia Iudaica”, o lucrare de referinta, in care se mentioneaza cifra de 40.000 de morti, plasand Romania pe locul 10, ca vinovatie, in timp ce raportul Dvs., al Comisiei, se refera la 420.000 de victime, Romania ajungand pe locul 2, imediat dupa Germania. Tinand seama de paritatea po***tiei, Romania devine, nici mai mult, nici mai putin, prima “Killing-machine” din istoria celui de al Doilea Razboi Mondial!
In aritmetica Comisiei se adauga si Ardealul de Nord, acolo unde populatia evreiasca a fost decimata, numai ca, atunci, Ardealul de Nord se afla sub controlul maghiar. Dumneavoastra mai treceti cu vederea si alte fapte: ca toti barbatii evrei in putere au fost incadrati in Armata Rosie, ca o mare parte din poppulatie a fugit in interiorul Rusiei si ca foarte multi evrei au murit de moarte naturala sau de boli contagioase (tifos), de care a suferit intreaga popopulatie, inclusiv Armata Romana.
Responsabilitatea Guvernului Romaniei in aceste evenimente este mare, dar este greu sa fie separata de responsabilitatea germanilor.
Ma voi ocupa in continuare de momentul crucial, anul 1942, care este sters cu buretele sau distorsionat ca semnificatie istorica. Mihai Antonescu, Ministrul de Externe, se intalneste cu Hitler, in acea toamna, si ii comunica hotararea de a nu-i preda pe evreii din Regatul Romaniei. Vreau sa va mai amintesc, domnule general Mihai Ionescu, doua documente semnificative, pe care sper si cred ca le cunoasteti: la o saptamana de la aceasta intalnire istorica, Ion Antonescu declara, intr-o sedinta a Consiliului de Ministri: “Nu voi face jocul rasist al germanilor si ii voi slava pe toti evreii mei”; dupa alte doua saptamani, la o alta sedinta a Consiliului de Ministri, Ion Antonescu declara: “Eu mi-am dat cuvantul sa asigur viata si libertatea evreilor si ma voi tine de cuvant”. Toamna lui 1942 pecetluieste pentru totdeauna salvarea unei intregi populatii de la moarte, condamnata la “solutia finala” de catre Hitler.
Ma voi referi acum la Raportul Comisiei Holocaustului, lucrare unde o reala tragedie este folosita pentru anumite interese politice. In 2002, Guvernul Romaniei, bazandu-se pe documentele Arhivei Nationale si in conjunctie cu toate documentele primite de la Muzeul Holocaustului din Washington, DC, decreteaza, fara echivoc, ca pe teritoriul Romaniei nu a avut loc Holocaustul. La mai putin de doi ani, insa, Guvernul Romaniei isi schimba pozitia, infiintand o Comisie care, bazandu-se pe exact aceleasi documente, decreteaza ca in Romania a avut loc un genocid de proportii inimaginabile. Comentariile sunt de prisos!
Vreau sa mai spun asistentei ca Raportul Wiesel de cercetare a crimelor Holocaustului reprezinta un atac fara precedent la adresa demnitatii romanilor. In concluzia raportului se spune: “Romanii sunt vinovati de genocid, chiar daca in anumite regiuni au supravietuit evrei”. Inainte de a intra in fondul problemei, doresc sa mai remarc ca “anumite regiuni” reprezinta, de fapt, Romania de baza, Romania esentiala, adica in actualele ei granite. Raportul arunca o vina colectiva, acuzand de genocid intreaga populatie romaneasca. Aceasta idee de vina colectiva apartine ideologiei fasciste si/sau comuniste, aruncand vina – reala sau imaginara -
catorva asupra unei intregi colectivitati nationale, rasiale sau sociale. Iar o vina colectiva nu are ce cauta in discursul unei democratii! Se merge atat de departe incat se spune ca majoritatea populatieii romanesti a sprijinit Holacaustul!
Ma intreb: oare cum a fost posibil asa ceva, cand faptele din Bucovina si Basarabia au fost foarte putin cunoscute de populatietie. Eu personal am plecat la 32 de ani din Romania si nu am auzit niciodata despre aceste evenimente. Romania este prezentata in acest material ca o tara fascizata si complet rasista. As vrea sa-i amintesc domnului general si cercetator istoric faptul ca fascismul a fost lichidat in Romania cu ocazia rebeliunii legionare. Fragmentul care m-a intrigat profund este urmatorul: “Holocausul isi are radacini adanci in istoria si cultura romana”! Aceasta constatare aduce un atac frontal Istoriei Romaniei si nu scapa de aceasta
decapitare niciun om politic, niciun partid istoric, niciun moment al istoriei si nici al monarhiei. Deci, Istoria Romaniei este prezentata de Comisie in primul rand ca o istorie a antisemitismului. Acelasi tratament i se aplica insa si Culturii Romanesti.
Nu scapa de “atentia” noii inchizitii nicio personalitate culturala, de la Alecsandri, Eminescu, Kogalniceanu, Hajdeu, Slavici etc., iar in epoca moderna nu scapa nici Emil Cioran, Noica, Mircea Eliade. Asadar, in opinia Comisiei, Cultura Romaneasca nu este importanta prin valentele sale universale, ci numai prin caracterul ei rasist si antisemit. Cu alte cuvinte, Mihai Eminescu si ceilalti piloni ai Culturii Romanesti sunt, nici mai mult, nici mai putin, vinovati pentru cauzarea Holocaustului. Cruciti-va, doamnelor si domnilor, cruciti-va, domnule general!.
Concluzia acestei Comisii a dat o unda verde unei adevarate “vanatori de vrajitoare”, avand ca victima cultura si limba nationala. Atentia este in primul rand indreptata asupra lui Mihai Eminescu si a lui Mircea Eliade, fiind orchestrata din birourile presedintelui Institutului Cultural Roman (ICR), d-l Horia Roman Patapievici.
Avand la dispozitie un buget de cateva milioane de dolari, avand sub control edituri si reviste culturale, el si ciracii sai au pornit un atac delirant indreptat impotriva a tot ce este romanesc. D-l Patapievici spune in clar: “Eminescu, ca poet national, si intreaga cultura nationala nu-si au locul sub zodia internationalismului”. Sau: “Daca vreti sa intrati in Europa, trebuie sa va debarasati de Eminescu”. Daca nu credeti, ma voi referi la seara dedicata “Luceafarului poeziei romanesti”, desfasurata la Consulatul General al Romaniei din New York si boicotata de Institutul Cultural Roman New York, condus de d-na Corina {uteu, ai carui angajati nu au avut
decat curiozitatea de “a baga capul” la acest eveniment care a durat 6 sau 7 ore.
Aceasta manifestare a avut loc prin bunavointa Consulului General al Romaniei la New York, d-l Pietro Lucian Pavoni, caruia trebuie sa-i exprimam sincera gratitudine. Nu pot sa nu adaug faptul ca nu mi se permite (de doi ani!) sa particip la activitatile
ICR New York, deoarece am cerut sa se vorbeasca si romaneste la manifestarile organizate de Institut (pentru participarea din aceasta seara, a trebuit sa mi se dea o derogare speciala de la Washington!).
Vreau sa mai adresez cateva cuvinte doamnelor si domnilor din spatele meu, care striga, cu inversunare, sa nu fiu lasat sa mai vorbesc si sa fiu dat afara! Daca Dvs. mai sunteti azi in viata, aceasta i se datoreaza maresalului Ion Antonescu si – in primul rand – omeniei romanilor. Este greu pentru mine sa inteleg cum multi romani accepta orice compromis, inclusiv acest raport degradant. La fel, nu pot sa inteleg cum multi evrei, in loc sa fie recunoscatori si sa le arate gratitudine celor care le-au salvat viata, stau si asteapta sa le mai dea inca o palma. Un adevar spus doar pe jumatate seamana cu o minciuna. Pe fundalul unei tragedii adevarate, asistam aici la un atac fara precedent la adresa Istoriei si Culturii Romanesti. Daca vrem sa ne recastigam demnitatea, trebuie sa spunem adevarul
intreg. Va multumesc pentru rabdarea si atentia Dumneavoastra.
   ROBERT HORVAT , Cineast New York

   PS Presedintele Israelului valideaza opiinile mele : “Nu vom uita niciodată că, în cele mai negre perioade ale istoriei, vremuri ale nazismului, România a ajutat la salvarea a 400.000 de evrei, care au venit în Israel şi au ajutat la construirea acestui stat, dar i-au păstrat şi identitatea şi cultura şi dragostea pentru România. Aceasta declaratie cu intradevar extraordinar a fost facuta acum cateva zile cu ocazia vizitei in Romania.

   http://devanewyork.blogspot.com/

   http://www.devagallery.com/

6. SĂRUTUL IERTĂRII

   Economia românească subtraiană e mai ceva ca-ceea subterană ;
   aveau să zică, azi, artişti şi jurnalişti, loviţi de Boc-Şeitan în rană.
   Cu roluri scrise pe genunchii obosiţi, ochind prostia ta năroadă,
   Traian-Dârdală, nu vei puta ieşi din ring fără să-i pupi, aci, la coadă !

7. @ DV

   Cred c-am dezlegat şarada
   Ce se-ntâmplă doar la noi :
   Vârfurile vor sta la Coadă,
   Cât în frunte stă-un…Codoi.

8. Varane,Varane, ce trist esti cu toate eforturile tale de-a falsifica Romania!…Banii tai,parerea ta existenta ta, Varane (asa cum stii tu sa ti-o fructifici raportat la „vecii,vecilor amin!”!…

9. Dle Voiculescu,
   pe cand si actiuni in justitie impotriva procurorilor si judecatorilor ce raspund la comanda politica? Vedeti cazul asistentei de la maternitatea Giulesti. Pe femeia aceasta cine o poate apara? Nimeni? Un om distrus pentru a acoperi genocidul conducatorilor. FANTASTIC!

10. Off topic

    MĂSUŢA PENTRU CUCĂIT

    Şeful s-a hotărât să plece în concediu, la Căciulata, după ce s-a căciulit pe la sindicat, susţinut şi de un zapis doi pentru hepatobiliare, de la doamna doctor, contra două pachete de irigate (kent bulgăresc) la prima mână. M-a invitat la un seminechezol dezinteresat şi îmbunătăţit (cu 20 ml coniac Zarea), forţându-mi dreapta la un angajament pe cererea de concediu, prin care să asigur tratarea problemelor din fişa sa de atribuţiuni în perioada concediului de odihnă aprobat de “generalul”.
    – Să fie-ntr-un ceas bun, c-o vedere de confirmare de la faţa locului, i-am urat cu sincertate, strângând mâna ce mi-o-ntinsese.
    – Sper să nu mă-njuri. Cam toate sunt în ordine, afară de un dosar de inovaţie al unui agiamiu, ptru care, pe bune, nu m-am hotărât la o ieşire politicoasă. E-n primul sertar din dreapta al biroului meu. Cheia gălbuie cu barbă de pe inel.
    Era de comitet bătrânul, văduv, cu un copil director de şcoală la ţară, depăşise vârsta de pensie dar nu-l forţa nimeni. Dorea să mai rămână până-şi plătea ultima rată la CAR (un împrumut de 3000 lei). Nu-l invidiam. Eu făceam deplasări în străinătate, şi pe est şi pe vest. El, nu !
    A doua zi la 7:00 am, după ce mă arăt ca înlocuitor oficial de şef, intru în posesia dosarului de inovaţie cu pricina, întocmit, după toate canoanele, de un om al muncii cu studii superioare care prin natura atribuţiunilor de servici efectua frecvente şi lungi deplasări prin ţară. Era vorba de o scândură din brad, finisată, cu dimensiuni de 400x150x20 mm (potrivită la diplomatul său, am bănuit eu) cu câte două găuri de 5 mm la un capăt şi altul, prin care treceau tot atâtea sfori ce urmau a se lega, precum leagănul, de portbagajul aflat deasupra capului pasagerului din vagonul de cale ferată. Scopul : aşezarea spre hodină a capului obosit al călătorului de drum lung, pe respectiva măsuţă pentru cucăit.
    Aplicarea invenţiei trbuia să se facă prin grija cfr ce ar fi urmat să doteze vagoanele cu aceste măsuţe de cucăit, oferite călătorilor prin conductorul de bilete. Avea şi un amuzant calcul tehnico-economic.
    Repede am redactat un răspuns politicos, apreciind originalitatea ideii, concomitent cu regretul de a nu fi aplicabilă pe vagoanele cfr, imperfecte, care în timpul celor şase mişcări inerente (tangaj, ruliu, şerpuire, etc.} pot, în condiţii cumulate, să producă rănirea călătorilor.
    ––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
    Au trecut ceva ani de atunci, până când creierul colectiv îmi vine în întâmpinare, cu forţa sa divină, într-o problemă umană, să-i zic.
    Mi-au plăcut lucrurile încurcate. Sunt convins că nu m-aş fi dat bătut în faţa nodului gordian, folosind doar sabia minţii. “Pândesc” strada şi viaţa nemernică. Nu mă caracterizează indiferenţa, iar îngăduinţa e doar o stare premergătoare atacului.
    Un foarte tânăr vecin student în penultimul an la o facultate tehnică, situat, după cum aveam să aflu, în dificultăţi economice aparent fără ieşire, mă abordează, din “întâmplare”, cam la crepuscul, într-un parc apropiat unde-mi răsfăţam câinele. Încercase în zadar să câştige un ban cinstit, iar fără ei nici calea schitului nu-i uşoară.
    L-am luat repede:
    – Ai complexe în domeniul desfacerii ? Să vinzi, de pildă, pătrunjel, mărar, leuştean şi alte plante aromate la preţ de damping, ca liber producător, cu un câştig minim de 1000 lei /lună
    – Poate mai departe de casă, cu program liber !
    – De ce nu ?
    – De când să încep şi…cum ?
    – Azi e marţi. De vineri de la ora 20:00 pm, să zicem ! Atunci te voi aştepta jos la maşina mea. Pe vineri !
    Cîinele ne privea înţelegător, ca unul care-şi plătea păcatele altei vieţi…
    Ne-am întâlnit conform înţelegerii, am coborât la Gara de Nord, parcând maşina cu grijă şi luând fiecare în mână câte o servietă domnescă, din timp pregătite de mine, ne-am urcat la clasa I-a a unui rapid de Timişoara cu plecare itinerarică la 21:00 pm, tras din vreme la peron.
    Uimirea pusese stăpânire pe “fratele meu alb”, pe care l-am rugat după instalarea pe locurile dispuse vis-a-vis, să mă copieze. Scoţând din servietă o măsuţă pentru cucăit, am instalat-o cu siguranţă în dreptul meu, şi cu mai puţină îndemânare a făcut-o amicul, după care a urmat safteaua, nu înainte de a poziţiona pe fiecare scândurică câte o ceaşcă, turnând în fiecare cafea naturală minunată, îmbunătăţită, la vedere, cu puţin coniac de marcă. În poziţia asta ne-a surprins conductorul de bilete care şi-a ridicat măna la chipiu recunoscând fraiul meu. Flecărind decent despre isprava Rapidului în faţa Stelei, am ajuns la fundul ceştilor, cerând scuze ochilor uimiţi ai ocupanţilor celorlalte locuri din compartiment. A urmat proba de foc, atunci când fiecare ne-am rezemat capul pe măsuţa reglată ergonomic, simţind pentru o clipă cătă nedreptate făcusem “neghiobului” care a conceput-o.
    Precum preconizasem, un entuziasmat a cerut relaţii despre sursa de achiziţionare şi preţul masuţei pentru cucăit. Amicul a deconspirat preţul de 10 lei / buc şi disponibilitatea de a oferii
    doritorilor cele 10 bucăţi ce se aflau în geanţi. Scuzându-ne că trebuie să coborâm la Craiova, afacerea de 100 lei s-a încheiat rapid. Noi am recuperat măsuţele montate pentru a le folosi la apropiata întoarcere în Bucureşti.
    Cerându-şi iertare, amicul s-a confesat că i s-ar potrivi şi lui afacerea cu măsuţele pentru cucăit, mult mai bine ca aceia cu pătrunjelul…
    – Bine, dar să nu te caliceşti. Mâine îţi dau “paşii” planului de afaceri, pentru care îţi cer minim trei variante de rentabilitate, cu prezentare în 48 de ore. Nu neglija facultatea şi nu uita că “trei meserii şi două diplome te apără de toate necazurile vieţii”.
    Am citit că şi Albert Einstein lucrase pe la un oficiu de stat pentru invenţii şi inovaţii din Germania, inainte de… celebritate !!!

    P.S. Domnul Bercceanu ar putea îndruma pe cei 12000 ceferişti în curs de disponibilizare, să exploateze invenţia cu măsuţele de cucăit printr-o firmă condusă de cineva din familia sa.

11. Daca PC-ul nu ar fi aliat cu PSD as intelege dragostea Antenelor pentru PNL si al sau conducator, pe care il aclama. Deci Base a avut dreptate cind a zis ca dumneata esti o ” SOLUTIE IMORALA”
    ” Cine a tradat odata va trada si a doua oara” si asta esti mogulule!

12. SCLIPIREA TÂMPULUI

    – Micuţule, de ce stau ziariştii şi actorii la coadă ? întreabă Băsescu Traian, cu limba-n bale.
    – Oportunişti, Şefu ! Le-a şoptit Cel Mare că ăia din coadă fi-vor cei dintâi…

13. Off topic

    Aprobată, cu pecete, la Cotorceni,
    de Traian Băsescu-Dârdală

    CONSERVE DE CRIZĂ ROMÂNEASCĂ

    Se cată toate borcanele goale din cămară. Se şterg îndelung cu vechea cârpă de bucătărie. Se introduce unu-n altul, după mărime. În cel mai mic se-nghesoaie cârpa nestoarsă. Se pune capac numai la borcanul extarior. Se dă la soarele arzător (arză-i focul pe cine ştiţi). Se consumă de preferinţă la toate mesele !

    P.S. Faceţi cât mai multe conserve, că nu se ştie când scăpăm de…blestem !

14. 1. APPASSIONATA

    Aflând că lui TB îi plac păsările şi că are acasă doi papagali, Lenuţa din Pleşcoi şi-a luat o păsăruică pe măsura mânecii de la dulman, după care l-a sunat pe acesta:
    – Când eşti dispus să-ţi arăt păsăruica ?
    – Nu poci pentu ca să mă pronunţ !
    – De ce ?
    – Pelicanul e-n silenţio stampa…
    –––––––––––––––––––

    2. Reclamă

    Tu cât timp pierzi pe zi la toaletă ?
    Încearcă “BOCAC(tiv)”…

15. Sistemul bancar din Romania functioneaza pe aceleasi principii cu statul roman.
    Statul roman nu e in stare sa se reformeze pentru a fi competitiv si chibzuit in materie de cheltuieli , incercand sa plaseze povara financiara pe umerii populatiei.

    Ce se intampla in prezent in relatia client – banca privata se aseamana cu modul de lucru al guvernului., avand o atitudiine dominatoare fara drept de replica. Bancile incearca sa -si conserve veniturile (care in mod normal ar trebui sa scada din cauza reducerii creditarii) si aplica prevederile OUG 50/2010 dupa bunul lor plac, bazandu-se pe sanele mici de solidarizare ale clientilor.

    In mod corect si legal, ratele pe care le achita populatia in prezent la banci ar trebui sa scada o data cu aplicarea acestei OUG, intrucat bancile trebuie sa-si alinieze dobanzile practicate la indicatori independenti si transparenti EURIBOR SAU ROBOR, la care trebuie sa se adauge marja fixa prevazuta in contractul initial. Insa bancile in prezent sub forma de acte aditionale la contract, au mai inventat o taxa fixa:diferenta intre costul intern de finantare (deloc transparent)si ROBOR/EURIBOR la data intrarii in vigoare a OUG, iar aceasta diferenta se doreste a ramane fixa pana la finele contractelor de creditare.
    Practic clientul de buna credinta va avea de achitat doua taxe fixe pe intreaga durata a contractului: marja si dobanda nou inventata la care s eva adauga rata ROBOR/EURIBOR dupa caz la fiecare aniversare a contractului sau recalculare a ratelor – in functie de prevederile contractuale.
    In situatia in care ROBOR /EURIBOR va creste -vor creste vertiginos si ratele achitate catre banci.(avand deja doua constante in formula de calcul).
    In mod normal reducerea ratelor ar duce la intrarea banilor in economie, prin cresterea consumului., iar bancile sa fie corecte si sa practice afaceri corecte, luptandu-se intre ele pentru noi clienti si contracte, fara a pune incompetenta lor si riscurile pe spatele clientilor vechi.

    Ar fi util ca cineva sa ia atitudine in acest sens,si sa-i apere pe romanii prinsi in capcana bancara, pentru ca in aceasta situatie sunt milioane de romani: atat „privati cat si bugetari”.

Comentariile sunt închise.