Un program educational excelent – Heinle National Geographic – despre care puteti citi aici. Mă-nscriu si eu împreună cu cei mici: Dan, Mara, Danut, Eve si Dana.

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR

28 COMENTARII

  1. V-at gandit la un parteneriat/colaborare pe unele proiecte cu Junior Achievement? Eu am colaborat cu ei de cateva ori si mi-a placut cum lucreaza.

    @DV: ati refacut siteul principal. Arata bine, tot platforma WP. Apropo: miercuri dupa 14? De acord?

  2. apreciez faptul ca oferiti micutzilor o sansa de a-si imbogati cultura generala si cine stie, de a-si descoperi vocatia

  5. O postare binevenita dupa ziua incrancenata de ieri. Ne descretim impreuna fruntile si mergem mai departe.

    Aveti o familie minunata. Sa va traiasca! Si dvs pe langa ea.

    Sa aveti un week-end linistitor.

  6. programul este si o metoda eficienta de a invata limba engleza…si de a apropia copiii de cunoastere, de a le deschide apetitul pentru informatie

  9. Domnule Dan Voiculescu va scriu aceste randuri in numele meu si al bunicii mele (fara legatura cu postul acesta) despre o problema in care va solicitam ajutorul. Este vorba despre o problema legata de retrocedarea unui imobil. Este un proces care dureaza de aproximativ 13 ani si cu toate ca proprietarii si chiriasii au fost declarati castigatori (decizie definitiva si irevocabila) Primaria Generala refuza punerea acestora in drepturi. Acum se afla pe rol un alt proces prin care falsii fosti propietari (nu existe practic niciun act care sa arate ca ei ar fi detinut acel imobil si acesta ar fi fost nationalizat) au dat in judecata Primaria Generala pt. ca aceasta sa anuleze contractele chiriasilor si proprietarilor. Acum chiriasii si proprietarii se afla in pericol de evacuare. Va multumesc anticipat in asteptarea unui raspuns sau a unei solicitari pt. mai multe detalii pe adresa mea de e-mail. Numai bine!

  11. Mi-am dat şi eu cu părerea, într-un editorial publicat în „Tricolorul” de azi, despre pretinsa colaborare a lui Dan Voiculescu cu Securitatea şi despre vânătoarea de securişti în general. Aş fi vrut să postez un link aici către respectivul articol, dar noile site-uri „Tricolorul” şi „România Mare” nu mai pot fi accesate (au fost, probabil, sabotate, ca şi cele vechi, căci nu-mi pot imagina nici o clipă că de vină ar fi o simplă coincidenţă, în virtutea căreia ambele site-uri anterioare ar fi încetat să funcţioneze concomitent şi întâmplător, iar cele noi le-ar fi urmat exemplul). Aşa stând lucrurile, reproduc editorialul în cauză mai jos, cu copy/paste. În spaţiul îngust de pe blog, va părea mai lung decât în realitate, dar asta e doar o aparenţă.

    HOŢUL BĂSESCU STRIGĂ „HOŢII!”

    „Sînteţi sau aţi fost membru al Partidului Comunist?” Între anii 1950-1954, aceasta era întrebarea care se auzea cel mai des în Statele Unite. Senatorul republican Joseph R. McCarthy, un urangutan grobian şi alcoolic (a murit de ciroză), găsise, în „lupta” contra comuniştilor-fantomă, o cale sigură de se afirma, de a-şi face un renume, şi teroriza, astfel, întreaga Americă. După părerea lui, comuniştii se infiltraseră pretutindeni, cu sutele, cu miile: în Departamentul de Stat (a pretins odată că deţine o listă cu 205 „roşii” care lucrau în această instituţie!), în armată, în presă, în lumea cinematografică… În calitatea lui de preşedinte al unei Subcomisii Senatoriale Permanente pentru Investigaţii (Senate Permanent Subcommittee on Investigations), agresivul senator de Wisconsin organiza audieri, convoca persoane din cele mai diverse medii, interoga, acuza, hărţuia… Încă de la început, mulţi americani au protestat împotriva acestor metode abuzive. Mulţi alţii, însă, mai săraci cu duhul, l-au crezut pe cuvînt pe McCarthy şi s-au speriat sincer de ameninţarea bolşevismului, dezvoltînd o adevărată psihoză colectivă, chiar dacă nemotivată, infantilă şi ridicolă. Vînătoarea de vrăjitoare era în toi.

    O vînătoare de vrăjitoare similară se desfăşoară azi în România, sub „înţeleapta”, „providenţiala”, „reformatoarea” administraţie băsistă. Totul a început în campania electorală din toamna anului 2004, cînd, pentru a-l învinge pe Adrian Năstase, principalul său contracandidat în alegerile prezidenţiale, Traian Băsescu – alt urangutan grobian şi alcoolic -, incapabil să propună soluţii concrete pentru problemele reale cu care se confrunta ţara, s-a lansat, la rîndul său, asemenea senatorului McCarthy odinioară, în bătălia cu fantomele: „mogulii”, „comuniştii”, „securiştii”. Şi, tot ca în America primilor ani ’50, s-au găsit mulţi retardaţi care să-l creadă şi să se scape-n pantaloni la gîndul revenirii „comuniştilor” şi „securiştilor” în fruntea statului (pe „moguli” i-am lăsat deoparte, căci nu constituie subiectul acestui articol). Puteai să le explici oricît acestor imbecili că astea nu sînt decît nişte găselniţe cretine, cu care fostul marinar îşi ascunde sărăcia cruntă de idei şi, totodată, îşi loveşte adversarii; că regimul comunist şi Securitatea s-au prăbuşit definitiv, în urmă cu două decenii, şi nu se vor mai întoarce niciodată; că nu numai PSD-ul este înţesat de foşti comunişti şi securişti, ci şi PDL-ul; că nici unul dintre politicienii dîmboviţeni de la ora actuală nu mai are interesul să reinstaureze comunismu-n România, de vreme ce toţi fură mult mai lesne şi mai cu folos în capitalism… Degeaba: pentru băsişti, pericolul roşu era o certitudine şi trebuia înlăturat cu orice preţ! Iar cei care nu erau dispuşi să înghită tîmpeniile lui Băsescu, erau imediat catalogaţi de acesta sau de susţinătorii săi drept „securişti” sau „comunişti”, exact aşa cum li se întîmpla, în SUA, celor care îndrăzneau să critice „cruciada” inutilă a senatorului McCarthy. Ulterior, după ce s-a instalat la Cotroceni, javra ordinară, căreia succesul tembelei sale invenţii propagandistice la o parte a publicului nu avea cum să-i scape, a ridicat „lupta” împotriva „comuniştilor” şi „securiştilor” la rangul de politică de stat. Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii a devenit Subcomisia sa Senatorială Permanentă pentru Investigaţii şi se foloseşte de el ca de un instrument, pentru a-şi combate adversarii.

    Aşa se explică şi decizia CNSAS-ului, confirmată, zilele trecute, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia Dan Voiculescu ar fi colaborat cu Securitatea. Nu încerc sub nici o formă să-i iau apărarea preşedintelui fondator al Partidului Conservator. Nu ştiu dacă a fost sau nu turnător şi nu susţin nici una dintre variante (deşi am citit, în diagonală, argumentele pe care le aduce împricinatul în apărarea sa, pe blogul personal, şi, drept să spun, mi s-au părut destul de pertinente). Nu promovez nici teza vinovăţiei sale şi nici pe cea a inocenţei. Dar hotărîrea prin care CNSAS-ul a stabilit că Voiculescu a făcut poliţie politică mi se pare mai mult decît suspectă, după ce, în 2004 şi în 2005, înainte de conflictul public cu Traian Băsescu, acelaşi om a primit, de la acelaşi CNSAS, două decizii conform cărora nu a colaborat cu Securitatea. Desigur, nu sînt chiar atît de naiv încît să cred orbeşte în deciziile anterioare şi să le consider o dovadă incontestabilă a nevinovăţiei senatorului conservator. Dar, precedată de acestea, ultima hotărîre a CNSAS mi se pare, în mod indubitabil, rezultatul unei comenzi politice. Traian Băsescu nu mai suportă criticile acerbe şi îndreptăţite care i se aduc în ziarul şi la televiziunile mogulului şi încearcă, disperat, să-l anihileze. Este absolut evident. Cine se îndoieşte de asta, să-şi aducă aminte de concedierea Oanei Stancu şi a lui Adrian Ursu de la Realitatea TV, unde realizau cel mai de succes talk-show antibăsist din România.

    În ce mă priveşte, chiar să fi fost Dan Voiculescu colaborator al Securităţii, chestiunea mă lasă rece. Traian Băsescu şi-ar dori ca decizia în cauză să creeze un curent de opinie defavorabil mogulilor şi „manipulărilor” desfăşurate de trusturile lor de presă. Eu refuz să cad în plasa manipulărilor băsiste. Nu mă interesează nici cît negru sub unghie dacă Voiculescu sau oricine altcineva a colaborat sau nu cu Securitatea. Şi asta din două motive. Mai întîi, pentru că priorităţile României de astăzi, adevăratele probleme ale ţării sînt cu totul şi cu totul altele. Criza economică e în floare, sărăcia, şomajul, reducerile de pensii şi salarii fac ravagii în rîndurile populaţiei, regimul portocaliu se comportă de o manieră din ce în ce mai dictatorială. În aceste condiţii, vînătoarea de securişti, interesul pentru ceva ce s-a întîmplat cu peste două decenii în urmă mi se par pur şi simplu aberante. Ca să te preocupe aşa ceva, în timp ce banda băsistă conduce România în prăpastie, trebuie să fii handicapat mintal. Statul e bolnav de inimă şi unii, incapabili să sesizeze natura reală şi gravitatea bolii, vor să-l vindece scoţîndu-i apendicele. (Asta îmi aminteşte de cuvintele pe care se spune că le-ar fi rostit, pe patul de moarte, Paul Claudel: „Doctore, crezi că e efectul cîrnatului?”) Pe scurt, ţara arde şi Băsescu… era să scriu „se piaptănă”, dar nu mai are ce pieptăna. Ţara arde şi Băsescu vînează securişti.

    Apoi, diversiunile băsiste cu securişti nu mă interesează cîtuşi de puţin deoarece fostul securist Traian Băsescu nu are dreptul moral să aducă astfel de acuzaţii nimănui. Căci, de mulţi ani deja, vreo şapte, parcă, au fost făcute publice cîteva documente, care dovedesc fără nici un dubiu colaborarea panaramei de la Cotroceni cu Securitatea: un „Registru cu persoanele din rîndul membrilor PCR Constanţa pentru care s-a dat aprobarea să sprijine munca de Securitate”, un „Registru Jurnal pentru evidenţa reţelei informative din Judeţul Constanţa”, precum şi unele „Documente ale MApN referitoare la colaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea”. Din toate acestea reies următoarele: Băsescu a fost recrutat în anul 1973, în perioada în care era student la Institutul de Marină. În 1979, dosarul lui de colaborator a fost distrus, o dată cu cele ale tuturor turnătorilor care erau şi membri de partid, în urma unei dispoziţii a lui Nicolae Ceauşescu, care ajunsese la concluzia că cele două calităţi nu cadrează una cu alta. Totuşi, în ciuda dispariţiei dosarului său, Traian Băsescu a rămas colaborator al Securităţii pînă la schimbarea de regim din decembrie 1989. Iar dacă se mai îndoieşte cineva de aceste dovezi, să amintim că ele au fost certificate, involuntar, ce-i drept, de însuşi Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii, care, deşi, aşa cum era de aşteptat din partea acestei instituţii aservită puterii, a decis, în 2006, că golanul „nu a fost agent/colaborator al poliţiei politice comuniste” (?!), a recunoscut, în cadrul aceleiaşi decizii, că a primit, de la SRI şi MApN, documentele mai sus menţionate, ceea ce demonstrează, fără drept de apel, că ele sînt perfect autentice.

    Aşadar, Traiane, pe mine, unul, vînătoarea ta de securişti nu mă impresionează. În primul rînd, nu ai tu dreptul s-o conduci, apoi, ca să ţi-o spui p-a dreaptă, mă doare exact în fund cine a colaborat cu Securitatea şi cine nu. Şi, crede-mă, nu te-aş ţine nici pe tine de rău pentru asta, dacă ai avea capacitatea intelectuală necesară unui şef de stat adevărat. Dar nu o ai şi, din cauza asta, avem de suferit cu toţii. Aşa că tot ce ai mai bun de făcut e să-ţi strîngi catrafusele şi să eliberezi urgent palatul Cotroceni, cu tot cu scenariile, demascările, dezvăluirile, scandalurile şi vendetele tale. Toate astea nu mă interesează. Mai rău: îmi fac scîrbă. Bufonule!

  13. Fetitele mele nu indeplinesc doua conditii principale (nu au varsta cuprinsa inter 10 – 17 ani) si nu sunt din Bucuresti…
    De ce doar in Bucuresti se intampla lucrurile interesante pentru copii?

  14. eu unul mi-as proteja copii de publicitate . nu i-as expune public nici pentru a ma mândri cu ei nici pentru a câștiga capital de simpatie. le-as păstra inocenta cât mai mult timp .ei au rolul lor intim și inegalabil în sistemul de valori al fiecărui părinte/bunic. E imperios necesar ca lumea sa știe cine sunt nepoții lui Voiculescu ? mai ales dacă sunt o persoana publica și mai ales în vremuri agitate…

  18. Mogulule
    Felicitari pentru inceperea unui program de anchete la Antena 3,
    Ele trebue sa bata sus. Sa ne imaginam o ancheta BASESCU LA ANVERS.
    sau INSTITUTUL TISMANEANU MARYLAND care exista pe hartie si care a
    inghitit milioane de dolari. Subiectele sunt numeroase si bogate .

  19. Domnule profesor Dan Voiculescu,

    Decizia ICCJ privitoare la dvs. poate sa readuca in dezbatere publica o serie de probleme de ordin constitutional – si nu numai.
    Dupa excelenta rusita a dlui Sergiu Andon privitoare la neconstitutionalitatea vechii legi a CNSAS, opinia publica – si dl. Sergiu Andon in particular – n-a mai manifestat aceeasi vigilenta teoretica, astfel ca nu s-a observat ca noua legilslatie privind CNSAS-ul este, de asemenea, neconstitutionala. Dar nu numai atat – noua legislatie a respectivei autoritati publice a fost, printr-un mecanism pe care prea putini il cunosc, dar tac in privinta continutului lui, ABROGATA, astfel ca dvs., ca si altii, ati primit „diploma” CNSAS in baza unei legislatii abrogate!
    Socant, nu-i asa?
    De 20 de ani, Constitutia nu a beneficiat decat de analize mai mult formale, iar cand unele analize au atins probleme de fond, acestea s-au oprit, din motive – nu-i asa? – politice, la aspecte marunte, preferandu-se copierea en-gross din literatura franceza de specialitate. Mai nimeni de la noi n-a trecut de bunul simt, mai nimeni n-a avut curajul sa cerceteze logica interna a Constitutiei. Aceasta logica, odata cunoscuta, ar provoca o REVOLUTIE. Dar cine din Romania se incumeta sa purceada la o asemenea revolutie de ordin analitic si, de ce nu, cu rezultate practice dintre cele mai neprevazute?
    Imi vine in minte un caz singular, anume cel al dlui Remus Cernea, care, perseverand, a desfiintat o serie de dispozitii legale privitoare la alegeri. Prea putin insa.
    Dvs. aveti curajul sa-i urmati, la o alta dimensiune, desigur, dlui Remus Cernea?
    Al dvs., Valeriu Mangu

    P.S. N-are rost sa-l intrebati pe dl. Sergiu Andon prin ce macanism a fost abrogata legislatia noua a CNSAS. Nu stie. Si nici n-are cum sa-si dea seama, data fiind formatia sa fost procuror, careia ii este prizonier. Exista insa in Romania o mana de oameni care cunosc acest lucru si pe care i-ati putea gasi, daca, intr-adevar, sunteti animat sa realizati o revolutie constitutionala, cu tot ce inseamna aceasta.

  20. Un studiu recent s-a concentrat asupra elevilor care au avut incluse în curriculum lecţii ce se concentrează pe controlul emoţiilor proprii şi identificarea emoţiilor persoanelor din jur. Studiul concluzionează că un astfel de curriculum şcolar îmbunătăţeşte capacităţile sociale ale copiilor, reducând problemele emoţionale şi comportamentale.

  21. @ Valeriu Mangu

    Or fi multi cei carora le plac oamenii care „stiu dar nu vor sa spuna” insa eu nu ma pot numara printre ei . Dar dv.?

  22. Domnule profesor Dan Voiculescu,

    Afirmatiile din postarea anterioara sunt simple baloane de sapun in lipsa unor dovezi. Iata cateva dintre ele.

    1) In urma cu 2 – 3 ani am aratat pe diverse bloguri ca Parlamentul nu este constituit inca. Iata ca abia acum vine cineva din ceea ce in mod traditional, dar nelegitim si neconstitutional, se cheama „clasa politica” trezindu-se prin intermediul uneia dintre televiziuni sa ceara ca la o eventuala revizuire a Constitutiei sa se introduca mecanismul de constituire a Parlamentului.
    Nefiind constituit inca, actele puse pe seama Parlamentului, in particular legile, sunt, care-va-sa-zica, inexistente! In particular, inexistenta este si legislatia noua a CNSAS-ului!
    Modul in care trebuie sa ia nastere Parlamentul ca ORGAN REPREZENTATIV AL POPORULUI, respectiv ca UNICA AUTORITATE LEGIUITOARE, in ceea ce priveste regulamentele parlamentare, in particular Regulamentul sau de organizare si functionare, precum si modul in care trebuie sa ia nastere conducerea acestuia le-am aratat in postarile respective, asupra carora nu insist aici. Importanta este insa concluzia de mai sus: de vreme ce nu este constituit inca, ce efecte pot avea actele – legi si hotarari – puse pe seama lui? Apoi: Parlamentul are un sef – un presedinte, un speaker etc? Este dl. Mircea Geoana presedintele Parlamentului ori numai al Senatului? Dar, in mod corespunzator, dna Roberta Alma Anastase? Cand cineva din strainatate – ori chiar din tara – doreste sa se adreseze Parlamentului, presedintelui acestuia, cui se adreseaza?
    Lipsa constructiei Parlamentului dateaza exact din momentul aprobarii prin referendum, in 1991, a Constitutiei, cand dispozitiile Decretului-lege nr. 90/1990 au fost inlocuite in practica respectiv cu dispozitii ale Constitutiei, neobservandu-se in primul rand dispozitiile tranzitorii ale acesteia.

    2) Sa ne incadram acum intr-o ipoteza, anume ca dvs. demisionati, cum cer o diverse voci, din Senat. Ar urma, potrivit legislatiei electorale, sa se organizeze alegeri in colegiul, daca am retinut bine, 8 din Bucuresti. Alegeri la care, potrivit legislatiei in vigoare, ar urma sa participe, in calitate de votanti, doar cetatenii cu drept de vot locuind in colegiul respectiv.
    Dar ce spune Constitutia in privinta alegerilor denumite in mod traditional „generale”? Iata ce spune la art. 62 alin (1):
    ” CAMERA DEPUTATILOR si SENATUL sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, potrivit legii electorale”
    Dupa cum se poate usor constata, modalitatea de alegere a CAMEREI DEPUTATILOR si a SENATULUI prevazuta de Constitutie este, in fundamentul sau, identica respectiv cu modalitatea de alegere a Presedintelui Romaniei (v. art. 81 alin. (1), ibid.). Dar in practica, daca la alegerile pentru Presedintele Romaniei participa TOTI cetatenii cu drept de vot organizati intr-o circumscriptie electorala UNICA – toata tara -, avand in fata aceeasi lista de candidati, iata ca la alegerile – sa le numim – parlamentare nu-i asa. Mai precis, la alegerile PARTIALE ce s-ar organiza ar insemna ca votul sa nu fie UNIVERSAL – eu, de pilda, n-as putea, nelocuind in Colegiul 8, sa particip la vot, caci legea nu imi permite. Si atunci unde este votul UNIVERSAL dispus de Constitutie?
    Niciodata, in cei aproape 20 de ani scursi de la aprobarea Constitutei prin referendum, alegerile n-au satisfacut imperativele Constitutiei, caci votul pe colegii ori chiar pe mai multe circumscriptii nu-i nici universaL, nici EGAL, caci cetatenilor li se cere sa voteze liste continand nume diferite, ca sa nu mai spunem ca la alegerile partiale in sistemul colegiilor unii cetateni, dupa cum am precizat deja, nici nu pot vota.
    O asemenea inadvertenta intre ceea ce dispune Constitutia si, respectiv, ceea ce dispune legea trebuie, evident, transata in favoarea Constitutiei, data fiind suprematia ei.
    Dar cum trebuie atunci organizate alegerile parlamentare?
    Lectura atenta a textului constitutional sus-citat arata cat se poate de limpede ca noi, cetatenii cu drept de vot, suntem chemati sa alegem CAMERE – Camera Deputatilor si, respectiv, Senatul -, nu deputati si senatori. Cu alte cuvinte, camere INTREGI, nu un singur deputat ori un singur senator, cum se intampla in sistemul colegial. Mai clar spus, ca in cazul alegerilor pentru Presedintele Romaniei, partidele politice trebuie sa propuna in cursul alegerilor Camere in bloc, intregi, precum in bloc au propus partidele liste la alegerile europarlamentare, nu un candidat intr-un colegiu sau cativa intr-o circumscriptie. Potrivit logicii interne a Constitutiei, alegerile parlamentare trebuie sa se desfasoare, pentru ca votul sa fie universal si egal, intr-o singura circumscriptie electorala – toata tara -, fiecare votant avand in fata, din partea unui partid dat – de exemplu, Partidul Conservator -, aceeasi lista de, sa zicem, 100 de propuneri pentru Senat si 200 pentru Camera Deputatilor. Asadar atat eu, din Bucuresti, cat si oricare dintre concetatenii din judetul Iasi ori din oricare alt judet trebuie sa avem, sa zicem, din partea Partidului Conservator, in fata aceeasi lista de propuneri – 100 de candidati pentru Senat si 200 pentru Camera Deputatilor.
    Dar de ce Constitutia dispune ca alegerile sa priveasca, sa aiba in vedere Camerele si nu deputatii si senatorii este o alta problema.
    Oricum, in logica interna a Constitutiei, este logic si legitim ca alegerile sa aiba loc pe liste complete de Camere, intr-o circumscriptie unica – toata tara.

    Iata, domnule profesor Dan Voiculescu, doua exemple privind impostura constitutionala in care traim de 20 de ani. Posesori de tot felul de certificate, de diplome, de titluri etc. si-au dat, in toti acesti ani, cu parerea in ceea ce priveste Constitutia, si-au revendicat diverse (supra)titluri ori nume, necunoscand in primul rand faptul ca textul din 1991 al Constitutiei este redactat, intr-o logica perfecta, dar, prin forta lucrurilor, incomplet in ceea ce priveste diversele norme care stau ascunse in aceasta logica, de profesori universitari straini – Jean Francois Aubert si Antonio La Pergola sunt doi dintre ei -, care insa nu ne-au furnizat si cheia cu ajutorul careia urmeaza sa intelegem si, respectiv, sa aplicam Constitutia. Asa se face ca unii termeni folositi de Constitutie – de pilda, DEMNITATEA (v. art. 1) – n-au primit nici pana astazi vreo explicatie, iar legile neconstitutionale s-au inmultit ca ciupercile dupa ploaie, in conditiile unei Curti Constitutionale care a abandonat nu de putine ori, din diverse motive, rolul ei constitutional.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  23. # Dan Doboseriu

    Precum vedeti mai sus, am venit in intampinarea dorintei dvs. inainte de a citi mesajul pe care mi l-ati adresat.

  24. Domnule profesor Dan Voiculescu,

    Intalnirea din aceasta seara a Presedintelui Romaniei cu membri PDL a vizat, potrivit declaratiilor unora dintre participanti, proiectata revizuire a Constitutiei. Din cate am retinut s-a discutat despre revenirea la mandatul Presedintelui Romaniei de 4 ani, ceea ce este firesc – duratele mandatelor Camerelor si, respectiv, Presedintelui Romaniei trebuie sa fie egale -, apoi despre cenzurarea de catre Curtea Constitutionala a hotararilor Parlamentului in materie de suspendare a Presedintelui Romaniei, ceea ce este nelegitim – organul reprezentativ SUPREM al poporului nu poate fi cenzurat de nici un alt organ, fie el de specialitate, fie organ reprezentativ al poporului, fie autoritate publica. In acest sens este de retinut ca legea adoptata recent care ingaduie Curtii Constitutionale sa cenzureze hotararile Parlamentului este neconstitutionala si nelegitima.
    Imprejurarile descrise mai sus ma determina sa va sugerez sa studiati posibilitatea organizarii unei dezbateri publice cu privire la revizuirea Constitutiei, nu cu usile inchise, cum s-a intamplat in aceasta seara. Eventual, insotita de un concurs la care sa participe proiecte de revizuire.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  25. @ Valeriu Mangu

    Din punctul meu de vedere, ati fost mai mult decat explicit, chiar convingator . Va multumesc si va doresc toate cele bune !

  26. @ Dan Doboseriu

    Va multumesc respectuos pentru aprecieri si urari, pe care vi le intorc in mod sincer.

  27. Domnule profesor Dan Voiculescu,

    Pana la CEDO mai exista inca doua cai de atac, e-adevarat, extraordinare. Procedand inteligent, maestul Sergiu Andon ar putea sa gaseasca motivul de CONTESTATIE IN ANULARE care sa arunce in aer Decizia ICCJ – si nu numai.
    Al dvs., Valeriu Mangu

    V-a placut cartea pe care v-am trimis-o? M-ar onora raspunsul.

  28. NU STIU DACA ASTA E CALEA CEA MAI POTRIVITA DE A VA CONTACTA!,..DAR DACA DORITI SA FACETI VOCEA CELOR PLECATI DE ACASA AUZITA ,…AS VREA SA MA CONTACATI!,…AM CITEVA IDEI,..BUNA DE PUSE IN PRACTICA,…!
    EU L-AM VOTAT ENTUZIAST PE BASESCU DAR VAZIND CU CITA LACOMIE SE DA LA PENSIILE PARINTILOR SI BUNICILOR NOSTRI SA LE-O TAIE,.IN TIMP CE CONTRABANDA FACE STAT IN STAT,…MA PUNE PE GINDURI ,CA TREBUIE MAI MULTA LUME SA ISI EXPRIME CONSTIENT VOTUL !ASTEPT RASPUNS! LA EMAIL

Comentariile sunt închise.