InsaneGamer Says:
iulie 8th, 2011 at 1:05 pm   edit

Ti-am vazut galeria foto, mogulule! Nu prea e credibila poza aia in care faci omleta :) )

@ Insanegamer:

De ce, reteta e simplă: You can’t make an omelette without breaking eggs :).

Vorbind serios: nu uiti niciodată de unde ai plecat. Am povestit undeva că, în copilărie, au fost ani în care un măr a fost cel mai frumos cadou de Crăciun.

Un măr de la mama – acum printre cele mai valoroase amintiri.

P.S. Pentru că la tema ”Wimbledon” din concursul initiat aici nu avem un câstigător regulamentar, premiile merg în mod discretionar :) către doi prieteni vechi si statornici din on-line: Geta si Bibliotecaru.

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR

35 COMENTARII

  1. Yumyumy… si cu niste slaninutza taiata bucatele plus niste ceapa taiata peshtishori -nu solzishori- e un deliciu…se mai poate adauga niste lapte atunci cand se bate bine plus niscaiva branza de burduf la sfarsit si apoi,condimentata dupa gust…pofta-i buna. Zau.

    Dar nu ne-ati spus : e mai buna din oua ale unei gaini de casa sau :
    http://www.youtube.com/watch?v=z1VyxTFOUCg :)

  2. Ar fi tare sa va vedem intr-o emisiune cum e cea cu „Cireasa de pe tort”…. parca si Euforia TV are ceva emisiune cu Petrisor…

    Sa va vedem … eventual cu alti participanti… sa zic Dl Tiriac :)

  3. Omenia e un lucru mare in ziua de astazi, rar intalnit.

    Cunosc un caz recent in care un prieten bun, corect, cinstit, bine intentionat si muncitor/workaholic cum ar zice unii, a fost halit.
    Avea un neajuns insa – isi vedea de treaba lui./ de sarcinile primite si de atingerea targeturilor.
    Cei cu gura mare/de fapt astia prezinta si mai putine rezultate – demonstrat in timp – l-au „lucrat pe la spate”, fara ca omu sa stie.
    Concluzia e ca indiferent cat de bine esti intentionat, trebuie sa lupti in Romania ca sa demonstrezi ca esti OM., si sa fii tot timpul vigilent.

    Mi-a „placut” chemarea lui Udrea, facuta catre Dvs sa va implicati in dezvoltarea turismului romanesc. (nefacand nimic, dar avand gura mare de mahalogioaica, tot pe Dvs va prezinta ca exemplul negativ ). Pai eu ca platitor de taxe si impozite pe cine sa intreb de rezultatele din turism, ca doar nu va achit banii Dvs.?
    Va urez multa rabdare,forta, perseverenta – ca ei sunt multi!

  5. InsaneGamer e un tip greu de convins..nu stiu insa daca merita efortul de a i oferi vreo explicatie

  8. Nu stiam povestea cu marul. Este impresionanta, fie ea adevarata sau ingenios nascocita de niste baieti de la PR. Poate as parea partinitoare daca as spune ca dl Voiculescu nu mi-a inspirat niciodata artificialitate, dar din pacate am invatat mult prea des ca in ziua de azi nimic nu este ce pare a fi… Oricum, daca sunteti asa cum reiese din fotografii / marturii, mi-as dori sa existe mai multi astfel de oameni ”la manete” in tara asta amarata!

  9. MOGULUL BUCĂTAR

    Pozezi într-un bonom ca o vedetă
    Dar nu ne păcăleşti că n-ai fi grob ,
    Doar arătând că ştii să faci omletă ,
    Căci nu e mare brânză … un scrob .
    (Şi nici n-ai folosit ouă de … zdrob)

  10. @ Dan Voiculescu
    Protestez vehement! :D Vehement, dar democratic. :lol:

    Eu nici măcar nu am dat un pronostic pentru tenis, doar pentru euro, şi nu e încă 1 august.

    Pe de altă parte, ar fi un fel de malţ stricat pe gâşte. Am acasă o sticlă de whiskey, beau din ea de 6 ani, şi încă mai am pentru Crăciun şi Revelion, poate şi pentru Paştele viitor. :D

    Mulţumesc pentru „discreţie”(-onar), dar sunt nevoit să refuz premiul. Aş accepta însă, cu umilinţă, un altfel de premiu discreţionar ( :) sunt obraznic, nu-i aşa?)… Aş vrea să văd o emisiune săptămânală cu fiecare dintre academicienii României. E timpul să ne cunoaştem elitele. În doi ani ar putea fi prezentaţi toţi membrii titulari ai Academiei Române, să ne spună la ce mai lucrează, ce mai e important prin ţară, să provoace discuţii mai profunde decât afirmaţiile domnului Băsescu..

    Vorbesc şi eu despre o cale spre fericire naţională.

    PS.
    Încă o dată, mulţumesc pentru intenţie… Mă măguleşte.

  11. cu un simt al detaliului care stiu ca-l scoate din sarite pe DV am observat ca din cand mai apare cate un necunoscut total pe blog care ii ridica mingea la fileu lui DV care la randul lui se grabeste cu o viteza peste limita egala sa-i dea o replica in care trebuie neaparat sa se laude sau sa dea bine de la caz la caz …. ultima replica care imi vine in minte e cea cu pleacarea lui Oancea . P e n i b i l …

  12. Sursa conteaza, desi nu discretionar :))
    ”He succeeded in doing that spectacularly by securing the first interview for an American newspaper with Stalin himself, who Duranty described as ‘the greatest living statesman’. He became the Soviet regime’s favourite correspondent, always presenting the Soviet Union in a positive light, and in 1932 he won the Pulitzer prize for a series of articles about the Soviet economy.

    When stories about the famine began to surface in Moscow, Duranty dismissed them as ‘exaggerated or malignant propaganda’, and in one report employed the phrase ‘you can’t make an omelette without breaking eggs’. However, British Foreign Office documents show that Duranty confided to a diplomat at the British Embassy in Moscow that he believed around 10 million people had perished.”

  13. @ Dan Voiculescu

    Relativ la omletă…

    Numai din poză şi observ câteva greşeli esenţiale. Cum de câteva decenii mănânc cam un carton de ouă pe săptămână, pot spune că am învăţat din experienţă şi autodidact.

    Ce este foarte bine.
    1. Alegerea castronului de bătut ouă. Este exact castronul care se pretează la această operaţiune şi foarte puţină lume îl foloseşte. Cei mai mulţi „se încurcă” cu o farfurie de supă. Felicitări pentru alegerea castronului.
    2. Din câte îmi dau seama, aţi ales corect ulei de floarea soarelui şi nu ulei de măsline (dacă nu fac eu confuzii în ceea ce priveşte sticla aceea care abia se vede).
    Trebuie să precizez de ce este important. Este o greşeală frecventă, născută un pic şi din snobism, pe care o văd şi le mulţi bucătari ce dau reţete la TV. Ei fac omleta cu ulei de măsline obţinut prin presare la rece (aşa numitul extra-virgin). El este bun pentru salate, dar deloc bun pentru prăjit. În primul rând este absurd să foloseşti un ulei scump extra-virgin care este calitativ superior prin faptul că nu este obţinut prin prelucrare termică şi este şi foarte bine filtrat, dacă toate atuurile unui astfel de ulei se distrug prin procesul termic al prăjirii. În al doilea rând, în timpul prăjirii acest ulei capătă un gust uşor amar, foarte neplăcut. Deci niciodată ulei de măsline la prăjit, în nici un caz cel cu presare la rece, şi, dacă nu se poate şi nu se poate, măcar temperaturi joase şi timp de prăjire mic. Şi la floarea soarelui există „presat la rece”. Acesta nu devine însă amărui, dar calitatea uleiului se pierde prin prăjire.
    3. Flacăra este dată la maximum. Excelent. Multă lume dă focul mai încet atunci când adaugă ouăle, de frica uleiului încins ce ar putea să sară… ceea ce este foarte greşit, focul trebuie să fie la maximum. Am să explic mai jos de ce, pentru că are legătură şi cu tigaia.

    Ce nu este aşa de bine.
    1. Tigaia. Tigaia din imagine este realizată dintr-un material gros, mult prea gros pentru omletă. Mai mult, tigaia este şi prea curbată, şi prea înaltă (adâncă). Tigaia ideală este cea din tablă subţire şi foarte întinsă, cât mai mare ca suprafaţă. În nici un caz teflonată. Această tigaie de tablă subţire funcţionează bine nu atunci când este curată şi strălucitoare, ci atunci când, după un timp, capătă culoarea neagră de la uleiul care penetrează stratul superficial de oxizi ai oţelului şi devine anti-aderentă. Tigaia trebuie să fie subţire pentru că vorbim despre un gătit rapid. Suprafaţa tigăii trebuie adaptată cu numărul de ouă. O tigaie de dimensiunea din imagine nu poate fi folosită decât la un ou maxim două. De ce? Pentru că oul este rece şi uleiul încins. Acest şoc termic este foarte benefic pentru că face omleta să fie pufoasă (bulele de aer rămân înglobate în stratul care ia prim contact cu uleiul încins). Ceea ce nu dorim este ca tigaia, după ce există un contact cu oul, să se răcească. De aceea suprafaţa tigăii trebuie corelată cu numărul de ouă. Dacă tigaia este foarte întinsă şi se prăjeşte un singur ou, atunci omleta va fi foarte subţire şi nu va rămâne ca o clătită. Ţigaia potrivită şi tabla subţire ce permite (re)încălzirea rapidă reprezintă calea spre o omletă de succes.
    2. Uleiul nu este destul de încins. El trebuie să atingă temperatura maximă admisă (înainte totuşi de a se arde ajungând la fum), adică trebuie să înceapă să se evapore fără a atinge limita de fum (detectabil prin miros). Atenţie totuşi, în acest moment uleiul se poate aprinde dacă vapori ating flacăra aragazului. Tigaia se agită numai după ce oul este depus în tigaie. Împrăştierea uleiului se face prin mişcări foarte line.
    3. Am impresia că tigaia nu este pe ochiul cel mare, care de regulă este în plan apropiat, ci pe unul din ochiurile mijlocii. Nu sunt sigur pentru că este un aragaz „mai şmecher” şi nu se văd decât două ochiuri din patru. Întotdeauna pe ochiul mare dat la maximum.
    4. Omleta nu se face cu economie de ulei. Nici cu exces, dar nici cu economie. Cei care fac omleta în Tefal cu gândul că nu e sănătoasă cu ulei, sacrifică complet gustul. Operaţiunea este următoarea. Se încinge bine tigaia, se adaugă uleiul cât să băltească un pic de tot într-un colţ (glumesc, tigaia este rotundă) sau unde este tigaia mai joasă. Când apare aburul de ulei se pune omleta acolo unde bălteşte uleiul. Tot timpul focul la maxim. Din câte observ eu din fotografie uleiul este strâns fără să fi fost peste toată tigaia. Este foarte probabil deci că acea omletă s-a lipit de tigaie destul de rău.
    5. Omleta nu este deloc bine bătută. Am spus mai sus că este foarte bine ales castronul. Nu există însă efortul de a bate totuşi ouăle. În numai un minut de exerciţiu cu furculiţa prin castron se ajunge la apariţia primelor bule de aer. Ouăle sunt bătute îndeajuns în momentul în care spuma acoperă întreaga suprafaţă. Ouăle bătute corect nu mai sunt o masă mucilaginoasă, nu mai există zone de gălbenuş vizibil separate şi întreg amestecul devine cu mult mai fluid, apos chiar. Rotind uşor castronul în timpul baterii, se evită lipirea gălbenuşului pe castron. Din ce văd în poza nu au fost mai mult de 30 de mişcări de furculiţă în timpul baterii. Nu e deloc bine. Atunci când se obţine spuma, omleta absoarbe cu uşurinţă uleiul şi se prăjeşte cu acea culoare maroniu-portocalie „care face toţi bani”. În plus există un atu şi pentru neaderenţă, ea putând fiind întoarsă apoi ca o clătită.

    Pentru că tot am ajuns aici, mă simt nevoit să continui.

    Pericolul cel mai mare este lipirea de tigaie. Cu respectarea cerinţelor de mai sus, ouăle nu ar trebui să se lipească. Aici mai este încă un truc:mişcarea tigăii. Ei bine… aragazul pe care îl aveţi este absolut „anti-talent”. El ne este pentru gătit în general ci numai pentru fiert. În cazul nostru tigaia ar trebui să fie rotită uşor, lipsit de violenţă (mulţi agită tigaia, în general în mişcări faţă/spate). În mişcările circulare se observă foarte uşor şi din timp unde anume există tendinţa lipirii. Cu o paletă de inox se poate interveni delicat dezlipind acea zonă. Rezultatul OK este ca întreaga omletă să alunece cu uşurinţă în tigaie ca o clătită. Este un mijloc de a verifica necesarul de ulei, în caz de nevoie putând adăuga câteva picături acolo unde este cazul.

    Cel mai important moment al unei omlete este momentul întoarcerii ei. Dacă se întoarce prea devreme, ea se va rupe, dacă se întoarce prea târziu, ea se va arde… Aici lucrează experienţa sau… se urmăresc marginile ce se fac înaintea centrului. Foarte important, înainte de întoarcere se pun câteva picături de ulei pe margine (de jur împrejur) astfel încât uleiul să se strecoare sub omletă. Motivul este că omleta absoarbe uleiul iniţial şi faţa împreună cu conţinutul neprăjit (probabil 1/3 din omletă) nu va mai avea ulei în care să se prăjească. Dacă s-ar adăuga ulei după întoarcere, rezultatul ar fi nul pentru că oul deja se va fi întărit şi uleiul ar fi rece.

    La întoarcere se are grijă ca mai întâi să se scurgă tot ce a mai rămas fluid şi abia apoi se întoarce şi partea deja întărită.

    După întoarcere omleta se va face foarte repede, 30 de secunde, maxim un minut. Eu, când o scot din tigaie o împăturesc în patru. E un aspect comercial mult mai bun şi se pretează adăugării de ingrediente.

    Vreau să subliniez, este omleta cea mai simplă. Variantele mai complicate (cu toping) nu mai pot fi explicate prin cuvinte… pentru că sunt zeci de lucruri ce pot fi adăugate şi fiecare are o tehnică aparte funcţie de textură, gradul de grăsime conţinut, timp de coacere…

    Domnule Voiculescu,
    Faceţi mâine (sau când găsiţi tigaia de tablă) o omletă după indicaţiile mele şi sesizaţi diferenţa. Sigur că nu veţi schimba aragazul pentru a face omleta ideală, puteţi însă pune, în stânga aragazului, o bucată de marmoră groasă de minim 5 cm (cum se foloseşte peste tot în industria alimentară, probabil că se găseşte). Puteţi roti tigaia pe ea… numai că aveţi grijă să nu depăşiţi luarea de pe foc mai mult de 5-10 secunde. În plus acea marmură este excelentă (igienică) pentru carne (din păcate toceşte repede cuţitele).

    Sunt oameni care spun că a face nişte ochiuri sau o omletă nu e nici o filosofie. Eu studiez acest fel de mâncare, ouă prăjite, de 30 de ani, poate şi mai mult, zi de zi… şi încă mai descopăr lucruri, pentru că nu am ajuns la perfecţiune… :D

  15. @mogul: Cu un simt al detaliului care nu-l scoate din minti pe DV, pentru ca nu e superficial si plin de ifose, am numarat pe blogul asta zeci de comentarii Insanegamer incepand cu luna februarie. Din 18 februarie, mai exact. Voiculescu ti-a raspuns si tie candva cu aceeasi viteza ilegala: esti invidios cumva? Poate putin pe Biblotecaru?

  16. @Bibliotecaru

    Referitor la post-ul 10.Nu stiu daca e bine sau rau ca ai refuzat acel premiu.Dar sunt deacord cu cerinta ta.O emisiune cu academicienii tarii,ar fi binevenita si personal semnez si o petitie in acest sens.
    As dorii sa fac si o sugestie.Emisiunea respectiva ar putea ca invitati nu numai academicieni , dar si actori , ingineri ,economisti ,doctori etc, oameni care au realizat lucruri incredibile in domeniile lor,chiar si din domeniul privat.O singura regula as vrea sa fie in permanenta in aceea emisiune , FARA POLITICIENI,mai exact fara discursuri politice.
    Personal ideea ta ,este una foarte buna si ar fi genul de emisiune care sa demonstreze ca se poate face rating si pe astfel de teme ,nu doar pe ” EXCLUSIVITATE : Columbenii , au iesit in oras!”.
    Chiar imi doresc ca ideea ta , sa se puna in practica si astfel sa se demonstreze ca : ESTE O ALTFEL DE ROMANIE. Nu suntem un popor de pitzipoance & cocalari , burtosi & siliconate , camatari & manelisti.

  17. Solicit intempestiv şi cu o asumată obrăznicie ca premiul refuzat de vechiul şi statornicul Bibliotecaru să-mi fie acordat mie. Într-un mod la fel de discreţionar.

    Ca argumente în favoarea cererii: n-ar fi deloc un malţ stricat pe gâşte, am avut blogul la „Promovez” câteva luni de zile, am participat cu succes la concursul de catrene, am fost la Bucureşti la festinul dat de mogul, am înghiţit vrăjeala cu „o să mai facem d-astea” şi îl urăsc pe Băsescu.

    Sper să fi fost destul de convingător.

  18. @ marco

    Stimate domn,
    Sunt un om cu mare dragoste faţă de actori. Cred că aceştia reprezintă, cred eu, o slăbiciune a mea. Ştiu că toţi românii care au realizări remarcabile sau care gândesc într-un mod special, mult peste noi toţi, sunt extrem de importanţi pentru România şi trebuie să se facă auziţi. Din fericire însă, aceste domenii au un pic de acoperire în zona media, ei apar la TV ca invitaţi la diferitele emisiuni de divertisment, apar în mass-media scrisă. Este încă foarte puţin ce se face în acest sens, dar există o posibilitate de exprimare, înghesuită printre domnişoarele Simona Senzual şi Adelina Pestriţu (între două erecţii, ceva reflecţii… ca să fiu şi eu în ton cu mass-media). Academia, ca instituţie, a ajuns o entitate inutilă, pentru că nu o mai ia nimeni în seamă. Este un lucru periculos, mai ales pentru că Academia ar trebui să fie stâlpul de susţinere a societăţii româneşti. Academia nu este o instituţie menită se servească statul altfel decât indirect, ea trebuie să servească direct societatea. Activitatea ei este menită dezvoltării societăţii româneşti şi este esenţială acestui scop.

    România şi-a abandonat Academia, lucrările academice sunt sortite prafului, nimeni nu mai ia în seama expertiza ce se naşte din cercetarea academică. Rolul emisiunii despre care vorbeam este, în primul rând, acela de a renaşte legătura dintre români şi Academie.

  19. @ marco

    Aici se vede cât de mult are nevoie România de Academia Română.

    Acad. Dinu C. Giurescu si Prof. Radu Baltasiu despre STATUTUL MINORITATILOR SI LEGEA EDUCATIEI – metode de dezintegrare a statului national roman

    Din păcate Academia Română este într-un con de umbră tocmai pentru că ea contrastează cu amatorismul din politica românească iar „liderilor carismatici” le este ruşine să stea în preajma unor oameni docţi… pentru că probabil au impresia că acest contrast le striveşte personalitatea şi imaginea.

  20. @mogul – bai da’ ce atent mai esti tu! Oi fi io omul mogulului si m-ai prins tu!
    @coolmogul – o fi reteta simpla, dar parca e prea de tot: mogulul la bucatarie. Tare poza oricum!

  21. esential este ca niciunul dintre noi sa nu uite de unde a plecat! Faptul ca ati plecat de jos si ati ajuns pana aici spune multe despre dumneavoastra!

  23. Ne-ar face placere sa va vedem si in alte ipostaze, altele decat cele de politician si om de afaceri.

  26. Stiu ca nu are legatura cu subiectul postarii, dar nu pot sa nu ma abtin de la a sesiza atacul ministrului Funeriu la adresa Antena 3, intr-un mod total neavenit si exagerat si josnic, as putea spune. Asta o face in locul prezentarii unor lamuriri legate de modul in care acesta a trecut sau examenul de bacalaureat.

  27. Poate cel care va „acuza” ca nu este credibila imaginea, se asteapta la ceva mai complex :) de ordin culinar, bineinteles.

  28. @ Bibliotecarul :
    ( 13 )
    :)
    Felicitari pentru interesanta dv. descriptio …omletaei ! :)
    Stilul dv., pedant si minutios este inconfundabil.

    p.s.chiar nu vreti sa degustati The Yamazaki whiskey ?!?
    Cred ca nici nu stiti ce pierdeti…
    http://en.wikipedia.org/wiki/Yamazaki_Distillery
    E bun si pentru colectie.
    Iar colectia…e valoroasa in caz de…prohibitie. :)

    Va doresc Week-End Placut !

  29. Uitandu-ma la aceasta poza mi-ati facut pofta de omleta. Avand in vedere faptul ca nu am mai mancat de mult, astazi o sa-mi pregatesc o portie.

  31. @ cei doi
    acum nu trebuie sa sariti toti ca arsi ca v-am prins … am vazut ca a postat cand a dat DV ceva premii … nu toata lumea e fripturista . iar cu treaba cu invidia nu integeam ce zici abia acum am citit ce scria in subsidiar la articol …. pana nu zice el ceva de bani nu se simte bine . jalnic

  32. PS. cat despre ce crede el despre mine sa fie sanatos . pot sa zic ca aceeasi parere o am si eu despre el si nu ma ascund prin intermediari
    transmite-i ca demnitatea si sufletul meu nu se vand . imi pare rau pt el ca a prins alte vremuri si a trebuit sa faca compromisuri care l-au marcat . el a ales sa si-l vanda. putea sa n-o faca. iar acum incearca din rasputeri sa-si cumpere alte suflete in loc … sa ne lase cu fantomele lui ca a dat in mintea copiilor .

  33. @ Dan Voiculescu

    PR

    Ca să arăţi că eşti băiat de gaşcă ,
    De va veni “exasperat” să-ţi ceară
    Un kil de whisky, aşa de pleaşcă ,
    Serveşte-l mai întâi cu o … papară !

Comentariile sunt închise.