Copiii

1. Din pacate, ce tara le vom lasa copiilor nostri? Majoritatea mioritica lasa loc hienelor imorale si grobiene sa asfixieze orice sansa de succes pentru cei bine crescuti si pregatiti. In tara noastra s-a ajuns ca, daca mai vrei sa-ti cresti copilul altfel decat pe acorduri de manele si racnete obscene, trebuie sa te gandesti cum faci sa il pregatesti pentru strainatate si sa il sustii financiar pe acolo.

2. FABRICA DE LAPTE

   La ora patru jumătate-cinci,
   Eram trimis, de-ai mei, cu vaca,
   Nu se mânca de loc, pe-atunci,
   Lapte pe de-a moaca .

   Desculţ sau cu papuci de gumă,
   În mână cu-n cioclej în loc de bici,
   Eram chiar mândru – nu-i o glumă,
   Că am şi eu servici .

   Deci nemâncat, în urma vacii,
   Mergeam prin glodurile acide,
   Pe glezne mă-nţepau gândacii,
   Dar nu-i puteam ucide .

   Cu “ ‘neaţa “ salutam văcarul
   Şi el îmi răspundea cu ” Bună’ ”,
   Îşi aprindea ţigara cu amnarul
   Şi mirosea a prună .

   Era un fel de vip în sat,
   I se spunea “văcaru”, aşa era vestit,
   Poza aproape bine ca bărbat,
   Dar nu era citit .

   Pe un caiet soios, ceva-şi nota
   Cu-n veritabil aer de birou,
   Şi parcă orice vacă-l respecta
   Ca pe un mare bou .

   Rămas bun luându-mi de la vacă,
   Mă-ntorceam acasă ca un domn,
   Şi mă-ncerca, gândindu-mă la joacă,
   Un pui de somn .

   Nu mai puteam dormi însă, de loc,
   Sub răsărit de soare, totul prindea viaţă,
   Laptele, dintr-un ceaun, dădea-n foc,
   Cel muls de dimineaţă .

   Lapte din cel dulce – lapte sacru,
   Cu poftă, eu mâncam ca un pisoi,
   Şi mama îmi dădea şi lapte acru
   În loc de felul doi .

   Şi după ce burta-mi umpleam
   Cu fel de fel de lapte,
   La vacă-n şură, eu râneam,
   De laude, să am parte .

   Părinţii mândri mai erau,
   De mic muncind, în sat eram celebru
   În timp ce alţii se jucau ,
   De-a omul negru .

   La coasă-l ajutam pe tata
   S-adune, pentru iarnă ,fân la vacă,
   De se grăbea, postata s-o dea gata,
   Făcea câte o clacă .

   De frig era afară şi cerul cam posac,
   Ori ploua mai rece, venind de la cireadă,
   Pe spate-i mama aşeza un sac,
   Şi vaca avea … mesadă .

   Când vaca, rar, se-mbolnăvea,
   Nu-mi mai trebuia nici prânz,
   Şi tata, ca un doctor, se grăbea
   Să-i tragă spânz .

   Am întrebat, pe mama, odată de Crăciun
   De ce tăiem doar porcul, nu şi vaca,
   Răspunsul mi l-a dat ca dintr-un tun :
   Scuipându-mi moaca .

   Înaintea vacii mă duceam,
   Când ea venea de la cireadă ;
   Uşor şi iute o mulgeam ,
   Ca pe o iadă .

   Mai degrabă, tata nu le-avea ,
   De nu stătea la muls, se supăra săracu’ ;
   Râdeam de el când îi zicea,
   “Belita dracu’ ! ”.

   Cu laptele intram în casă, radios,
   Pe faţa mamei se făcea lumină,
   Când spuma ameninţa să curgă jos,
   Din doniţa cea plină .

   O fontă roşă-n corn, i se punea
   Bovinei, când trebuia să fete,
   Şi pe copite, tata o ungea
   Cu cremă pentru ghete .

   Şi tata se dădea rotund,
   Când vaca lui era gestantă,
   O ţeapă parc-avea în fund
   Şi-o mină arogantă .

   Căci lapte-i dădea vaca şi viţei năştea,
   Motive deci erau, o serie-ntreagă,
   Până şi casa, mama o lipea
   Cu balegă de vacă .

   Şi daca tatei-i trebuia căruţă,
   O înjuga, când calu’ îi era bolnav,
   Mai trăgea şi el alături de văcuţă,
   Dar se dădea grozav .

   Şi eu, pe lângă lapte, aveam un beneficiu,
   Căci tata-mi promitea, când timpul era moină,
   Din părul vacii să-mi facă un capriciu :
   O minge pentru oină .

   De sărăcie – nu ştiu de unde am aflat,
   Că mamei-i intrase frica -n oase,
   Şi-şi amintea mereu că vaca i-a salvat ,
   De foametea din patruş’şase .

   Îi mulţumesc lui tata, el mult s-a îngrijit
   Ca eu de foame, să n-am parte,
   Şi multă trudă a investit
   În fabrica de lapte .

   Respectul pentru vacă, aproape indian,
   Mi-l cultivase ai mei încă de mic,
   Dar cumpăr lapte acum, din an în an
   De la butic .

   Un fel de apă chioară, mai beau acum, cu paiul,
   Şi suc de păpădie – lăptucă la cafea ;
   Nici tata ce-a murit – căci şi-a mâncat mălaiul,
   Lapte nu mai bea .

   Să mulg iar vaca tatei, multe-aş da,
   Prin cap îmi trece însă o idee :
   De voi muri, să pot lua
   Calea Lactee !

3. Este ultimul mesaj pe care il scriu aici, scarba ce o simt ma impiedica sa contunui.
   Inchei deci, cu o intrebare, apropo de articolul asta cu copii si „grija” fata de ei, pe care ne-o bagati in ochi.
   Ce fel de parinte e ala, care isi baga copilul in fata expunandu-l la tot felul de riscuri, inclusiv penale ? Cum puteti avea inima sa va vedeti fica terfelita prin ziare, ca sa nu mai vorbesc de riscurile penale care decurg din faptul ca semneaza niste acte si gireaza(mai mult sau putin constient) o activitate pe care o desfasurati cu dezonoare in spatele ei ?
   Au fost doua intrebari. Nu astept raspuns, pentru ca il stiu.

4. Ei ne redau zambetul cand suntem tristi si stressati, ei ne dau sprijin moral inocent la greu.Ei ne redau inocenta traita candva.

Comentariile sunt închise.