De Paste 2015

1. :::

   pentru Dan Voiculescu (prietenul poporului) :
   paşte frumos , sănătate şi inimă bună . şi libertate lui , cât mai curând !!!

   ================ ★ ★ ★ ================

   pentru Traian Băsescu (duşmanul poporului )
   paşte şi …………. lui . şi familiei lui . dedimpreună cu toți ciracii şi admiratorii lui .

   ≡

2. :::

   Români , vă spun :
   Mandatul mongolului Băsescu , duşmanul românilor şi în acelaşi timp valiul străinilor şi îmbuibătorul lor s-a încheiat abject , în josnicie şi în dezolare multă .

   Dacă va fi lăsat să bințuie în libertate (unde să boscorodească , să comploteze-n contra noastră) ,
   dacă nu va fi împiedecat să-şi roază liniştit miliardele de euro pe care le-a furat (dosindu-le-n străinătățuri) ,
   dacă-i va fi îngăduit ca să împroaşte , să viclenească sekuristic ( urzind dement la prăbuşirea României)

   … ei bine , atunci această țară se va acoperi de veşnică ocară , de defăimare multă .

   De umiliri profunde , de neşterş .

   Dacă lui Băsescu nu i se vor plăti toate crimele , toate trădările şi toată batjocura pe care a scuipat-o din el în ultimii 35 de ani , atunci Românii vor dispărea ca națiune şi popor . Şi din istorie şi de după harta lumii .
   Un popor care suportă placid aşa ceva fără să facă nimic nu merită decât disprețul , distrucția , neantul şi blestemul veşnic .
   Un popor care înghite ce-a înghițit de la acest criminal de stat ŞI NU CRÂCNEŞTE de frica americii şi-a ghiutănştainilor aciuați acolo , ei bine … acel popor e gloată laşă şi turmă de iobagi .
   De sérvi fricoşi şi nu de oameni liberi .
   De inşi bicisnici , fătălăi , kastrați . Care sărută biciul pe spinări în loc să se răscoale !!!

   Fricoşii , concilianții , împăciuitorii , contemplativii , caiafele şi alte arătări asemenea nu sunt nici cetățeni , nici oameni !!! Sunt lepre de popor şi sunt rebuturi . Şi merită „răsplăți” corecte , pe măsura laşității .

   Merită să fie înhămați şi puşi la jug , să tragă pluguri de străini .

   Şi merită scuipați pe fețe şi în ochi . Şi asta o eternitate şi până la ziua sfântă a judecății de apoi . Adică până se vor prăvăli în iad şi-n gropi de morți .
   Zi când îşi vor încasa otrava şi arginții , recompensa şi folosul .
   Ca plată blestemată a nevolniciei lor .

   ::: ☀ :::

3. E greu sa gasesti urarea potrivita urare in unele momente. Sa fiti sanatos si dvs. si familia dvs! Sarbatori pascale cu cat mai multa impacare in suflet!

4. Stimate Domnule Profesor,

   Va urez un Paste fericit, sa aveti nadejde, mai este, dupa parerea mea putin si se va face lumina! Binele va triumfa! Aveti nadejde!

   Omul este liber oriunde s-ar afla, niste ziduri nu pot lega sufletul sau nemuritor!

   Paste fericit!

5. HAC MAAT 12.04.15
   NERECUNOASTEREA DE CATRE B.O.R.IN SENSUL NEASEZARII IN RANDUL SFINTILOR AL FACATORULUI DE MINUNI ARSENIE BOCA, IMPLICA FAPTUL CA DESI UN NUMAR INSEMNAT DE CREDINCIOSI (3MILIOANE )II VENEREAZA SFINTENIA, SFANTUL SINOD,PREAFERICITUL DANIEL NU CATADICSESC SA INCEAPA RESTABILIREA POSTUMA A SITUATIEI ANTERIOARE PENTRU A INCEPE PROCESUL CANONIZARII.
   CREDEAM CA ESTE MAI IMPORTANT PREZENTUL ( FOLOSIREA VOTURILOR CREDINCIOSILOR ADEPTI AI ARSENIE BOCA),IN VEDEREA VOTARII REVIZUIRII CONSTITUTIEI – DECAT TRECUTUL (SUB IMPERIUL CARUIA S-AU SAVARSIT ABUZURILE ASUPRA APARATORULUI DE DREAPTA CREDINTA, NERECUNOSCUTE PANA ACUM,SCOS DIN VIATA BISERICEASCA TOCMAI ACEST NASCUT IN ACEASI ZI DE 29(IX=BALANTA) IN CARE SI EU AM FACUT OCHI!
   ““Autobiografie
   Părintele Arsenie Boca „Subsemnatul m-am născut în 1910, septembrie 29, în Vaţa de Sus, jud. Hunedoara.,,,,,,
   . Toate preocupările mele erau şi sunt până astăzi interioare, nu exterioare. Vorbirea mi-a fost urâtă de când mă ştiu. Chiar numele călugăresc l-am ales pentru că Avva Arsenie îşi alesese nevoinţa tăcerii, prin care s-a desăvârşit interior… Aşa m-am văzut silit să primesc preoţia şi misiunea majoră a propovăduirii lui Hristos-Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, precum şi a sfinţirii omului, ca să aibă pacea lui Dumnezeu.

   Ieromonahul Arsenie
   R. Vâlcii, 17 iulie 1945

   . Am fost complet în afară de orice mişcare studenţească sau înscriere în vreo mişcare politică.
   Îndată după hirotonie, ca preot, ca duhovnic, ca stareţ, va începe cu putere şi duh apostolesc şi chiar prorocesc, mişcarea unică de la Sâmbăta, de redeşteptare religioasă şi morală a credincioşilor, reuşind în scurt timp să adune în jurul său ucenici, (URMAND EXEMPLUL LUI HRISTOS =s.n.)dintre care unii vor deveni preoţi, alţii monahi şi monahii.
   A fost arestat prima oară în iulie 1945 la Mănăstirea Bistriţa de Vâlcea şi anchetat la Râmnicu-Vâlcea, transferat apoi la Siguranţa Generală din Bucureşti. Din dosarul de urmărire a Părintelui Arsenie Boca reiese că a fost eliberat din arestul Siguranţei Generale din Bucureşti în jurul datei de 30 iulie 1945, la ordinul Ministrului Afacerilor Interne, acuzaţiile care-i fuseseră aduse fiind complet nefondate. În continuare, a fost urmărit şi supravegheat până la sfârşitul vieţii.
   Mii şi mii de oameni l-au căutat mereu pentru sfat şi îndrumare.
   A trecut la Domnul pe 28 noiembrie 1989, la Sinaia, unde avea un mic atelier, într-o casă unde câteva maici de la Prislop amenajaseră un aşezământ monahal..

   Sursa: http://www.arsenieboca.ro ”
   DOAR DACA VREI SA RECUNOSTI ADEVARUL DESPRE TINE SI TE CUNOSTI CU-ADEVARAT.
   Spune-mi in ce zi te-ai nascut ca sa-ti spun cine esti!
   Orice cifra are o semnificatie si orice numar are o vibratie proprie care ne influenteaza in mod subtil. Fiecare zi din luna, de la 1 la 31, are secretele ei.

   Poate n-ai observat inca, dar cei nascuti pe 1 au alte tendinte decat cei nascuti pe 2, iar cei nascuti pe 15 sunt foarte diferiti de cei nascuti pe 17. Pe scurt, ziua nasterii iti poate dezvalui lucruri foarte interesante despre tine insuti.

   Nu crezi? Citeste si-ai sa vezi!
   Numerologie Ziua de nastere = 29

   Nascuti in ziua 29: Vizionarii
   Ziua de nastere 29: personalitate

   Personaje cu totul speciale, cei nascuti pe 29 se bucura de instincte si intuitii iesite din comun. Sunt niste vizionari. Detesta banalitatea, au teluri inalte si proiecte ambitioase. Pot face multe lucruri in viata, dar indiferent ce fac, le trebuie mereu hrana pentru spirit (cultura, religie, filozofie, stiinta, etc.). Se disting intotdeauna prin ceva si au mare nevoie de atentie. Adesea intampina frustrari sau provocari spre mijlocul vietii (30-35 ani).

   Ziua de nastere 29: defecte

   Tendinta de a alterna perioadele de exaltare cu cele de depresie(A SE CITI MELANCOLIE =S.N.) si anxietate(A SE CITI DEZGUST); sensibilitate la influentele mediului, imprudenta.

   Ziua de nastere 29: dragoste

   Au mult sex-appeal, emotii navalnice si nevoi afective uriase. Dar relatia de cuplu e o zona fragila, in care nu fac cele mai fericite alegeri. Indoieli, deceptii, neimpliniri legate de sexul opus.
   Canonizarea Sfintilor in Biserica Ortodoxa
   Preliminarii
   In aghiologia ortodoxa, ca si in Dreptul bisericesc ortodox, prin canonizare se intelege „actul prin care Biserica recunoaste, declara si asaza pe eroii dreptei credinte adormiti intru Domnul, in randul sfintilor, pe care ea ii venereaza, pe temeiul invataturii sale dogmatice”. In Biserica primelor veacuri, canonizarea s-a dezvoltat in stransa legatura cu cultul martirilor, care a cunoscut o evolutie continua si a dus la statornicirea unui cult al acestora. Cu sens apropiat este folosit si in Biserica apuseana, care intelege prin ca
   nonizare actul sau sentinta definitiva prin care Papa decreteaza ca un serv al lui Dumnezeu, deja numarat printre fericiti, sa fie inscris in catalogul sfintilor si este venerat in Biserica universala prin cultul stabilit tuturor canonizatilor.
   La inceput canonizarile se faceau de catre fiecare Biserica locala, care avea in fruntea ei un episcop si se bucura de libertate deplina in exercitarea cultului si a celorlalte activitati pastoral-misionare si administrative. Acesta impreuna cu clerul eparhiei sale recunostea starea de sfintenie si randuiau trecerea in calendarul local a acelor martiri, cuviosi si drept-slavitori crestini care si-au incheiat viata in mod exemplar si au ramas in evlavia poporului ca modele de vietuire si marturisire a adevarului mantuitor, fapt pentru care poporul i-a cinstit prin rugaciuni si slujbe, considerandu-i mijlocitori catre Dumnezeu.
   Odata cu trecerea timpului, cu dezvoltarea organizarii Bisericii in secolele IV-V, competenta canonizarii a revenit Sinodului fiecarei Biserici (mitropolitane, exarhale sau patriarhale), care comunica episcopilor vecini sau celui din capitala numele celor care s-au savarsit in dreapta credinta ca martiri, marturisitori sau cuviosi, extinzandu-le cultul acestora si contribuind la afirmarea unitatii dogmatice, canonice si cultice a Bisericii noastre ortodoxe. Astfel, problema canonizarilor in primul mileniu era, in general, de competenta fiecarei Biserici locale, care, atunci cand gasea de cuviinta, declara si introducea in randul sfintilor cuviosi, pustnici, nevoitori si aparatori ai dreptei credinte, stabilindu-le cinstirea fie la nivel local-pa-rohial, eparhial-regional, fie la nivelul intregii Bisericii locale sau al Bisericii ecumenice.
   In limba romana termenul sfant a fost preluat din limba slava „sfiat” cu derivatele sale „sfiatoi”, „sfiasenai”, care inseamna luminat, deosebit, sfintit etc, sfintenia fiind atributul prin excelenta al lui Dumnezeu, in timp ce oamenii se pot impartasi de sfintenia lui Dumnezeu in masura in care se sfintesc si ei, in masura in care Hristos ia chip in ei.
   Acest act nu este nou, ci a fost practicat de Biserica chiar din primele zile ale existentei ei. In acest sens, martiriul Sfantului Stefan (Fapte VII, 58-59), Sfantului Iacob (Fapte XII,2), primul episcop al Ierusalimului, Sfantului Apostol Pavel, Sfantului Apostol Petruetc. sunt exemplificatoare. Mai tarziu, din a doua jumatate a secolului I si pana la sfarsitul secolului al IV-lea s-au facut martirologii care cuprindeau nevointele, procesul si sfarsitul martiric al celor care se opuneau atat paganilor si practicilor lor, cat si celor care ii indemnau sa renunte la marturisirea lui Hristos pentru interese lumesti si alte favoruri. In secolele II-III circulau martirologii si calendare locale, care cuprindeau viata si marturisirile celor pe care Biserica ii recunostea ca fiind „casnici ai lui Dumnezeu”, „prieteni ai Mirelui”, martiriul fiind considerat ca exprimarea maxima a credintei, slujirii si a iubirii pana la jertfa, adica a dragostei desavarsite.
   De aceea, martirii erau venerati ca cei mai apropiati prieteni ai lui Dumnezeu si ca cei mai puternici mijlocitori pentru noi. Cultul lor era savarsit de catre crestini la data martiriului, prin procesiuni si rugaciuni fie in locul unde acestia si-au gasit sfarsitul, fie la mormantul lor.
   Pe langa martiri s-au remarcat marturisitorii sau aparatorii dreptei credinte, de la care s-au pastrat scurte marturisiri de credinta facute atat in fata mai marilor vremii cu ocazia interogarilor, cat si a ereticilor, care tulburau pacea Bisericii, sfasiind unitatea trupului lui Hristos. Ei s-au distins nu doar prin faptul ca au suferit pentru credinta, ci au fost si aparatori ai acesteia, fiind antrenati in campul politic si doctrinar, distingandu-se prin viata curata si activitate neobosita in campul slujirii pastoral-misionare si sociale.
   Biserica a mostenit cultul martirilor, care s-a nascut ca o manifestare fireasca a credintei crestine, „sangele martirilor fiind samanta crestinismului”, dupa cum spunea Tertulian. Acestia au fost laudati pentru dragostea si curajul lor de a apara credinta, pentru treapta inalta de sfintenie si mijlocirea lor catre Dumnezeu pentru noi, fiind adevarate modele.
   Aceasta realitate a determinat ca, pe langa cinstirea deosebita a martirilor si a locurilor in care erau inmormantati, locasurile de cult ale crestinilor sa fie construite pe mormintele martirilor, iar mai tarziu ramasitele pamantesti sa fie folosite la punerea temeliei unei noi biserici, precum si la antimise, care au intrat in uz la savarsirea Sfintei Liturghii. in felul acesta, prin particica de sfinte moaste de pe antimis, Biserica a stiut sa mentina acea practica a crestinilor din Biserica primara care isi construiau bisericile pe mormintele martirilor. in secolele urmatoare s-a obisnuit sa fie cinstiti ca sfinti nu doar cei care primeau moarte martirica, dar si cei care marturiseau credinta in diferite imprejurari, ierarhi, clerici si laici care au avut o viata sfanta recunoscuta de contemporani.
   In general, in Biserica rasariteana recunoasterea sfinteniei si canonizarea nu se facea dupa criterii bine stabilite. De altfel, proclamarea unui sfant era un lucru firesc si se facea atunci cand Dumnezeu dorea sa preaslaveasca vasul ales, candela cea frumos arzatoare a sfinteniei si sa faca cunoscuta lucrarea sa in lume prin descoperirea legaturii ce se stabileste intre membrii Bisericii luptatoare si cei ai Bisericii triumfatoare. Abia tarziu apar actele de canonizare solemna, randuielile speciale pentru sfintii carora li s-au descoperit sfintele moaste, dar si pentru cei ale caror moaste nu erau cunoscute, slujbe in cinstea acestora, acatiste etc. si randuieli prescrise de procedura actuala de canonizare, care nu fac altceva decat sa confirme cultul acelor sfinti pe care poporul ii cinstea in evlavia sa.
   Cultul solemn si liturgic al martirilor este fructul unei evolutii spontane care se bazeaza, pe de o parte, pe notorietatea istorica a faptului martiriului, iar pe de alta parte, pe evlavia poporului fata de cei care si-au incheiat viata in mod martiric, manifestata prin diverse acte de cult, care au condus la dezvoltarea acestuia, in mod special in ziua si la locul in care a avut loc evenimentul martiriului, cand acestia erau comemorati in mod deosebit. In aceasta perioada nu se poate vorbi de canonizare in sensul modern, abia dupa ce crestinismul a primit libertatea de manifestare in imperiu s-au putut stabili anumite reguli generale pe care Biserica locala trebuie sa le respecte atunci cand isi exercita unul dintre drepturile sale, izvorat din starea de autocefalie. Astfel, prin actele de canonizare o Biserica autocefala isi exprima, pe de o parte independenta fata de celelalte Biserici surori, iar pe de alta parte solidaritatea cu ele, fiindca la proclamarea sfintilor sunt invitate sa participe si celelalte Biserici ortodoxe locale, dar si prin instiintarea acestora despre noile treceri in randul sfintilor.
   In legatura cu conditiile trecerii in randul sfintilor, Biserica Ortodoxa nu a considerat sa se impuna reguli precise ca in Biserica apuseana, care a stabilit respectarea unor conditii ce privesc atat trecerea unei perioade de timp, cat si savarsirea unui numar obligatoriu de minuni. In Rasarit, canonizarea se facea fie imediat dupa trecerea la cele vesnice, prin cultul si venerarea lor de catre cei care i-au cunoscut si aveau evlavie deosebita fata de ei, avand convingerea ca acestia mijlocesc la tronul lui Dumnezeu pentru cei din aceasta lume (Ioan XV, 14-15; Evr. XII, 5; Iacob V, 16), fie dupa o perioada de timp de la trecerea lor la Domnul, ca urmare a solicitarii credinciosilor si a maturizarii convingerii ca acestia sunt impreuna cu sfintii. Astfel, au fost canonizati patriarhii Constantinopolului care s-au remarcat printr-o viata deosebita si activitate de pastrare a dreptei credinte.
   Biserica Rusa dupa recunoasterea autocefaliei si datorita independentei politice a putut sa cinsteasca pana in secolul al XVI-lea 68 de sfinti nationali. Situatia s-a schimbat radical odata cu obtinerea independentei politice si a autocefaliei Bisericilor nationale in secolele al XlX-lea si al XX-lea, cand s-au facut mai multe acte de canonizare in Bisericile locale.
   Astfel, la inceputul secolului al XX-lea in Biserica Rusa si dupa caderea comunismului si a URSS si in celelalte Biserici locale s-au facut mai multe canonizari: Biserica Ortodoxa Rusa care i-a canonizat pe multi dintre martirii cazuti in timpul persecutiei comuniste, Biserica Poloniei i-a canonizat pe Sfantul Maxim Gorlitchii si Sfantul Mucenic Maxim Sandovici in iulie 1994, Biserica Georgiei l-a canonizat in decembrie 1995 pe Sfantul Mucenic Grigorie Peradze. Dupa anul 2000, Biserica Serbiei a canonizat atat martiri ai perioadei comuniste, cat si ai razboiului din Yugoslavia, iar Biserica Romana a facut mai multe canonizari in anii 1992, 1997, 2002, 2003, 2005, 2006.
   Problema canonizarii in context panortodox
   Prin canonizare, in Biserica Ortodoxa se intelege inscrierea sau asezarea cuiva in canonul sau catalogul sfintilor ca o forma de recunoastere a sfinteniei unei persoane de catre autoritatea bisericeasca. Canonizarea nu este o imitare a practicii pagane antice prin care eroii erau considerati zei, ci prin ea Dumnezeu ii rasplateste pe cei care au dus o viata sfanta, devenind modele pentru crestini si mijlocitori catre Dumnezeu ca unii care au trait ca si noi in lume.
   Acest act este precedat de o cercetare serioasa a persoanei in cauza, a vietii, a invataturii, a minunilor si a moastelor, daca sunt descoperite, facuta de Biserica sub supravegherea episcopului.
   De-a lungul timpului, autoritatea bisericeasca a fixat cateva criterii dupa care cineva putea fi trecut in sinaxarul ei: moartea martirica, mucenicia, adica suferinta pentru Hristos, sfarsirea prin moarte pentru credinta. Aceasta a fost socotita si a ramas semnul si dovada de netagaduit, cea mai sigura a sfinteniei.
   Alt semn al sfinteniei a fost marturisirea neinfricata a dreptei credinte in fata oricarei amenintari, indiferent daca aceasta atragea moartea sau exilul, inchisoarea sau alte suplicii suportate cu barbatie eroica.
   Al treilea semn al sfinteniei a fost dintotdeauna viata sfanta, viata fara prihana, insotita de faptele milei trupesti si ale milei sufletesti, cea mai inalta traire morala si religioasa.
   Pentru viata traita in acest chip, Dumnezeu preaslaveste cu daruri sau puteri suprafiresti, cu darul facerii de minuni din aceasta viata sau dupa moarte, savarsirea minunilor fiind socotita ca al patrulea semn al sfinteniei.
   Al cincilea semn al sfinteniei a fost socotit lupta pentru apararea dreptei credinte, care trebuie sa fie facuta cu toate puterile pentru triumful Ortodoxiei. Astfel, cei care lupta pentru Biserica lupta pentru Hristos, iar prin credinta lor lucratoare ei conserva Adevarul mantuitor, devenind binefacatori ai Bisericii.
   Pe langa semnele amintite mai este considerat semn al sfinteniei ne-stricaciunea trupului dupa moarte. Dar, pentru ca acest semn sa fie dovada sfinteniei, trebuie sa fie insotit neconditionat de darul savarsirii minunilor. Biserica nu a considerat ca descoperirea trupului neputrezit este in mod obligatoriu semn al sfinteniei, deoarece acest lucru poate fi si dovada unor pacate grele. De aceea, ea a randuit rugaciuni si dezlegari pentru cei trecuti la cele vesnice. in spatiul romanesc, pe langa pomenirile savarsite la soroacele stabilite de Biserica, s-a obisnuit deshumarea la sapte ani dupa deces, cand se fac dezlegari, mai ales daca se constata pastrarea ramasitelor pamantesti nedescompuse. Pentru a verifica sfintenia unei persoane, Biserica a randuit ca atunci cand se descopera ramasite placut mirositoare sa se faca si 40 de Sfinte Liturghii, pentru ca Dumnezeu sa descopere prin aceasta lucrarea Sa. Parintele profesor Liviu Stan considera ca unde lipsesc aceste conditii pe care Biserica le-a urmarit atunci cand a facut canonizarea cuiva nu poate fi vorba de sfinte moaste.

6. Fericiti cei prigoniti. Martiri ai temnitelor romanesti
   • Fiecare neam este responsabil de trecut şi dator să pregătească calea pentru urmaşi. Sfin¬ţii închisorilor şi au îndeplinit cu prisosinţă această misiune creştină;
   • Biserica vorbeşte despre judecata particulară – când fiecare va răspunde pentru faptele sale – şi despre ju¬decata universală – când vom da socoteală şi ca neam, când vom răspunde pentru istoria la care am fost părtaşi în timpul vieţii, pentru „umărul” pe care l am pus, pentru ca neamul românesc să meargă spre înviere;
   • Rolul Bisericii este şi acela de a sancţiona moral abaterile unei politici abuzive, „spiritualizând” astfel po¬li¬ti¬ca şi nu politizând Biserica. Prin „a spiritualiza poli¬tica” se înţelege că Biserica şi slujitorii ei au datoria mora¬lă de a a¬răta politicienilor, asumându şi orice risc, care sunt exi-gen¬ţele şi principiile moralei creştine necesare a fi res¬pec¬ta¬te în viaţa şi activitatea politică[10], făcând astfel politica „po¬sibilă”, adică suportabilă. Cei ce scot dreptatea socială, credinţa creştină şi mo¬rala din politică şi viaţa socială transformă lumea în haos şi iad.Po¬litica fără legea morală a lui Dumnezeu poate să sfâşie fiinţa uma¬nă, să o umilească şi să o distrugă.

   2.1. Câteva concluzii ş dileme
   Reconcilierea naţională prin iertarea creştină este so¬luţia vindecării României şi a rănilor sufleteşti, din ini¬mi¬le foştilor deţinuţi politici sau închişi pe motive de cre¬dinţă şi luptă împotriva răului.
   Sfinţii martiri ai închisorilor i au iertat pe torţio¬na¬¬rii lor şi ne îndeamnă acum să îi iertăm la rândul nostru pe torţionarii ideologici -doar după ce ne împotrivim acestora(si vor restabili situatia anterioara abuzurilor comise =s.n.= ), cu toată fiinţa şi mărturia noastră creştinească. Mesajul lor este atitudinea a¬ces¬tora din vremea prigoanei comuniste: nu vă lăsaţi sclavi şi încătuşaţi în propria ţară fără luptă, împotrivire şi mărturie(pentru prezent si viitor=s.n.=)! Lupta împotriva răului de orice fel vă va da demnitatea de martir şi vă va asemăna cu sfinţii!
   Sfinţii închisorilor sunt vic¬ti¬me ale intoleranţei unei politici fără Dumnezeu, care duce la tortură şi la crimă. Ei pot re¬pre¬zenta şi un avertisment moral pentru politicieni, să nu mai repete ororile unei politici atee şi antinaţionale.
   Cei morţi, alături de cei vii şi cei ce se vor naşte, al¬că¬tuiesc Biserica lui Hristos şi Neamul lui Dumnezeu[11]. Biserica, spaţiu liturgic mântuitor, ca loc de în¬tâl¬nire dintre memorie şi actualitate, dintre trecut şi pre¬zent în perspectiva viitorului, ca loc al împăcării şi al ier¬tă¬rii, este chemată să amintească omului şi generaţiilor că nu putem începe o nouă pagină a istoriei fără mărtu¬ri¬sirea gre¬şelilor şi a păcatelor în mod personal, comunitar şi ple¬nar, în drumul firesc spre înviere, şi fără a lua atitu¬dine fer¬mă, personală, dar şi civică şi eclesială, împotriva ori¬că¬rei nedreptăţi şi umiliri care ne bântuie ţara şi nea¬mul, din ce în ce mai des.” Am credinţa că, la Învierea cea de obşte, sfinţii ro¬mâni, martiri ai închisorilor comuniste, vor fi în ceata ce¬lor ce vor judeca lumea şi istoria (1 Corinteni, 6, 2).

   Pr. prof. dr. Mihai VALICĂ

7. Hristos a înviat !

8. Hristos a înviat ! Ce spuneti este adevărat ! Dar ce faci cand esti plin de bunătate sufleteasca si bun simt , iar alții profita de tine ? Rămâi om ? Devii rău ? Te retragi ? Multă sanatate !

9. New York Festivals International Television & Film Awards Announces 2015 Awards Ceremony Presenters and E-Program

   New York Festivals® International Television & Film Awards, now in its 58th year, announced this year’s prominent media professionals slated to present awards at the 2015 TV & Film Gala honoring World’s Best TV & Films℠. The Gala will be held at the annual NAB Show on Tuesday April 14th as they play host to over 98,000 attendees from 159 countries.
   “We are in the fifth year of our strategic partnership with NAB Show,” said Rose Anderson, Executive Director, New York Festivals International Television & Film Awards, “which has been so rewarding in enabling us to bring well-deserved attention to the 2015 winning programs from around the globe. Our partners and sponsors – Limelight Networks, PRG and Sony – join us in honoring Ken Aagaard, CBS Sports Executive Vice President, Operations, Engineering & Production Services, our Lifetime Achievement recipient. “
   The 2015 presenters will include prominent media executives, broadcast journalists, talk show hosts, and content creators all representing the multi-faceted media industry. Presenters taking center stage include:
   • Chris Brown, Executive Vice President of NAB Conventions and Business Operations – USA
   • Daniel Carriere, National Reporter, Radio-Canada/Découverte (Television Program) – Canada
   • Mihai Gadea, CEO/Host Antena 3, and Mircea Badea, Anchor, Antena 3 – Romania
   • David Mazza, Senior Vice President and Chief Technology Officer, NBC Sports Group – USA
   • Bjoern Miniers, Creative Director/Post- production Supervisor, Redbull Media House – Austria
   • Mark Prahl, Director of Operations at Voice of America – USA
   • Linda Stogner, Director/Producer, KERA – USA
   • Bassem Youseff, Host/Co-Creator of Al-Bernameg – Egyp

10. Constantin , un diamant nu se poate transforma într-o piatră de râu oricât s-ar strădui unii .

11. ≡

    … Popimea română e escroacă , dubioasă , trântoră … ŞI NU FACE NIMIC PENTRU POPOR .
    Icoana şi crezul ei este „îmbuibătorul” . Pe care şi l-au ridicat la rang de Zeu şi Dumnezeu .
    Un dumnezeu închipuit de ei , un dumnezeu corcit eventual cu Isus Cristos , cu alti profeți şi „sfinți” scălâmbi .
    Muncă le e straină , dar lenea le este mare . Fățărnicia , şi mai mare .
    În schimb kurvenia , avariția , sekurismul şi kurismul se lăbărțează-n lumea lor popară .
    …
    Revoluția Franceză l-a eliberat pe om şi l-a făcut dintr-un supus nevolnic un cetățean mândru .
    A pus biserica pe coji de nucă , silind-o să-şi vadă DOAR de cele sfinte , nu de cele lumeşti şi politiceşti . Adică de stivuit bani în lăzi şi de făcut manevre subversive care de care mai dubioase , mai murdare . Toate împotriva cetațenilor dar propriul lor folos şi lux neruşinat !
    I-a scos bisericii din cap şi bişnița şi sforăriile .
    I-a luat favorurile milenare , pe care le deținea jăpcăreste şi împotriva popoarelor .

    În schimb la noi în România , ce să vezi : „Biserica” pretinde favoruri , liber la şmecherii şi la hoții , scutiri anapoda de taxe şi alte înşelătorii măgare .
    De parca ne-am afla în plin feudalism !
    Iar dacă vor să huzurească , s-o facă pe banii celor care au chef să-i țină în huzururi .
    Şi nu să-i ia cu japca de la noi , poporul . „Vânzându-ne” obscurantisme şi bolboroseli !
    Laicitatea este temeiul libertății . Ori laicitate nu înseamnă să vrei favoruri şi „supuneri” de la mine , care nu te vreau .
    favoruri multe ,
    favoruri dezmățate pentru biserici şi popari ! Pentru tâlhari şi băseskari !!!

    ::::

12. Domnule Voiculescu, sunteti cadru didactic universitar, am asistat la cursurile dvs. la ASE, de aceea o intrebare nu-mi da pace: Dumneavoastra scrieti vreo carte in timpul detentiei, lucrati ceva in penitenciar sau inca nu v-ati impacat cu ideea ca executati o pedeapsa cu privare de libertate?

13. Sper sa fie singurele Dv. sarbatori pascale departe de familie !

    Cat despre P.U.R. devenit P.C…. ma intreb ce l-o fi apucat pe dl.D.Constantin cu aceasta idee de fuziune cu P.L.R. ?

14. Adevar grait-a

    Păi că cam aşa-i.

    Iată de ce l-au iubit atât de mulți americani !

    „Socialismul ar funcționa numai în două locuri: în rai, unde nu este nevoie de el, și în iad, unde există deja.”
    Ronald Reagan

    „Iată cele mai înfricoșătoare cuvinte din limba engleză: ”
    Ronald Reagan

    „Din cele patru războaie din timpul vieții mele, niciunul nu a început din cauză că S.U.A. erau prea puternice.”
    Ronald Reagan

    „M-am întrebat întotdeauna cum ar mai fi arătat Cele 10 Porunci dacă Moise le-ar fi trecut prin Congresul S.U.A….”
    Ronald Reagan

    „Guvernul este ca un copil: Un tub digestiv cu un mare apetit la un capăt și nici un simț al responsabilității la celălalt capăt.”
    Ronald Reagan

    „Noțiunea care se apropie cel mai mult de viața eternă pe acest pământ, este aceea de .”
    Ronald Reagan

    „S-a spus că politica este a doua cea mai veche meserie din lume. Eu am observat o izbitoare asemănare cu prima.”
    Ronald Reagan

    „Politica economică a Guvernului poate fi rezumată în câteva propoziții scurte: <Dacă ceva funcționează, taxează-l ! Dacă el continuă să funcționeze, reglementează-l ! Și dacă nu mai funcționează, subvenționează-l !”
    Ronald Reagan

    „Atunci când vom uita că noi suntem o națiune supusă lui DUMNEZEU, vom deveni o națiune supusă”
    Ronald Reagan

Comentariile sunt închise.