Noul an 2016

Am analizat zilele acestea, pentru una din cărțile la care lucrez, mai multe studii de macroeconomie (relaţia dintre competiţie, competitivitate şi destinul naţiunilor e una din micile mele ”fixaţii teoretice” – şi e micro-disciplina academică pe care am dezvoltat-o la ASE timp de 15 ani).

Pornind de la acestea, așa cum obișnuiesc la începutul fiecărui an, m-am gândit la provocările și direcțiile în care este necesar să acționăm în anul care tocmai începe. Cu atât mai mult cu cât timpul a demonstrat că, în mare parte, ele s-au dovedit reale și elocvente.

În 2016, printre două scrutinuri electorale, România va trebui să continue pe drumul pe care a plecat și să ia măsuri noi în ceea ce privește:

1. deschiderea internațională – Pe lângă relațiile extrem de importante din zona euro-atlantica, care trebuie, în continuare, consolidate, este oportun să dezvoltăm proiecte comune și cu alte economii puternice, cum ar fi: India, Brazilia, China sau Argentina, precum și cu statele aflate în curs de dezvoltare din Africa și Asia, în care produsele și specialiștii români se bucură de o bună reputație;
2. comerțul exterior – Este necesară o imbunătățire a structurii import/export în sensul creșterii ponderii la export a produselor înalt prelucrate și la import, a ponderii materiilor prime și a produselor semi-prelucrate;
3. piața muncii – Creșterea locurilor de muncă în domeniul serviciilor, în paralel cu locurile de muncă în producția de bunuri;
4. creșterea demografică – Găsirea unor soluții pentru a combate căderea demografică care se conturează în anii 2020 și diminuarea impactului creșterii numărului populației într-un ritm superior creșterii numărului locurilor de muncă;
5. dezvoltarea, prin resurse interne, a unei puternice clase de mijloc – Este vitală continuarea măsurilor fiscale și financiare pentru susținerea clasei de mijloc, motorul oricărei economii sănătoase;
6. stimularea initiațivei private – prin măsuri de încurajare eficientă a intreprinderilor mici și mijlocii, a profesiilor liberale, a inițiativei private în rândul tinerilor. Iar acum prioritatea o reprezintă PFA-urile – cele care au avut cel mai mult de suferit după intrarea în vigoare a noului Cod Fiscal de la 1 ianuarie 2016;
7. sistemul de pensii – Este necesară determinarea soluțiilor pentru un mix eficient între pensiile de stat, pensiile private și pensiile speciale;
8. sistemul social – Regândirea ajutoarelor sociale astfel încât scopul să fie reducerea fenomenului sărăciei extreme. Existaăacum capacitatea de a asigura, fără a afecta echilibrul bugetului public, un FOND DE SOLIDARITATE pentru categoriile vulnerabile;
9. reîntregirea familiilor române – România trebuie să promoveze un program amplu cu măsuri eficiente de repatriere a românilor care lucrează in străinătate;
10. reconciliere și solidaritate socială – Măsuri adecvate pe categorii de vârstă respectiv: 21-33 ani, 34-49, 50-67, 68 +.

Avem resurse interne pentru dezvoltare și le putem valorifica cu o strategie economică serioasă, pe termen lung, competență managerială și responsabilitate guvernamentală.

Dincolo de răfuieli și mize electorale, acestea sunt adevăratele provocări ale anului 2016.