În acest an am primit cadouri de neprețuit: afecțiunea familiei mele și a prietenilor mei, bucuria copiilor familiei Solomon, speranța și forța din ochii părinților lor.
Vă mulțumesc vouă, tuturor celor care în această zi v-ați gândit la mine și ați oferit acestei familii șansa la o viață normală.
Nu menționez pe nimeni – pentru a nu uita pe cineva – și vă promit că, la un moment dat, voi organiza și petrecerea de aniversare.
Un ultim gând pentru familie și prieteni: îmi este dor de voi.
Azi am aflat! Azi iti scriu! Imi e egal cu zero ce va crede tara, ce vor crede cei ce imi stiu numele! Iti scriu dintr-o celula, altfel decat cea care iti separa Eul de asa zisa „libertate” pamanteasca! Nu te-am uitat, insa, … ma zbat sa ajung „liber”! Sunt in libertate de miscare, dar, cu toate astea, nu sunt, … inca!” Eu, … sunt eu, / Sau nu sunt inca … Eu? … Cine sunt? ” … (Azi am aflat de gestul tau superb! Azi am vrut sa stii ca, dintr-o „celula”, in Marea Britanie, cineva se gandeste la tine, D. V. !!! )
Avem un trecut. Un prezent, de care trebuie, indiferent de analiza, sa fim mandri, si … un Viitor! Fiecare dintre noi plateste un tribut! Mai devreme sau nu! Unii au achitat deja, altii o fac, iar ceilalti … urmeaza! …Esential? Sa nu uiti sa privesti in ochii celorlalti, pastrandu-ti demnitatea! O coloana vertebrala inconvoiata (fie ea doar a atitudinii) nu te va mai sustine, intr-o buna zi! Pentru mine, pentru tine, pentru noi, … !
NE UNESTE TRECUTUL
De voi gresi, vreodata, voi, unii dintre popi,
Sa nu zambiti agale, si nici va bucurati!
Caci buni sau rai, se stie, imi e cumva… totuna!
Prin sfintele altare, cu voie, toti intrati!
…………………………………
Detest adanc minciuna, accept cu sila ura
Mi-e scarba de mizerii ce-ntrec prea des masura,
Lovesc cu neputinta in anii mei de veghe,
Si strig cu urlet sumbru, tragand in van de “zeghe”.
Privesc cu resemnare la lumea asta cruda,
Le-aud si-acum scrasnirea din dinti tociti de ciuda,
Si-mi mangaie auzul, din cand in cand- temei,
Cuvinte de-amintire, venite de la ei.
Eu sunt aici. Acolo, sunt ei. Si le e bine !…
Pe dracu ! Stiu prea sigur, … sunt amputati, ca mine !
Ca n-are cum sa fie altfel! Am stat la rand,
Si-am luat cu toti obida, si suturile-n fund!
Si daca nu vei crede, intreaba-i tu, mai bine !
Intreaba “leaturi” surde cum e si de mai tine.
Si de ti-or zice… vesel ca au ce e mai bun,
Intoarce-te degraba, si sa nu-i crezi ce-ti spun!
Desi au cate-n luna, n-au linistea deplina!
Au dor de libertate si inima au plina
De-a vrea sa rupa lanturi ce nu se vad sa fie,
La guri, la ochi, timpane, la biata bucurie!!! …
Asculta-ma cu grija, ca stiu ce spun, copile !
In curtea aia mare ne-au fost furate zile!!!
Am stat cu toti in tarla si ne-am tarat agale! …
S-au ridicat doar unii… spre blidul cu …”mancare” !
Te-ntrebi de ce-s nemernic si urlu atat de tare?
Ma doare falsitatea! Ipocrizia… doare!
Ii stiu pe toti cei care … erau pe-atuncea… sfinti!
Acum sunt plini de ranguri …si parca… scosi din minti!!!…
Ati vrea sa tac? Voi face-o! Dar vreau sa stiti prea bine!!!
Desi va credeti ingeri, tot negri stati, ca mine!
Bagati mai bine sfoara in acul prins de fan.
Camila e la mine! Si-i lucrul cel mai bun! …
………………………………………………
De voi muri, vreodata, sa nu zambiti prea cult!!! …
Si maini frecate-n graba sa nu iutiti cu gloata!
Caci catre noi, prea silnic, va fi deplina plata! …
La mine prea putina, la voi … cu mult mai mult! … … …
E.F. – Nov 2010
Comentariile sunt închise.